87 matches
-
fine erau atît de intense și de directe, încît mi s-a părut a fi cea mai frumoasă fată pe care o văzusem vreodată. Părul negru îi încadra fruntea translucidă pe care sclipeau broboane de sudoare, iar obrajii i se împurpuraseră datorită ciupiturilor, după cum aveam să aflu mai tîrziu. Buza de sus, frumos conturată și plină, era răsfrîntă puțin către nas, părînd astfel mai mare și mai cărnoasă decît cea de jos și dînd gurii un aer bosumflat, copilăros dar și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
se încumetă s-o întrețină gard în gard cu cinismele și luarea în tărbacă a liricoizilor fără leac. Universul dvs. poetic (revin de unde am plecat), se risipește în derizoriu. Chiar vi se pare că nu aveți motive de a vă împurpura scriind astfel? „Tu... Eu.../ Eu... Tu.../ Între Tu-Eu a fost Ea-El./ Între Eu-Tu/ Va fi El-Ea./ Alături de Tu stă vid./ Alături de Eu stă vid./ Alături de Ei stau Ei./ Tu-Eu e și vesel./ Eu-Tu e și trist.../ Însă Ei
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
Criticul Al. Cistelecan vorbește chiar despre instaurea unei ambianțe impregnate de panerotism, în care lucrurile cele mai disparate se află într-o relație de totală comuniune, într-o armonie cu rezonanțe adânci în intimitatea lor: Obiectele jubilează sau leșină, se-mpurpurează sau pălesc, tremură sau împietresc în funcție de fluidul erotic ce le străbate și de rezonanța acestuia. în miezul lor bate o inimă simțitoare și ele au o "psihologie" adolescentină și o morală sensibilă a iubirii." Abundența imagistică nu traduce, astfel, decât
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
asta organele-n aer/ și ești terminat. O dată/ clocotește și pulsează/ și îți împinge ochii din orbite afară/ și unghiile din locașul lor sidefiu. O dată/ te pomenești că te bufnește viața pe gură,/ te bobotește rău,/ îți pătează cămașa/ îți împurpurează jaboul." Finalul poemului, conceput în stil biblic, consacră viziunea. "Adevărat îți spun:/ nu trage astfel nădejde, / nici nu cobi:/ de mâna vieții tale-ți vei da duhul./ Iar nu de mâna morții tale vei muri." Acesta este adevăratul Mihail Gălățanu
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
gura unui vulcan. Moș Dumitru Carpen, care tocmai se întorcea din Coșcovea, a pus mâna streașină la ochi și a lăsat privirea să soarbă întreaga minune a înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui. Mângâindu-și apoi mustața cu dosul palmei și trăgându și pălăria mai pe ochi și-a rostit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nevrând) cu ochii de această poză: reprezenta purgatoriul!Din flăcările care se Întindeau amenințătoare, asemenea unor brațe , se chinuiau să scape de vâlvătaie: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii, având Înfățișări diafane, de o rară frumusețe, dar cu lacrimi pe obrajii Împurpurați de la „para focului”. Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este că ne abăteam adesea de la calea cea dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cea) strigat Își făcea apariția În aplauzele publicului, primindu-și diploma, albumul și felicitările. După primirea diplomei fiecare trebuia să treacă prin fața aparatului de fotografiat pentru a imortaliza momentul. Nu-mi puteam lua ochii de la chipurile lor frumoase, de la obrajii Împurpurați de emoția evenimentului. Ce momente magice! Ce clipe de aur străluceau În ochii lor! Doamne! Ce se va alege de aceste ființe minunate? Cum va fi drumul lor În viață? Oare ce destin ai pregătit pentru fiecare? Câtă inocență și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și aceea a plantelor din grădină, are În ea ceva neliniștitor, fatal și morbid; părul ei, de un negrualbastru, contrastează În chip sinistru cu pielea sa, de-o paloare mată și verzuie, pe care se conturează puternic gura ce pare Împurpurată Într-un lac de sânge. Un surâs nebunesc Îi descoperă dinții Înfipți În gingiile de un roșu Întunecat, iar ochi te fascinează precum ochii șerpilor. Seamănă cu o vampiră din Java a cărei pasiune este să sugă În cincisprezece zile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu e o frumusețe, se gândi el, și prezența unei Madone În roz cu alb dădea Întregii situații un aer de blasfemie conștientă. O făcu să se oprească, șoptind precipitat: — Ești sigură că nu e nimeni În apartament? Ea se Împurpură la față, de parcă el i-ar fi făcut un avans grosolan. — Nu, Anton, suntem numai noi. Creierul Începu să-i lucreze iarăși cu precizie. Relația personală era singura care-l Încurca. Când apărea un pericol sau trebuia să acționez, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin pori, veninul verzuliu al șarpelui, pentru ca trupurile să se primenească la lumina vieții de seva dătătoare de viață, pentru ca sângele iarăși să se Împurpureze. Oare și ăsta era vis, clipa În care În fața lor se deschiseseră stâncile greoaie ale grotei, așadar, ale mormintelor lor de după care răzbătea lumina cerului? 13. Acum, iarăși În negura grotei, Își putea aminti totul, dureros de clar, pentru că trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu numai la cei care dau astfel de declarații de presupusă demnitate umană, declarație care nu slujește la nimic ! La nimic, m-ați înțeles ! ? Iar noi, medicii, suntem aici ca să prelungim, iar nu să scurtăm vieți. Obrajii profesorului s-au împurpurat ușor, iar cei ai Dorei au devenit mai albi ca halatul lui. Ea nu găsește nimic mai bun de bâiguit decât : Vă cer scuze, nu am vrut să spun că... Nimeni însă nu mai ascultă scuzele ei, căci suita a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care fusese prietenul ei bun în lagăr și despre care presupuneam că urmase o școală de ofițeri sovietici. De fapt numele lui Vasili apărea destul de des între noi și de fiecare dată Minodora se schimba la față, obrajii i se împurpurau, ochii îi redeveneau sclipitori. Nici din partea asta nu am putut avea informații, mai marii zilei nici n-au vrut să audă de așa o cerere din partea "boieroaicelor, pușcăriașelor, marginalelor obscurantiste, slugi ale fascismului și capitalismului", cum ne catalogau ei. Viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe spate, mă sărută pe gură. Apoi își întinse mâinile și încercă să-mi prindă genunchii. M-am întors repede de sub el într-o parte și m-am ridicat în picioare. Era binișor mai înalt decât mine, fața i se împurpurase și avea părul vâlvoi. Privirea îi coborî spre pantofii mei albi de pânză. I-am văzut vârtejul de pe cap. Chipul lui Harry emana acum un fel de cutezanță, ceva ce nu observasem până atunci la el. - Haide, spuse el, hai
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
grea veghe. (1916) Konstantin OLIMPOV (1889-1940) EVAN, EVOE! Constelația Lirei, Constelația Lirei. K. Fofanov Evan, Evoe! - înainte, tot înainte. Mirra Lohvițkaia Nervi-jonglori - vânt dement, Tămâiată e cale Universului. Lăsați să curgă șuvițele visărilor în haremul luminii - Cu furtuna cuvântului se-mpurpurează tristețea. În laude o dau pigmeii. Psalmodiază tămâierea. Nervi-jonglori - îndurați-vă pasul. Răsună constelațiile cu lumi de curcubeie Și soresc sentimentele electromagnetice. Dumnezeul Meu răsfiră-n fulgurații eterul fulgerelor. În grădini supra-stelare - zângănit de lire. Nervi-jonglori - plutiți în volnicie, Lucrați
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
constelațiile cu lumi de curcubeie Și soresc sentimentele electromagnetice. Dumnezeul Meu răsfiră-n fulgurații eterul fulgerelor. În grădini supra-stelare - zângănit de lire. Nervi-jonglori - plutiți în volnicie, Lucrați în stele - dar al iluziilor... Bucurați-vă, oameni, - reîntoarce-se-vor nervii. Se-mpurpurează mate rune fermecate. Lumea Futuristului în luminile Minervei. Nervi-jongleri - constelații de strune! (1913) Vladimir NARBUT (1888-1938 sau 1944) * * * Lipsa de acțiune nu deranjează: au nu eu (în lături, inamici!) sunt spermatozoidul neobosit în propria mea noapte tolănit? De la existență, Darnice
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
și simplu orbecăiește. Și este uimitor cu câtă puținătate în cunoașterea limbii ruse și cu câtă iresponsabilitate purcede - crede - la tradus. Mai bine spus, la (tra)dus aiurea... Așadar - elementar! - în poem fiind vorba de scorușul în prag de iarnă, împurpurat de ciorchinii săi copți, nicidecum nu era cazul să fie utilizată... „pensula” (de ce nu... bidineaua?...) în loc de frumusețea și abundența împurpuratelor poame-ciorchine ale scorușului, atât de poetic pentru sufletul rușilor! Iar ceea ce, în ultimul catren, este tradus drept (strâmb!): „Până și
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
dopul unei sticle de bere, înlăturând spuma cu palma, bând dintr- o înghițitură și zicându-și că nu-i posibil. Clara avea să se întoarcă, cu mutra ei de pisică, cu ochii ei verzi, cu sânii a căror fragă se-mpurpura la cea mai mică atingere. Și tot la jumătate de minut își pipăia buzunarul de pistol, în care strecurase, împăturită în două, scrisoarea găsită ieri ori alaltăieri, nu mai știa când, și pe care o lăsase în plicul ei ca
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
învrăjbite Din Scorpion se vede doar partea de sus...Antares... Arcturus, anticul bour, astăzi insectă de sticlă Să n-ai în minte decât lumina rece a stelelor. Atotiertătoare. Formele norilor Structuri care se repetă la dimensiuni tot mai mici Norul împurpurat în somnul cerului se ramifică tot mai mult, rarefiindu-și plasma albă în două trame prelungi Noaptea în locul lui răsare Șarpele cu cap triunghiular însă laturile acestui triunghi pleacă în trei direcții din același punct Unele numere sunt mai răspândite
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
vizionar: ,în anul maimuței în fine eu cu exilații și cu morții/ lîngă un foc mic de vreascuri/ ca fiecare în noaptea lui,/ lîngă focul lui mic de vreascuri,/ absolut ca fiecare,/ Doamne, mi-am zis,/ încet viața asta se împurpurează/ de presimțirea celei viitoare?" (Anul maimuței, 1992). Firește, poetul nu e un ,pastelist", după cum nu e nici un profet neguros care, în scîrbă, ar întoarce spatele realului celui atît de imperfect. D-sa preferă a amesteca cu dexteritate înfățișările acestuia precum
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
pătimirea -, trubadurul din zorii mileniului al treilea ne încredințează că așteaptă cu bucurie mântuirea, că este ,,sfiirea/ Ce ostoiește zbaterea zăludă’’, pentru ca, în final, să ceară imperios (deloc sfielnic!): ,,Privește-mă, Lumino, sunt divinul// Pe care-l tulbură demult Cuvântul/ Împurpurând cerescul și pământul:/ În numele Iubirii, ia-ți tainul!’’. Poza grandilocventă a poetului: ,,sunt divinul’’ se vrea, probabil, o excesivă, poate disperată captatio benevolentiae adresată brutal și imberb iubitei, dar și cititorului, fără ca autorul să realizeze că această ,,forțare a norocului
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
o crimă. Pierzania pare să te urmărească, messer Alighieri, așa cum umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul se ridică brusc, cu chipul Împurpurat de furie. — Cum cutezi, nerușinatule! Te vei căi pentru nebuneasca semeție cu care asociezi numele Sanctității Sale cu gestul unui scelerat. Uiți, se vede treaba, că nu ești În lanțuri numai prin benigna răbdare a Bisericii, care Încă nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrebă Dante. — Nu cu Consiliul, ci cu domnia ta, messer Alighieri, care ești glasul cel mai nobil al Consiliului. — O noblețe care se naște din capacitatea de a rezista la lingușire, frate Noffo. Ce cauți aici? Chipul gălbejit al inchizitorului se Împurpură pentru un moment, iar apoi se ascunse Înapoi sub masca diplomației. — Poate că ar fi mai bine ca despre aceste lucruri să discutăm În camerele dumitale, la adăpost de priviri indiscrete, se mărgini să spună, privind bănuitor În jur. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
îN CONCERT — Dar poate că te plictisesc cu povestea vieții mele, așa cum a fost - spuse Cosette plecându-și feciorelnic ochii - poate că alte gânduri îți trec acum prin minte... nu, nu nega... îmi dau perfect seama, te înțeleg. Broanteș se împurpura tot. — Știu că atrag - zâmbi Cosette respirând adânc - știu că provoc în voi emoții de nedescris, indiferent de obârșie. Ce n-ai da tu acum, de exemplu, să vii aici lângă mine, pe asta... cum îi zice... zi-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unui ghes lăuntric, mi-aș lua îngăduința a vă întreba ceva, domnia-voastră v-ați lua îngăduința a-mi răspunde? — De nu cumva întrebarea dumitale, preacuvioase călugăr, iese din hotarele firești ale bunei-cuviințe, fiți încredințat că v-aș răspunde - zise Despina împurpurându-se ușor. — întrucât - zise Iovănuț - din câte mă știu, niciodată nu mi-am dorit altceva decât să nu calc rânduielile unei bune creșteri și deoarece văd că mi-ați răspunde de mi-aș da frâu slobod vorbelor ce-mi stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să sforăie, căci nimic nu-mi e mai urât pe lume decât femeia înfundată. Ia de la mine, Doamne, această floare a șatrei și răsădește-o în ce pământ îi ști, că rădăcină ca la ea - la nimenea”. însăși Cosette se împurpura ușor și se simți vinovată adulmecând cu nările-i de pusta dumnezeiasca adiere alpină ce venea dinspre Barzovie-Vodă și aerul de podiș ce se strecura dinspre spătar. Ar fi preferat acum să stea lângă mai simplul, dar mai onestul, dezinhibantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]