40 matches
-
putea, Să mă-anini în înalturi, lângă tine, pe-o stea Aș vrea. Aș vrea să cobor, din neant, lumi de vise, Să ne știm și iubim cu iubiri interzise, Tu - copac secular, iar eu ție - doar ram, Poate roib înșeuat lângă mine în ham Să te am. Să te am, să te știu într-un gând cam fanatic, Să zburăm amândoi într-un zbor ideatic, Să mă-nșel, să mă mint că mai ești și mi-e bine, Să te
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1459633831.html [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
Numai că nu prea avea noroc. O găleată de lichid călduț o inundă, exact când ușa se mai izbi o dată de perete și în cameră intră un alt personaj, care zbieră din fundul bojocilor: - Prealuminate stăpâne al nostru, caii sunt înșeuați, scutierii nerăbdători și lăncile pregătite! Dumnezeu să vă binecuvânteze sfânta voastră biruință! - Ahaaa, hai, la luptă bunii mei cavaleri! Să-i căsăpim și să-i pârjolim pe nevrednicii aceia din casa de Fecalon care nu voiesc a ne deveni vasali
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400141119.html [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
nr.2). Cu ceata de băieți mai erau și lăutarii, care însă nu făceau parte din ceată. Ei erau plătiți de către cetași să meargă cu ei peste tot. După ce terminau de colindat erau plătiți și lăutarii. R: Caii, cum erau înșeuați și împodobiți caii, pentru că ați mai sus că îi aveați în dotare și că făceau parte din alai? MV.: Ooo!, exclamase bătrânul: ce frumos îi împodobeam. Erau țesălați cu o zi două înainte de colind, străluceau, nu alta ... și le puneam
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Plugusorul_cercetare_realizata_in_anul_1996_la_azilul_de_batrani_din_comuna_smeeni_judetul_buzau_.html [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
vremea strânsului-plânsului în potire de chihlimbar, degustat în Florar, când „au înnebunit salcâmii” și când nările sunt amețite de miresme. Atunci năvălesc mustangii dorinței fără de frâie și înspumați. Ei bat nervos din copite și pielea lor tremură. Până să fie înșeuați răscolesc în copite țărâna din care și omul e plămădit. Brazdă după brazdă răsturnată-n pogor, așteaptă însămânțarea cu boabele vieții. Eheiiii! Peste cât timp va încolți din nou, firul? Se cuvine să veghem în tăcere. Aurica Istrate are multe
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Rugul_de_liniste_al_iertarii_cezarina_adamescu_1366921414.html [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
nr. 1989 din 11 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Sub nasturii deschiși pe sânii serii foșnesc copacii murmurând a toamnă, hrănind galopul din copita mării și frunzele ce-au potcovit a iarnă. În ochi de ger și-adapă cerul norii înșeuând colinde-n zbor de fluturi, cristelniță, își sapă-n țarini zorii spălând de patimi umbrele din luturi. O iederă zvâcnește-n șoapta lunii strunind al stelelor răvășitor șirag, tăcerea-și trage-ncet un giulgi de funii acoperind lin cerul, cu
A TOAMNĂ, A IARNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1465654113.html [Corola-blog/BlogPost/383583_a_384912]
-
nacaz! În primăvara acelui an, lângă Tg. Jiu, pe un consătean aflat în transhumanță de primăvară l-au băgat țiganii în spital și i-au furat 13 oi. Cum Unchiu era șeful, am prins măgarii și ne-am apucat de înșeuat. N-am terminat de pus samarele pe toți patru, că gaborul a apărut. Singur. Am mers în calea lui. - Fii atent, hai să ne-nvoim la-nțălegere! A venit lângă mine, mi-a petrecut o mână pe după umeri. Am observat că
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” by https://republica.ro/da-a-fost-cat-pe-ce-sa-ajung-ginere-la-bulibasa-z-adu-fata-aici-s-o-vad-sa-vorbesc-cu-ea-ca-nu-ma-nsor [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului E-atâta primăvară-n ochii tăi secundele-mi vorbesc încet, mahmure, crestând cu lacrimi florile de tei sub ropotul amiezii, căzut, ca să te fure. aleargă cerul înșeuând cocori și zumzetul de stele dă târcoale în liniștea de pajiști și de zori tăind de tine verdele-n pumnale. mă sfâșii în tăceri ce nu au chip și-mpart tot universu-n ani cu tine dar pașii mei sunt umbre
E-ATÂTA PRIMĂVARĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1476775326.html [Corola-blog/BlogPost/379127_a_380456]
-
gătească ciubere și donițe multe și să le ducă la Câmpeni, din care să se facă o poartă de triumf a împăratului; a poruncit în toate satele ca acei munteni care au cai buni, se se afle cu ei bine înșeuați pe muntele Găina”", de unde împăratul împreună cu suita să poată călări până la Câmpeni. E. Hodoș motivează abținerea lui Avram Iancu de a se prezenta în fața împăratului, prin aceea că în 1852, tulburându-i-se mintea, nu mai avea spiritul luminos de
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
citirii gândurilor. - Am Înțeles, spuse tânărul, fără nici o Întrebare. Trilul unei păsări străbătu cerul aprins de roșul-sângeriu al apusului de soare. Tânărul știa Însă că pasărea aceea nu există. Era semnalul de drum liber până la poalele munților. Se grăbi să Înșeueze doi cai și Încălecă, dintr-un salt, pe unul din ei. Maestrul Îl copleșise, trezindu-i amintiri pe care nici nu mai știa că le are. Iar omul acela care Îi atrăgea gândurile nu putea fi nimeni altcineva decât tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ce Începe din nou să se vadă pe foaie. - Cât de departe e focul? - La câteva leghe, imediat după cercul cel nou de ziduri. Dante rămase o vreme În tăcere, mușcându-și buza. - Dă poruncă unei escorte de străjeri să Înșeueze grabnic doi cai, pentru noi. Vreau să merg și să văd. - Dar focul a fost stins, nu mai e nici o primejdie... Încercă să obiecteze celălalt. - Nu incendiile mă preocupă, replică Dante sec. Aproape un ceas trebui să treacă până când caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câteva elemente, dintre care nașterea la Betleem într-o grotă (cap. II). Nu se vorbește despre măgar, însă acesta este evocat într-o aluzie teologico-spirituală rafinată, în descrierea sosirii Mariei și a lui Iosif la locul nașterii lui Isus: „A înșeuat măgarul și a pus-o pe Maria să șadă pe el; fiul lui trăgea animalul și Iosif îi însoțea. Ajunși la trei mile, Iosif s-a întors și a văzut-o tristă; își zise în sine: «Probabil cel care este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
irigate, și spre seară intrăm În frumoasa strâmtoare Shoshoni. O serie de cabine, Înșirate lângă șosea, curate, vopsite În bleu ciel, ne invită să ne oprim. În fața unui mic bufet staționează mașina unui fermier, care și-a luat și calul Înșeuat cu el. La spate are un ataș pe două roți, lung de doi metri, cu pereții laterali din scânduri, În care și-a urcat calul. Ne spune că e crescător de vite. Pentru controlul vitelor răspândite pe dealul din jur
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
respectivă din viața sa, tânărul Nerjin a fost mai întâi cavalerist. În locul bătăliilor așteptate cu nerăbdare, este nevoit să facă lucruri considerate simple, dar care se dovedesc dificile pentru el. Nerjin nu este obișnuit să alerge după cai ca să-i înșeueze ori să le sară în spate, nu știe nici să încalece, nici să înhame și se dovedește neîndemânatic până și la bătut cuie. Portretul moral al lui Nerjin este dominat de o profundă interioritate, fascinantă pentru ceilalți. Îl cunoaștem pe
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mereu. și urează-i lui Bodo multă sănătate. Spune-i că vreau să joc la nunta lui cât mai curând... Urs Își chemă sluga de Încredere și-i porunci să scoată cei mai iuți cai din grajd și să-i Înșeueze. Când William auzi că stăpânul vrea să călărească neîntârziat tocmai la Sfântul Petru, clătină din cap. Cum de nu știa că s-ar prăbuși Îndată de pe cal? Dar nimeni nu Îndrăznea să i se mpo trivească stăpânului, așa că se mulțumi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prietenii și dușmanii cu o logică neiertătoare, pregătită pentru orice răspuns. Trecură câteva ore bune până când prințul bătu din palme, chemându-și slujitorul. Ca totdeauna, Haro se afla În preajmă, așteptând doar un semn din partea stăpânului. — Haro, pregătește doi cai Înșeuați la locul cunoscut. și adu-mi o Îmbrăcăminte cât mai simplă de negustor. Pentru tine de asemenea, așa, ca pentru o slugă mai săracă. Nu vrem să batem la ochi. Când se Întunecă - era toamnă târzie și noaptea venea repede
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Brazda mai bună mergea S-a arat Mercurile piepturile S-a arat, joile, Văile, Vinerile Grădinile, La lună la săptămână Când ș-a adus aminte de grâul ce l-a vărsat La vizitiu a strigat Un cal negru i-a înșeuat Cum e bun de-ncălecat Jos la scară l-a legat, Și pe el c-a-ncălecat Pușca-n mână c-a luat Ș-a plecat în plimbare Din vânare Ca să-și vadă grâul de mare. Grâul lui de departe-nverzea De aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bunei societăți apărea ca o partidă optimă: bogat, simpatic, vivace și aproape frumos, înalt de statură, un fizic suplu, cu două mustăți splendide la modă, mereu elegant și de aspect aristocratic. A fost printre primii din Verona care au cutreierat înșeuat pe velociped, bicicleta cu roata anterioară mai mare decât cea posterioară, îmbrăcat într-o ținută perfect sportivă. Nu se rușina să viziteze adăposturile mondene ale familiilor nobile. Foarte politicos, tovarăș plăcut de conversație, dar nimic mai mult. Nobilitatea feminină îl
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de cedru se deschise fără zgomot. Sai făcu o plecăciune reverențioasă În fața lui Nobunaga și Închise Încet ușa În urma ei. — V-ați trezit, stăpâne? — Ce oră e? — Ora Boului. — Bine. — Ce porunci dați? Adu-mi armura și pune să-mi Înșeueze calul. Și pregătește-mi ceva la micul dejun. Sai era o femeie eficientă, iar Nobunaga Îi cerea Întotdeauna ei să se ocupe de nevoile lui personale. Femeia accepta inevitabilul, fără să se agite. După ce-l trezi pe pajul care dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
chiar în noaptea nunții. Va fi suficient timp să ne bucurăm după ce vom fi admiși. Nu de alta, dar ni s-a întâmplat de prea multe ori să bem cupă de șampanie în timp ce alții ne furau în liniște caii gata înșeuați din grajd! Statutul intelectualilor publici este pus, așadar, el însuși sub semnul întrebării. Ce fel de credibilitate avem noi, ca susținători ai lui Constantinescu (iată, mă solidarizez cu cei care s-au făcut luntre și punte pentru a impune la
Trepãduscheala by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17440_a_18765]
-
porni pe coridoare ca p furtună. Abia dacă îi aruncă o privire fugară lui Aloim care bolborosea ceva cu capul în pământ și ieși în curte unde fluieră scurt. Unul dintre frați îi aduse calul și se repezi să mai înșeueze unul pentru Maria. Urmă un .galop nebun, în timpul căruia gluga Abatelui căzu pe spate lăsând pletele sale albe să-i fluture pe umăr. Era o priveliște neobișnuită pentru frați, dar călugării augustinieni erau obișnuiți să nu se apropie niciodată de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
piele, ușoară și potrivită pentru călătorie. Dincolo de ușa veche, întredeschisă, veneau vocile scăzute și pașii grei, grăbiți, ai soldaților din garda sa; din curte răsună vocea puternică a lui Mataurus, comandantul turma-ei, care cerea pe un ton aspru să fie înșeuați caii. în vreme ce ordonanța îi aranja pe umeri mantaua scurtă, purpurie, ofițerul trecea cu un ochi distrat peste mizeria ce domnea în acel loc care pentru o noapte îi fusese adăpost. O cămăruță nu mai mare de cinci pași, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am văzut venind înspre noi un bărbat cu cămașa albă și mânecile suflecate. Tata m-a luat de mână, șoptind: „Totul are să fie bine”. Adulții spun așa câteodată, ca să alunge teama copiilor. Și cowboy-ii spun la fel, după ce și-au înșeuat calul, când își strâng cu putere în brațe femeile. Însă ele tot izbucnesc în plâns. Bărbatul ne-a condus într-un birou luminos. Traducătorul ne aștepta acolo. Se terminase. Tata a luptat formidabil. A folosit și pauzele, exact unde trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tare decât viscolul miezului de iarnă. Miros greu de fum venea de nu se știe unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară armăsarii, potriviră dârlogii și porniră călare pe o potecă ce ocolea pădurea și care dădea în drumul domnesc al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Mitropoliei; de după ea, pe amândouă părțile, se forma un fel de procesiune nemaivăzută. Seimenii cu dulame roșii și pălării albe de paradă, călări și pedeștri, dorobanți sârbi în haine negre, apoi peste o sută de comișei cu cai de călărie înșeuați mergând la pas ținuți de căpestre. Pe drum se făcea un spațiu liber după care veneau mulțime de preoți în odăjdii strălucitoare, cu cruci sau cu cădelnițe, iar după ei, ca o a doua gardă voievodală, înaintau călugării mânăstirilor din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]