290 matches
-
l-am ajutat că m-a durut, că mi-a păsat de scriitorii din această țară.” Aici să fie buba? Fiul vreunui potentat, asta să fie durerea lui Adrian Păunescu? Să fi avut el, cel căruia nu-i place „gloria împăturită”, dorințe mai mari decît părinții dați de Dumnezeu, și decît harul dat de Dumnezeu, și atunci a trebuit să dea totul ca să și le potolească, aceste dorințe, totul și chiar ceva în plus, tocmai pentru că n-avea nici o altă posibilitate
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
ca să și le potolească, aceste dorințe, totul și chiar ceva în plus, tocmai pentru că n-avea nici o altă posibilitate moștenită, de a ajunge cît mai sus, cît mai în preajma puterii supreme, cea de aici, de pe pămînt? „Nu-mi place gloria împăturită?”. Din clipa aceea nu s-a mai înțeles nimic: răspundere, durere, neodihnă, „poetul răstignit în piscul datoriei sale”. Pînă cînd congestionat și neoprindu-se din strigăt, Adrian Păunescu, a apăsat pe un buton. Angelica lui secretară a apărut, strunindu-și
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
a stelelor căzătoare ca o urmă de gumă pe perete în ziua cu firimituri de soare a universului clorofilian mască de lemn și umbră de cimbru și sălcioară în poiana mierlelor sub ulmul zigzagat fulger țâșnind din pământ scrisoare aterizând împăturită-n patru nori și-n valuri de ceață pe fața lacului Bled 6 Apele lacului Bled s-au liniștit e o după-amiază senină de primăvară cu nori albi ca niște șalupe ce-naintează pe cursul vieții mele scăldate încă-n
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
Și setea ei de a iubi și a fi iubită. Și neputința ei de a fi altfel într-o lume care nu știi niciodată cum este cu adevărat. Și perspectiva unei mediocrități bine scrobite, priviri languroase și sentimente bine călcate, împăturite, așezate, un dulap cu rufărie, un registru contabil bine ținut. Uneori cu contabilitate dublă.Și presiunea, teroarea chiar, a unei ipocrizii cu morgă. Și adolescența rătăcită prin ani, și maturitatea care vine repede, și viața care ți se curge printre
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
și ar fi lucrat de zor la zestrea ei, gata să se mărite. Pe jos, în mijlocul odăii, văzu mirat foaia lor de cort, galbenă, întinsă, iar în centrul ei un pietroi alb, mare... De dimineață, când plecase, o știa strânsă, împăturită, pusă în dreapta ușii cum intrai. Era ca și cum Sisi, între timp, ar fi umblat cu ea; dar de ce și pentru ce?... Se aplecă, puse mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
și harnicul editor al acestei cărți, judicios intitulate Exerciții pentru mîna dreaptă. Scriu aceste rînduri răsfoind sus-numita carte, apărută de curînd la Editura Paralela 45, colecția Avangardă, în format nu toc-mai de buzunar și nici prea subțire (ca un ziar împăturit, ar spune unii), cu o introducție de o pagină, pentru uzul cititorului inspirat, asupra ediției pe care o are sub ochi (și care adună chin--tesența operei lui Costin). Cîți au citit, într-adevăr, pe Jacques Costin la noi? Atît de
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
toate modele trece dar care este foarte virulenta când e în plin apogeu. Era obiceiul să se facă niște mici fleșe de hartie ca să zic așa căci nu găsesc cel mai indicat mijloc să descriu. Adică o bucată de hârtie împăturita pe lung pe care o petreceai pe după un elastic și făceai un fel de praștie cu care aruncai glonțul de hartie în ceafa altuia care nu numai că avea surpriză să fie luat pe neașteptate, dar mai era și dureros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
toate modele trece dar care este foarte virulenta când e în plin apogeu. Era obiceiul să se facă niște mici fleșe de hartie ca să zic așa căci nu găsesc cel mai indicat mijloc să descriu. Adică o bucată de hârtie împăturita pe lung pe care o petreceai pe după un elastic și făceai un fel de praștie cu care aruncai glonțul de hartie în ceafa altuia care nu numai că avea surpriză să fie luat pe neașteptate, dar mai era și dureros
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mon cher”, îi spune Cornelia prietenei sale, Jeni. Sunt vecine, iar astăzi se întorc împreună de la serviciu. Cele două se prind atât de repede în discuție, încât uită de căldura toropitoare din vagon. Cornelia scoate din geantă o mapă, bine împăturită. „Vreau să le văd pe toate”, îi spune Jeni nerăbdătoare. O casă impunătoare, o grădină imensă plină de arbuști, mobiler clasic, toate capturate în câteva fotografii reușite. Acesta era trecutul Corneliei, menajeră în Spania. Pozele îi stârnesc și mai mult
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
și a rămas un suprarealist bine temperat, din familia lui Gellu Naum și Gherasim Luca. Cîteva din poeziile recente sînt superbe. Voi traduce doar una singură pentru a da idee de subtilitatea poetului: "Domnul Stillheart tocmai visă cît de bine împăturite erau cearceafurile în noaptea aceea/ Trezit devreme din somn ca să se închipuie singurul pasager de pe vapor/ Se îndreaptă spre provă unde vîntul e cel mai tare/ Dar îl zărește pe Domnul Falkenflug care scrutează fiecare rid al pielii/ oceanului/ ca să
Limbile materne ale poetului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16044_a_17369]
-
nu ți se îmbolnăvi copilul, frica de a nu-ți pierde serviciul, frica de a nu te lăsa bărbatul, dorințe înșirate în teancuri-teancuri de acatiste lăsate pe mese. În varianta românească, cu fața acoperită de geam și încadrată de bancnote împăturite corect, Maica Domnului își exercită la cerere, funcția de protecție socială. într-o biserică transformată de mizeria din spitale, de sărăcia din școli și de umilințele zilnice într-un ghișeu, Maica Domnului - făcătoare-de-minuni- tot o femeie - rezolvă lucruri. Eu citesc
România ca marcă by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Journalistic/8303_a_9628]
-
cu fesul, adaugă: - La revedere, campionule! Îi este recunoscător acestui băiat care a continuat să-l urmărească cu o admirație dezinteresată, în timp ce toți ceilalți deveniseră morocănoși. Desigur, talentele înnăscute se recunosc între ele. Chestie de instinct. Rabbit își înșfacă haina împăturită și o ține ca pe o scrisoare în timp ce o ia la fugă în susul aleii, pe lângă fabrica de gheață părăsită, care scapă bucăți de bârne putrede pe platforma de încărcare. Pubele, porți de garaj, garduri de sârmă pentru cotețe printre care
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
a ținut pe loc! Nu pot să mă desfac întorcând spatele anilor care m-au ținut prizonieră. Nemaiputând suporta privirile moi și umede ale bătrânei, făcându-i-se silă de sine și de tortura pe care-o provoca, scoase scrisoarea împăturită a lui Tom, înmânată ei de Tudor, și i-o aruncă soacrei ca singura scuză și țipăt de acuzare. Dragă mamă, scria Tom. Aducătorul acestei scrisori este un vechi prieten. Ai încredere în el. Bună cum ești și înțelegătoare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cel de jos, un garderob modest, cu cîteva accesorii pe masa rotundă din mijloc, dintre care nu lipsește lampa cu abajur roz. Lîngă masă două scaune sau fotolii ale celor doi. Neapărat un stativ, măsuță etc. cu vrafuri de ziare împăturite din care cei doi se vor servi copios. Lîngă masa principală o măsuță cu telefon străvechi (sau poate ultra modern cu difuzor). De jur împrejurul acestui decor de interior, fără limite convenționale, poate doar marcată prin pardoseală, strada, lumea. E deci spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
prin oglinda cafenelii, a corzilor, ca oasele bărbatului bătrîn pe cearceaful alb, mat, dar albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între tifoane, tomografie, perfuzii, ziarul împăturit deasupra laringelui, aștepți țeapăn, greu, anii care înaintează fără nimic în afară de frica unui final prematur dimineața, lumina. La morți "e terminata la pena ma non la carita", fiindcă "l'amore mia vi crea, et l'amore mia vi conserva". Nu
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
un aspect grațios, aproape aristocratic. Încă nu se tunsese scurt, avea părul strâns Într-o coadă, ceea ce o făcea să pară că s-a retras Într-o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu, mi-am spus, recapitulând rapin o serie de reacții posibile Înainte de a mă hotărî s-o salut În maniera reținută dar jovială, rezervată pentru momentele În care conștiința Încărcată se amestecă cu bunăvoința. După ce am comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și dinți spălați de două ori pe zi și fructe niciodată consumate înainte de-a fi bine-bine spălate... Ce cald e-aici! Fui, cald de tot! Mamă, uf, ia să-mi dau eu jos geaca și s-o pun frumos împăturită aici, în poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă-n picioare în fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla un ziar Împăturit. Ea smulse o pagină și-o răsuci, făcând o făclie, ca să aibă destulă lumină până-l trăgea spre celălalt capăt al șopronului, căci se temea că soldatul ar putea deschide ușa În orice clipă. Dar Czinner era prea greu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Doar o clipă, am ceva pentru tine, spuse Marci, prinzându-mă de mână. Să nu crezi că sunt vreun traficant de droguri sau ceva de genul ăsta, dar asta e pentru tine. Marci Îmi Îndesă În palmă o batistă albă Împăturită. Am despăturit-o. Înăuntru era o singură tabletă. Mi-am strâns palma, făcând-o pumn. —Marci! —E un Klonopin. Mai este cunoscut și ca valiumul homosexualului. E pentru situații de urgență. —Mersi, dar eu nu iau pastile, am insistat. —Draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare. Agăți înăuntru lămpile minuscule. Lipești cutia poștală lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
singur, la o măsuță din spate, în întunericul luminat doar de o lumânare mică de pe masă, și-i zic: Da, i-am primit miile de mesaje pe pager. Ce-i așa de important? îl întreb. Pe masă e un ziar împăturit. Titlul de pe prima pagină zice: Șapte persoane ucise de o epidemie necunoscută Subtitlul zice: Se pare că un respectat ziarist local și lider de opinie este prima victimă Trebuie să văd și eu la cine se referă. Este vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dreapta și-și smulge penele. După care pasărea își dă capul pe spate și înghite fiecare pană cu mișcări bruște, spasmodice. În locurile de unde penele au fost jumulite pielea e înroșită și buboasă. Omul, Bursuc, are pe umăr un prosop împăturit de care să se agațe papagalul, și prosopul e pătat la spate cu găinaț galben. Pasărea smulge o altă pană și o mănâncă. Vrabie îi dă o piatră lui Helen, care o strecoară în geanta de culoare albastru-stins. Iau paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice. Pieptul acoperit de șorț îi tremură. Helen îi tamponează machiajul scurs cu colțul unei batiste împăturite. Batista e înmuiată și înnegrită de rimel, și Helen zice: — O sa fie mai bine, Rhonda. Acum nu ai cum sa-ti dai seama, dar o să vezi. Împăturind încă un servețel și întingându-i fardurile, zice: Trebuie să fii tare. Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șoseta de pe picior. Interiorul șosetei elastice, firele, îmi jupoaie cojile. Sângele închegat cade pe jos ca o ninsoare. Piciorul e umflat și neted; toate zbârciturile sunt întinse. Piciorul meu, un balon cu buline galbene și roșii. Ținând dedesubt un prosop împăturit, Mona toarnă spirtul. Durerea e atât de fulgerătoare, că nici nu poți spune dacă spirtul e opărit sau rece ca gheața. Întins pe patul de motel, cu cracul pantalonului suflecat, cu Mona în genunchi pe covorul de la picioarele mele, strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o carte foarte veche. Este scrisă într-o variantă arhaică de greacă și latină, plus niște tipuri uitate de rune. O sa am nevoie de ceva timp, zice. — Uite-aici, zice Helen, și-și deschide poșeta. Scoate de-acolo o hârtie împăturită și i-o întinde Monei, zicând: Uite-aici textul blestemului. Un om pe nume Basil Frankie a fost în stare să-l traducă. Dacă poți să-l potrivești cu una dintre vrăjile din carte, poți să-l folosești ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]