460 matches
-
trăsăturile feței. Societatea modernă aruncă vina, în astfel de cazuri, pe deficiențele de educație, în familie ori la școală, pe carențe emoționale ale unor copii abandonați ori maltratați de părinți. Dar dacă nu cultura, ci natura poartă răspunderea? Cum să împlînți de zeci de ori, pînă îl îndoi, un cuțit într-un om cu care ai stat la masă (masă la care te-a invitat), pe care-l cunoști, cu care ai vorbit în multe ocazii? Cît de beat trebuie să
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]
-
o Doamne din noapte și spaimă tropăie rugăciunea mea soarele și luna vocea ta este vocea mea Doamne sunt în tine strivit de chinul meu care-mi aprinde ochii ca să mă ard Dumnezeul meu în focul mâniei tale care-și împlântă ghimpele în creierul meu plin de sânge. * * * Văd Doamne ceea ce trebuie acum să văd dimineața care nu vrea să-mi afle chinul și patul meu în care ninge o Doamne cel care nu-mi vrea rugăciunea și-mi înfulecă tânguirea
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
-ți dea fiori, ci să te sperie pur și simplu. Iar teama e greu de extras de la spectatori bombardați cu violență la orice emisiune de știri, așa că trebuie deturnată către cei mai fragili membrii ai societății... Găsiți înspăimântător un cuțit împlântat în burta unei femei gravide? Căci acesta e punctul forte/climaxul filmului Identități furate; să nu mă hazardez: ura! Măcar există un climax al tensiunii. Baza lui e tot un joc de-a prinselea: între agentul F.B.I. Scott (Angelina Jolie
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
Surpriza este de a vedea cât de numeroase sunt secvențele anti-, cât de puțin ortodox e comunismul poetului în raport cu cel transformat în politică de stat. Câteva mostre: , În vatra focului ardea fierul rușinii;/ Prin scorbura cămășii de tort/ Li se-mplânta în pieptul stâng/ Semnul înfierării;/ Vuiau foalele s-ațâțe focul/ În care se coceau ștampilele;// Cei din semințiile trădării/ Ridicau cumplitele sigilii, le trânteau/ În carnea de țăran; abur, sânge/ Miros de carne friptă/ Copleșea lumea:/ Ca boii, ca păsările
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
susținând, ferm, faptele noastre de azi. Organicismul viziunii, comparabil cu cel eminescian, dar întors în sine până la tautologie, face din Ion Gheorghe un neomodernist ieșit din rândul ,șaizecist", un poet al concretului apăsător (iar nu al volatilității luminoase) cu mâinile împlântate până la umeri în pământul și dramele lumii. Materia aceasta grea, purtând o veritabilă istorie a suferinței umane, românești, țărănești, e frământată și modelată cu tenacitate, la concentrația înaltă a obsesiei și în disprețul oricărei eufonii. E mai degrabă proză aici
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
probabil dintr-un exces de scrupul, că analiza lui George Geacăr poate fi taxată drept "unilaterală". De ce "unilaterală"? Din orice punct am porni o cercetare onestă a operei lui Marin Preda, chestiunea opțiunilor politice ale scriitorului e inevitabilă, deoarece se împlîntă în țesuturile creației, precum un pumnal pe care nu-l poți extrage fără a provoca o puternică hemoragie. n George Geacăr, Marin Preda și mitul omului nou, Ed. Cartea Românească, 2004, 96 pag., preț: 40.000 lei.
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
să-și consoleze soțul gelos. Virginitatea e proba inocenței! E ceea ce Desdemona expune și Otello, orb, nu vede. El, eroul, se crede pătat, dar complet manipulat, va sfârși prin a păta de sînge albul imaculat al Desdemonei pentru a-și împlînta apoi în ficat țeapa steagului ce-i desemnează gloria militară de acum definitiv pierdută. El moare în general și nu în amant. „Otello fu” - ultima replică a războinicului ce-și convertește patul logodnei neîmplinite în cîmp de război pierdut. În
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
a cucerit cu glorie această glie/ Și milenii la rând au apărat-o maghiarii./ Doar maghiarul are aici drepturi de stăpân,/ Iar cel ce vrea să ni se urce în cap,/ Capul lui va simți pașii noștri,/ Și-i vom împlânta pintenii în adâncul inimii...”.3 În poezia „Viață sau moarte”, din același an, poetul național îi amenință pe „croați, germani, sârbi și români” cu sabia care „sclipește în mâna maghiarului”, îi face pe aceștia „corbi scârboși”, cu „inimi blestemate”, „hoardă
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
îngeri este strîmt Dar larg și-adînc pentru un suflet Bătrîn și ticălos cum sînt Rogu-mă-n fluturele frînt În melcul călător și sfînt În rîma ce-i tîrîtă blînd Printre oscioare de mormînt Chiar și-n cuțitul ce-l împlînt În inimă cînd curu-ți cînt În elegia-mi fără sunet Bătrîn și ticălos cum sînt
Cîntecel de babalîc bubos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12105_a_13430]
-
Mariei Simionescu. Comutatorul electric (numit pe atunci "șaltăr") se defectate de mult, iar locatarul îl înlocuise cu o improvizație ingenioasă: două ace înfipte în cămașa firelor, pe care le punea în contact, cînd voia să aprindă lumina, printr-o sîrmă împlîntată într-un dop de plută. (Pluta are, cum știm, eminente virtuți izolatoare.) Dispozitivul îl încîntase pe Romulus Vulpescu, care i-a dedicat următorul catren: "Doar cu două ace/ Și un dop cu sîrmă,/ Șaltăr poate-și face/ Orișicare gîlmă". Versurile
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
salută cu o vioiciune care îmi cuprinse ființa. - La ce oră pleacă trenul spre faimoasa stațiune?, m-a întrebat. Au fost primele cuvinte, cu care mă salută. Am răspuns îngăimînd cuvintele, încercînd să-i abat ideea pe care eu o împlîntasem în percepția lui, în București, dar n-am reușit acest lucru. Locomotiva trenului care aștepta în gară, slobozi un șuier dînd semnalul de plecare spre localitatea balneară Ocna Sibiului, scrisă cu litere mari pe tăblița atîrnată de vagonul, care se
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
per tu ca să mă creadă american naturalizat. - ...V-am urmărit, mai ales în ultima vreme, a zis arătarea, fiindcă mi s-a spus că numai dumneavoastră mă puteți ajuta într-o problemă extrem de delicată... "I-o fi plecat soțul să împlânte steagul pe Everest și nu și-a găsit alt consolator?", m-am întrebat cu speranță. Speram din tot sufletul că Dumnezeu nu dormea și știa ce se întâmpla la ora aceea din noapte la ușa din PFL a apartamentului meu
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
prea mult de fotografiile reale, pe care stră-strănepoții generației care a citit De la Pământ la Lună le-au admirat un secol mai târziu. Yankeii sunt cei care vor să ia în stăpânire și "acest nou continent al văzduhurilor" și "să împlânte pe cel mai înalt pisc steagul înstelat al Statelor-Unite ale Americii". Iar la acest proiect - și aici e poate singura utopie a lui Jules Verne - contribuie mai toate statele lumii, într-o unire a sacrificiilor bănești pe altarul progresului. În
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
un deplin de certitudini fixate exact pe axa celui-mai-probabilului. La Dorel Cosma, într-o răscolire covârșitoare a valențelor ajunse din neînțelesuri tocmai înțelese, se petrec toate dezastrele de-a dreptul ucigașe. Are loc neîntâmplata încă întâmplare de așteptat să fie împlântată de-a dreptul furibund „În grădina timpului”. Atunci când se exprimă poetul, e ca și cum se cutremură oricare urmă de stabilitate într-un derizoriu previzibil deși destul de greu de înțeles. Într-un mod cu totul neașteptat, se petrece „Vindecarea” aceea care pare
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
dar unde? Cuvîntul care-i? vraja s-o dezleg/ nod gordian, obscur ca un descîntec/ păstrat în a mileniilor carte,/ iar paloșul, ce mîna mi-l ascunde,/ un fulger orb și rob din el să-mi dreg/ și să-l împlînt în soartă ca-ntr-un pîntec." Toată impetuozitatea în imagini a unui Vinea de mijloc de drum (sîntem în 1930) și sintaxa doar ușor, imperceptibil deraiată, sînt de găsit aici. Un decor de griuri tînjind la culori tari, și la
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
o funcție ritmică. Ele modelează ritmul interior al vieții - creează structuri verbale personale destinate eului beneficiar. Apare o fizionomie abstractă "proprie" în care cuvintele-scop, cele care definesc aspirațiile se repetă cu obsesivitatea proprie dorințelor încă nerealizate. Noua fizionomie interioară se împlântă din ce în ce mai adânc în viață. Până într-atât de adânc că se substituie eului însuși. Eul se transformă într-un program de viață abstract. Abstract și fictiv Cum să-mi explic această bizară folosire a latențelor din viața interioară? Cuvinte cu
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
e decît o răsturnare a situației comune. În poezia noastră actuală, există două poete ce ilustrează o atare situație: Angela Marinescu, printr-o gravitate fiziologică a inversiunii (revelația masturbantă și apocalipsa lesbiană) și Ileana Mălăncioiu, printr-una romantic-naturalistă, avîndu-și rădăcinile împlîntate în vizionarismul exaltant, idealizator-satiric al veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea (Blake, Poe, Baudelaire, Eminescu). În prim-planul versurilor Ilenei Mălăncioiu se află moartea, care, după cum ne încredința marchizul de Sade, are o înrîurire puternică asupra simțurilor. E
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
vorbește dacă au ceva de spus.// Noi la ele ne uităm cum se-nalță și coboară/ Și-ascultăm ce au să spună și aflăm de unde sînt/ Și ce pași mărunți le poartă către locul unde merg/ Și cum sînt de împlîntate cu picioarele-n pămînt.// Cîte una dintre ele e retrasă dedesubt/ Și apoi se-nalță alta tot cu ochii ca de leu/ Și cu părul de mătase și cu mijlocul subțire/ Care nu știu dacă rîde sau de plînge-n locul
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
Vulturescu e cea a unui posedat. Febricitant, declarîndu-și demonizarea, poetul se exprimă prin acuități sumbre, care dau glas unui simțămînt definitoriu al inapetenței, al sleirii, al limitei. Acesta nu exclude însă forța trasării contururilor, aidoma gestului unui sinucigaș ce-și împlîntă cu tărie cuțitul în inimă (Eminescu a descris un asemenea caz): "Scriu cu febră în trup/ sau poate cu diavolul hohotindu-mi/ prin vene: "Scrisul agonic nu repetă,/ conștiincios, punerea în pagină precum/ așezarea în mormînt...". // Mă las răscolit de
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
albe și reci ale meselor. „Privește”, zic eu, și scot din vesta mea rodia, îngăduindu-mi să mă joc cu stupoarea ei. În sacoșă regăsesc cuțitul cu mâner negru, îi încerc mai întâi lama pe degetul meu mare, apoi îl împlânt încet în rodie. Încordată, îmi urmărește din priviri fiece gest. O clipă ai putea crede c-o să dispară în fruct cuțitul - clipa e infinită, magazinul la fel. Mișc cuțitul, simțind rezistența sâmburilor tari. Împing apoi violent lama în jos; am
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
părul de oțel" al cărei număr de rezistență constă în executarea acrobațiilor sub cupola circului, atîrnată de păr. Pentru a-i risipi frica, sora mai mare îi povestește eroinei istoria copilului care fierbe în mămăligă și căruia mama i-a împlîntat o foarfecă în obraz. Tatăl este clown și, în timpul liber, cineast amator. Întreaga familie a fugit din România de teama Securității, cu speranța unei vieți mai sigure, a îmbogățirii, cu dorința de a asigura celor două fiice o carieră artistică
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
Orologiului anunțau orele. Nu știu dacă era adevărat. Și dacă nu se plusa spre a spori efectul informației. În orice caz, asta semăna cu fapta faimoasă a sergentului rus ce se urcase pe turnul edificiului din Berlin, proaspăt cucerit, să împlânte acolo drapelul și care sergent purta pe brațul stâng, unul după altul, câteva ceasuri de mână, captură de război... Să mă ierte Cel de sus, dar în război sunt fapte, aparent civile, care întrec în semnificație cele mai cumplite scene
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
Nici nu ne putem imagina un David Lodge lipsit de ironie. Dar poate el fi înțeles dacă lectorul refuză lirismul? Când ne așteptăm mai puțin, izbucnește la suprafață o căldură care face puterea de pătrundere și mai incisivă, care e împlântată în comicul multicolor, în dispoziția ironică. E oare tandrețea una din armele dvs. ori este ea doar un efect nedorit al unei sensibilități care scapă ici colo de sub control? Ați scris vreodată poezie? Romane ca Out of the Shelter, Nice
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
pe trecut. "Morții cu morții, viii cu viii, asta-i legea vieții și a lumii, zise Ionaș închinînd el mai întîi de sufletul celor duși, la pomana de după slujbă." Ruslina simțea că "din sufletul ei cresc rădăcini nouă și se împlîntă în seninătate și în lumină. Dar destinul își urma calea. Într-o noapte, după mulți ani, cînd Rusalina avea o fată mare, pe Florica, se nimeni că Marco împreună cu calfele sale erau plecați. Casa le fu cotropită de doi bărbați
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
ne bucurăm că măcar unul dintre noi trăiește ca un mare scriitor, sustrăgându-se birocrației existenței și ocupându-se, cu ardoare, numai și numai de literatură. Nu-l vom putea ajunge. Dar îl vedem, de jos, unde ne aflăm, cum împlântă steagul nostru, al nostru, al oamenilor scrisului, pe un vârf foarte înalt. Nu ar trebui să ne bucurăm? La urma urmelor putem considera un noroc chiar și faptul că suntem martorii unui asemenea eveniment.
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]