13,283 matches
-
decât mine. Nu 100, nu 1000, nu 2500 de ani, ci doar 6. Timpul acela scurs cu miile sau cu sutele de ani și care împingea existența autorului într-un trecut mitic, care o izola în stranietatea faptelor sale și înălța opera pe tipsia inaccesibilității ei, transformându-i geneza în mister, timpul acela - fie el și doar de o sută de ani - menit să mă despartă ontologic de un personaj pe care de-acum nu-l mai puteam privi decât așa cum
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
slujească cu mijloacele eticii. El asociază știința și etica deoarece ele nu sînt decît două manifestări ale uneia și aceleiași forțe superioare. A cunoaște este pentru evreu un comandament; lui i se poruncește în mod expres studiul, cercetarea. Omul se înalță spre Dumnezeu explorînd realizările Sale luminîndu-se astfel căile care îl despart de Dumnezeu" (p. 190). Rabinul Șafran crede că toate nenorocirile care au lovit umanitatea au drept cauză profanarea idealului inițial, idealul Torei, al șabatului.Șabatul este o zi de
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
Invocată cu un patetism crud, materia pare a fi cea care, ea, se alcătuiește sub forme metaforice în măsură a informa textul: ,Să vină materia, strigai în gura mare, să umple,/ să inunde coline și lunci, albii secate și rîpe./ înălțați schelele, firul cu plumb aruncați-l la pămînt,/ ademeniți-o, căprioara mea senină și roșcată,/ cu vorbe dulci, cu zîmbete, cu rugăminți aprinse,/ îmbrăcați-o cu ce are mai frumos,/ mai curat,/ mai alb,/ așezați-o în scaun domnesc și
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
materia, chiar de-ar fi s-o-nghită pămîntul/ și bezna,/ chiar dacă regele mic o tot săgetează cu privirea-i de jar!// Materia vine prăbușindu-se ca o apă./ Mîinile, mistriile, scripeții nu mai prididesc,/ bradul verde și tînăr se înalță într-o clipită,/ un vîrf înfigîndu-și-l în cer altul/ în inima pămîntului, văluroasă" (Zidirea bradului verde). Semnificativ, textul își pierde prerogativele de abstracție, de lume secundă, amestecîndu-se printre lucrurile lumii ca atare, năzuind la statutul primordial, la misterul ireductibil al
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
integral reușite: Veștile din Gersa..., 4, Vizită: necunoscuta, În vremea nopții și, surpriză, benignul Trupul anului, 2, în care descoperim și imagini de fericire domestică (,în bucătărie teodora își atinge șușotind picioarele unul de altul/ și cu mici cerculețe se înalță la cer./ carnea de pui plesnește cu mărunte urale în cuptor"). Restul bucăților sunt inegale, cu șerpuiri norocoase, dar și mult moloz liric. Fiindcă tendința tânărului autor e de a căuta originalitatea, stranietatea cu orice preț, sărind treptele de combustie
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
impure ale diasporei, ci și prin distanțarea de contextul însuși al exilului, printr-un efort de ,scuturare" de ruinele proprii și ale celorlalți, printr-un act de insubordonare lustrală, de ,neascultare" nici de veac și nici de oameni. Cu privirea înălțată pe un orizont intemporal, Vintilă Horia blamează ,timpul istrionului devenit zeu al mulțimii", timpul ,sîngeros și fără vlagă" ce l-a circumscris: , Tot ceea ce mă înconjoară, în afară de soția și de copiii mei, de cîțiva prieteni, de amintirea alor mei, de
Vintilă Horia sau "exilul pur" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11321_a_12646]
-
în consternare și perplexitate. Nici îngerul și nici demonul nu mai știu dacă zborul lor e utopie sau realitate, dacă despicarea nodului gordian înseamnă purificare ori întinare; dacă e mai bine să te scufunzi în anatomia sunetului sau să te înalți la norii de frecvențe convertiți în ploi texturale anevoie decelabile și cuantificabile. Mi-am dat seama că Dieter Acker debordase incertitudinile printr-un traiect formativ și informativ polivalent, funciarmente racordat la valorile consacrate, perene ale artei sunetelor. S-a născut
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
noapte de septembrie 1916, un proiectil a explodat între el și un alt sublocotenent, iar suflul exploziei i-a azvârlit fără altă urmare, pe dealul de deasupra noului oraș, Orșova, reclădit la o întorsură a Dunării. Acolo, Pamfil Șeicaru a înălțat o mânăstire, în semn de cinstire a vieții care i-a fost dată pentru a doua oară. Biserica străjuiește cursul Dunării. E un gest urmat în Moldova de ridicarea, pe cheltuiala sa, a monumentului "Victoriei", la Mărășești, operă a sculptorului
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
fi decât o chestiune de titulatură. Adică, în loc să ne alegem președintele, ne alegem primul - ministru! Cu alte cuvinte, să intrăm în binecunoscutul scenariu al furtului național al pălăriei, domeniu în care românii au o reală valoare... internațională. Ea ne-ar înălța în propriii noștri ochi, dovedindu-ne că iar i-am tras în piept pe occidentali: adică am sacrificat forma salvând conținutul!
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
licăreau pe cerul de noapte. - Urmărește-ți steaua ta, scumpa mea, nu te lăsa abătută din drumul tău de nimeni și de nimic, a sfătuit-o Hellen cu un tremur în glas, care a făcut-o pe fetiță să-și înalțe ochii spre ea. Mama și-a curmat vorba și pe buze i-a adiat un zîmbet fugar, subțire, crispat, care nu o putea amăgi pe Nissy. - Să nu faci ca mine, auzi? a continuat Hellen cu acel zîmbet de cap
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
o "ajută" a deveni "sfîntă", adică a accede la transcendența sui generis pe care o implică arta: "Să ajuți o fată să se creadă sfîntă,/ așa cum vine spre lume/ îmbrăcată în rochie de mireasă,/ putere avînd să ridice drapelele/ să înalțe și să prăbușească-mpărați,/ nu este la-ndemîna oricui" (Poezie). Mulțumită de "ajutorul" primit, Poezia își capătă în așa grad încrederea în sine, încît se comportă ca o regină între "Bărbații Secolului" la a căror proliferare contribuie (aidoma unei regine a
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
contra, că fondul fără formă ne ține în loc de aproape două secole. Fondul de care avem trebuință astăzi este o societate civilă. O democrație a indivizilor și grupurilor care să controleze democrația statului. În locul ei sau pe necoagularea ei, s-a înălțat valul localist, izolaționist al extremei drepte. Nu există aproape nici o responsabilitate individuală și nici o reacție spontană. Solidaritatea este exclusiv de tip mafiot. Economia este de tip subteran. Politica este acaparată de grupuri de interese. Forma nouă a statului român continuă
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
fost turnată statuia lui Lenin. Din bronzul statuii lui Lenin nu s-a mai turnat nimic; doborîtă de pe soclu în 1990, ea zace de atunci în bălăriile de la Mogoșoaia, alături de statuia doctorului Petru Groza. Pe locul acesteia din urmă se înalță acum Monumentul Artileriei: o țeavă de tun în poziție verticală flancată de două pușcoace "istorice", confecțioante cu măiestrie în atelierele Muzeului Militar Central. Bucureștiul n-are o statuie a lui Cuza, dispune în schimb de una a lui Bolivar. Bucureștiul
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
originar, cu aspirația spiritualista și cu vocația transcendentei din doctrina creștinismului oriental, rezolvă acesta problemă, aparent insurmontabila, prin preluarea în tridimensional a bidimensionalului icoanei sau prin fugă în gigantism și în alegorie, daca Brâncusi se adîncește în arhaic sau se înalță pînă simte tactil lumină glaciala și eternă a formei pure, Silvia Radu, minata fatal de aceeasi neliniște, găsește o a treia cale. Ea nu este interesată nici de epica lui Paciurea, de simbolismul sau narativ și puțin livresc, după cum nu
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
abundent/ că o legaseră de pat cu el." Unele imagini, inițial desprinse din proximitatea cotidianului, capătă o aură de neverosimil și mister, ca în grafica suprarealistă ("o pisică de angora cu blănița-ntr-un nimb de musculițe și fluturi/ se înalță de pe acoperișul/ casei vecine la cer"), în timp ce altele materializează, într-o manieră cam previzibilă, abstracții: Apoi a fost Timpul./ Cine afirmă că nenăscuții nu au/ noțiunea lui/ se înșeală. Ei poartă/ chiar la încheietura din os moale/ și străveziu a
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
în el toată viața. Fără a șovăi o clipă, își întrebă meșterul dacă ar vrea să-l prezinte fetei. Meșterul (faimosul Johann Heemkers) primi să-l ajute fără să-i pună vreo întrebare. Au mers s-o salute. Ea își înălță pleoapele. Le răspunse la salut înclinîndu-se. Nu schimbară însă nici un cuvînt. Și-au spus doar numele, atît. Din clipa aceea, el o pîndi peste tot în oraș. Asistă la toate slujbele unde venea și ea. Sub felurite pretexte, își făcu
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Tînăra femeie îl atrage mai mult ca oricînd. Vine spre el, plecîndu-și capul ușor. La întrebarea lui, confirmă că de zece luni e măritată. La o nouă întrebare, răspunde că da, are un prunc. Al cui? Ea nu răspunde. Își înalță pleoapele. Rîde. Îi ia mîna. - Vino, îi spune ea. - Nu, spune el. O privește. Apoi, cu capul, face semn că nu. Fuge. Capitolul VII Meaume fuge, a fugit. A plecat din Mainz. Douăzeci de zile a rămas într-un han
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
deplin în drepturi în părculețul floral Paul Langevin, de sub Politehnica bătrână. Un scuar lung de vreo șaptezeci de metri, lat de doar treizeci, unde nu se comemorează nici o bătălie, unde se plantează flori și se expun pe niște cartonașe albe, înălțate printre flori, versuri, Ronsard, o traducere din Goethe... Nici o îngâmfare, numai știință și poezie. Când mi se întâmplă să fiu mâhnit, mă duc pe rue de Ecoles și intru alături în grădinița cu arbori enormi, stufoși, cu irigația mezopotameană ce
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
persiflare, însă însuflețite de-o subiacentă caritate față de tot ce e lovit de marginalizare, discredit, rea înțelegere. Petre Stoica ar putea subscrie deviza, arborată încă în 1916, a autorului Salomeei: "Tot ce e în jurul nostru merită cinstea de-a fi înălțat într-un vers". Firește, inteligența sa artistică remarcabilă îl împiedică a se deschide fără discernămînt tuturor solicitărilor realului, ceea ce ar fi dus la o aglutinare informă de date, la haosul deschis de abdicarea de la stil. Asociindu-și în subsidiar unghiul
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
ritmică, acesta fiind principiul, forța ei. Wordsworth - poezia nu se deosebește cu nimic de proză, cu excepția ritmului. De obicei limbajul uzual nu poate comunica emoții intense, pentru a comunica emoții intense trebuie să se coboare până la urlet sau să se înalțe până la cântec. Grija cea mai mare a lui Joyce, scriind proză: a așeza cuvintele în așa fel încât ele să conțină o muzică, și aceasta să nu fie poezie. Poezia fiind cântec fără muzică. Portretul poetului Gunnar Ekelöf, mereu în fața
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
stau pe picioare. Sub vremi, asemeni frunzelor mă înfior și tremur, Dar fix privindu-vă, neclintit. Doar ochii Mai trimit în lume câte-un cuvânt stingher... În groaznică, în oarbă confruntare Din ochii mei vă potopește lavă selenară. Iar Mă înalț din spumă ca o stafie, însă Pentru voi rămân a fi o stea Chiar dacă mi-ați furat și nădragi și pungă Și batistă, încât nici n-am în ce Să-mi suflu nasul (nu râdeți). Rămân cumplit Ca astrul veacurilor
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
apoteoză, neagră și ea, monstruoasă, cu reflexul teribil al unui incendiu rece. Citez: "Sângele negru părea a țâșni din trupul său palid, cum țâșnesc scânteile dintr-o fuzeie urcând la cer, și, din această neagră explozie, omul păru să se înalțe plutind în memoria lor... Oricare ar fi locurile de unde ei vor contempla dezastrele vechi și speranțele noi... ei nu vor uita niciodată aceasta... Iar el va rămâne în vecii vecilor, acolo, visător, liniștit, constant, fără a păli niciodată, fără a
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
Sîngele divin care înțarcă/ Vis și arsură.// Umbre, străluciri/ De calvar în caer,/ Mîini slăbind prin aer/ Ca un ochi în lacrimi" (Poem vechi șvariantăț). Spre deosebire de individul mistic, al cărui spirit se leapădă cu oroare de carne, poetul nostru își înalță carnea la rangul spiritului. De ce n-aș aștepta, se interoga Antré Breton, de la indiciile visului mai mult decît aștept de la un grad de conștiință cu fiecare zi mai ridicat?". Unei asemenea conștiințe eretice care este visul, Miron Kiropol îi dedică
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
la el de Te-ai gândit? Ce-i el, să-l iei În seamă, să-l ai În cercetare ? 5. Aproape că pe Îngeri l-ai pus și prețuit Si-ai Înecat În glorii faptura-i pieritoare. 6. L-ai Înălțat În cinste, i-ai dat În stăpânire Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpă lui ai pus 7. Și oile și boii și pasărea de sus, 8. Și fiarele și peștii zvâcnind că o sclipire... 9. Numele Tău ! Ce tainic și
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Nicolae Mareș Cerul De la aceasta trebuia început: de la cer. Fereastră fără de pervaz, fără giurgiuvea, fără geam. Un orificiu și nimic în afara lui, un orificiu larg deschis. Nu trebuie să aștept noaptea cu stele, nici să-mi înalț capul să pot vedea cerul. Cerul îl am în spate, la îndemănă și pe pleoape. Cerul mă înfașă ermetic și mă ridică de jos. Chiar și munții cei mai înalți nu sunt mai apropiați de cer decât văile cele mai
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]