1,776 matches
-
nu este pasageră și că esența ei nu este alterabilă. Și pentru a susține toate astea, ea și-a dezvoltat atît de utila funcție a ubicuității și, conform proiectului, instrumentează totul: merge la atelier, trezește conștiințe, activează memoria, provoacă imagini, încheagă discursuri de forme, își animă colegii, dă telefoane, scrie, își plastifiază revista, o distribuie, crede, se revoltă, speră, visează și, din cînd în cînd, organizează expoziții mari și decisive. De data aceasta, în Sala rondă de la Etaj ž, dacă s-
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
analizate. Dar volumul ne e o istorie a simbolului sau a concepțiilor despre acesta. E un discurs însuflețit de o extraordinară poftă de a înțelege, de a trece dincolo de relația, în esență nedefinibilă, dintre om și simbol, relație care a închegat, în cuprinsul modernității, dezbaterea teoretică despre rostul artei și al reprezentării. Dorința ,ontologică" de a surprinde mecanismul prin care simbolul își pierde corporalitatea, pentru a deveni act pur de semnificare, transformă eseul conceptual într-o căutare deloc aridă. Analiza lui
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
între timp, scăfîrlia animalului/ plutea agitată în oală, nori de aburi se prelingeau/ pe pereți" (Piftii și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce pare atît de îndepărtat de această mîzgă a concreteții sordide, în care se încheagă totuși frînturi de viziune intrinsecă. De pildă, o sugestie a dalinienelor ceasuri lichide: ,Cadrane frînte, cadrane sterpe întinse la uscat,/ ceasuri de cîlți, de seu și pînză de casă" (Ceasuri joase, fisurate, sonore). Străduindu-se a anula toate tiparele estetice
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
închipui că tentația unui epic erotic a existat, cu atît mai mult e de apreciat faptul că autoarea a vizat un palier de semnificații intime, mai complex și, implicit, mai greu de realizat. Fiind vorba de o confesiune, povestea se încheagă lent și din fărîme conturînd cu multe zone obscure iubirea lui Kiki, vocea narativă, pentru Alex. (De remarcat ambiguitatea de gen a numelor.) Cele două fete s-au cunoscut în liceu și, ulterior, au devenit colege de facultate. O perioadă
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
Este un film pe care il recomand tuturor Filmul merită, cum spuneai și tu pentru imagini, pentru coloana sonoră, si pentru Marillon Cotillard. Dar nu cred că și pentru regie: a fost interesantă, dar imaginile până la urmă nu s-au închegat că o poveste coerentă, ci în ultima jumătate de oră deja devenea prea mult și realizai că fragmentarea asta dăunează filmului. În plus au fost scene care poate meritau mai mult (de exemplu copilul ei mort - doar o amintire înainte de
La Môme by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82996_a_84321]
-
în destinul mai multor tineri pe care i-a învățat să fie «trebnici», adică «să nu băltească». Îi plăcea să-și spună «scriitoare», nu etnolog, si, cănd scria, o făcea cu dragoste de oameni și de povestea pe care o închega în jurul lor. A lăsat în urmă atâția prieteni îndrăgostiți de cărțile ei, încât este de necrezut cum de nu s-a încumetat încă nici unul să scrie o carte despre Irina Nicolau. E drept că, în fiecare an, suntem mai mulți
Ciorapel by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83014_a_84339]
-
După cum proabil se vede din frecvență însemnărilor, nu reușesc să dedic blogului atât de mult timp cât mi-aș dori. Citesc comentariile, unele îmi plac, altele mă enervează, dar în general evit să răspund pentru că am impresia că discuția se încheagă foarte bine și fără mine între cititorii blogului. Nu-i vorba de o regulă, ci de obișnuință. Singura mea politică “no comment” este în legătură cu intervențiile polemicile care se referă la mine sau la prestația mea și este o politică mai
Carte la Venezia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83039_a_84364]
-
generoase în calmul ei suveran, întemeiat pe o mare încredere în ceea ce lumea imaginației creatoare poate oferi ca garanție a duratei spiritului. Omul, pe care-l știam oarecum singurtatic, rămînea, în fond, foarte dispus să comunice, dialogul cu el se închega fără greutate, de îndată ce era atinsă coarda mereu sensibilă a raporturilor cu lumea scrisă. S-a manifestat astfel la fiecare întîlnire pe care am avut-o, de vreo trei decenii încoace, ultima dată în Clujul a cărui universitate l-a înscris
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
bisexuală, soție necredincioasă, amândouă confundate într-o fantomă comună, imagini ale morții. Slab ar putea fi și ca roman politic, cu insuficientele sale date istorice, cu fire narative obscure, cu episoadele antievreiești destul de puțin convingătoare, dar, repet, lucrurile acestea se încheagă în epic destul de bine, impresia finală este de închegare, și biografia personajului este credibilă. Ca roman erotic, se comportă bine, există câteva femei remarcabile chiar, bine individualizate, trecând peste condiția de personaj și constituindu-se în metafore. Cartea aceasta merită
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
câteva clipe. Atunci, în anii 80, am trăit experiența unică și irepetabilă a scrisului împreună. Și nici măcar scris - o poveste. Unul rostea o frază, altul cinci, unul schimba un cuvânt, altul anula tot și propunea altceva, după vreun ceas-două, se închega în aer Povestea, care nu trăia decât o seară. Eu mă potriveam cel mai bine cu Dan. În vreme ce prietenele noastre dormeau, mai mult sau mai puțin satisfăcute, noi doi ne adunam în întuneric la fereastră, deslușindu-ne fețele când trăgeam
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
din grinzile șopronului construit de John Poe cu mîinile lui, pentru ca animalele să se poată adăposti la vreme rea. Jos, în mîzgă, sub picioarele ei care se bălăbăneau, zăcea un cuțit mare de bucătărie, năclăit în sînge gros, care se închega. Pentru că n-a strigat după ajutor pînă a doua zi dimineața, pentru că se urcase pe o scară ca să taie funia de la gîtul mamei ei chiar cu arma crimei, pentru că petrecuse toată noaptea acolo în șopron, singură cu cuțitul însîngerat, cu
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
tip mafiot. Economia este de tip subteran. Politica este acaparată de grupuri de interese. Forma nouă a statului român continuă a fi umplută de ideologia unui fond vechi, de mentalități desuete, așteptînd (a cîta oară în istoria noastră?) să se închege o societate civilă capabilă a juca rolul unui fond nou, compatibil cu forma.
Societatea civilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14739_a_16064]
-
regnuri este în sine poetic. Alăturarea nestingherită a unor cuvinte din registre semantice disjuncte dizolvă limitele conceptuale convenționale, scurtcircuitând inerțiile limbii. Versurile domnului Grigurcu se rup de discursivitatea percepției cotidiene, conturând crâmpeie de viziune, intermitente intuiții poetice, din care se încheagă o lume proteică, aflată sub amenințarea vidului: "O blană strălucitoare dar/ înăuntru nici o vietate/ o lumină orbitoare/ dar înăuntru pustiu/ o lamă din care se scurge/ sângele cald/ al unui om ce n-a existat vreodată;" sau: " Nimic aici nimic
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
Cine ar fi dispus să nu mă creadă, să binevoiască a asculta discursurile parlamentare sau a citi articolele de gazetă ale oamenilor noștri politici. Cum să ceri simpatie pentru artă și cultură unor oameni care nu sunt în stare să închege o frază, care nu se pot ridica o clipă deasupra meschinelor interese și intrigi de culise. Arta și cultura românească n-au să aștepte decît dușmănie de la oamenii politici de azi!", scria L. Rebreanu în 1923. Actualele aprecieri le reia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
Manolescu la Valeriu Cristea și de la M. Iorgulescu la Gh. Grigurcu. Din acest creuzet de fine impresii livrești transpare diversitatea tehnicilor de compoziție: simbolismul bacovian de "galben incisiv", suprarealismul tîrziu al lui Gellu Naum cu ingeniozități eludate, absurdități urmuziene timid închegate în subpămînta de la capătul "puterii (omenești)": "Am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe". Nu lipsește oniricul estetic și nici expresionismul din pînzele lui Munch, cu același strigăt al angoaselor deformante: "și chiar cu o cutie goală
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15299_a_16624]
-
factură clasică, extrem de adecvat unui lirism de idei. Cât despre capacitatea imaginală a cuvintelor, aceasta apare abia după ce trecem de versul întâi, ca de un prag liric. Îndată după aceea, însă cuvintele poetului își afirmă capacitatea lor de a se închega în viziuni, pentru a deschide un orizont din ce în ce mai vast asupra "aventurii" erotice. Îmi place să cred că adverbul de timp de la finele acestui vers - acel "vreodată" - își are, la rândul său, locul bine definit și rolul propriu în economia prozodică
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
în pamfletele argheziene sau în Academia Cațavencu). Cel de-al șaselea registru este acela al putridului și al excremențialului: la el se apelează cu o voluptate agresivă, prin tehnica preschimbării în ordură sau a fecalizării adversarului. Miasme pestilențiale, dejecții, putregaiuri încheagă viziuni ale haznalei ori latrinei ridicată la rang existențial. Prin acest registru, adversarul este batjocorit în mod absolut: ca dejecție, el este implicit și ridiculizat grotesc, spre a fi neantizat. Scatologia aceasta vizează macularea lui completă, dar nu oricum, ci
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
astfel de demers de reconstituire este găsirea unui ton adecvat. Ion Iovan știe să evite obiectiv dramatismele și patetismele, are umor, este ironic și liric atât cât trebuie și, deși îi lipsesc destule piese, povestea pe care o scrie se încheagă impecabil. Totuși, prima parte a cărții, de până la moartea lui Ion Luca Caragiale (care presupune un sugestiv joc de oglinzi, o construcție paralelă între viața tatălui exigent și lipsit de dragoste părintească și cea a fiului aproape renegat) are destule
Roman cu Mateiu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14513_a_15838]
-
de vedere al naratorului, dar antrenează multe personaje-suport, redate exclusiv în raporturile cu povestitorul și prin cromatica lui. O mai mare greutate are însă faptul că, rememorîndu-și viața, protagonistul pune cu brutalitate față în față fapte trecute și propriile judecăți închegate într-un moment biografic crucial, care exclude automistificarea; recunoașterea adevărului frust contrapune în fața propriei conștiințe aparența și substratul. Deși rămîne pe tot parcursul un lung monolog, discursul este conceput ca un dialog cu fiica de cincisprezece ani, aflată pe masa
Marile Premii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/14530_a_15855]
-
la alte publicații locale, să prezinte "comunicări" la diferite sesiuni organizate după principiile întrecerii socialiste. Dacă nu-i trecea prin cap ceva, el găsea, cu ajutorul celor apropiați, cărți, reviste sau almanahuri din care prelua pasaje mai mici sau mai mari, închegând astfel un "articol". De cele mai multe ori, nimeni nu i-a spus că, în această situație, este obligatoriu să se indice cu scrupulozitate sursele folosite. În mod frecvent, texte de acest fel nici măcar nu sunt însoțite de o bibliografie. Ideea că
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
Un supliment de documentare, de pildă apelul la corespondența dintre Tzara, Vinea și Marcel Iancu, publicată în revista "Manuscriptum" de Henri Béhar în 1981, ar fi dat, totuși, ceva mai multă culoare raporturilor sale cu mediul de origine). Treptat, se încheagă un portret foarte viu, deloc romanțat, ce ni-l apropie mult pe tânărul Tzara, cel din epoca elvețiană, a zgomotoaselor Manifeste Dada. El propune imaginea, mereu susținută de documente - amintiri ale primilor amici de la Cabaretul Voltaire, corespondență, mărturisiri abia travestite
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
1970-1990) poate gusta și din deliciile descoperirilor, mai importantă însă în Scara ce nu duce nicăieri e complexitatea percepției estetice, care părăsește imaginile în sepia, în favoarea exploziilor de culoare, fiindcă, înainte de orice, proza Florenței Albu se remarcă prin plasticitate. Se încheagă aici o pictură a elementelor esențiale, ca în tablourile lui Florin Niculiu. " Aș fi putut altcîndva să scriu un roman picaresc să port pe drumuri o lume de iarmaroc - învingători, învinși, triști, incurabili, ridicoli cuminți, oratori și circari, clovni și
Cochilia lui Pagurus by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14591_a_15916]
-
în vedere unele trăsături de limbă arhaice, precum și faptul că referirile la părinții bisericii (Josephus Flavius, Grigorie Teologul, Ioan Hrisostomul, Andrei Criteanu etc.) nu sunt mai noi de Theodor Studitul (care a murit înainte de anul 826)". (p. 33) Capitolele care încheagă narațiunea Paliei istorice repovestesc canonic anumite evenimente biblice precreștine (chiar cu comentarii reproduse după părinții bisericii) în aceeași măsură în care inserează în text dialoguri pseudobiblice, interpolări parabiblice cu substrat miraculos și vizionar, confruntări dialogate între personaje mai mult sau
Legende pentru toți by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14647_a_15972]
-
1974 și în 1978 două cărți, numite Mezareea și Noaptea muzicanților, primite bine de critică. Substanța celor mai multe texte este o mitologie rurală ciudată, neguroasă, populată de duhuri, șerpi și paparude, localizată de Marian Popa în zona Severinului. Artistic, textele se încheagă bine, au unitate în interior și ele între ele, alcătuind un univers fantastic destul de special, ce ar putea datora ceva textelor de tinerețe ale lui Preda, D.R. Popescu și Bănulescu sau chiar fantasticul eliadesc, însă fără ingredientele livrescului. Personajele lui
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
pînă la brîu/ atît de înalt era pe atunci cerul" ( puțin pămînt îndrăgostit). Dincolo de chipul său teratologic ( exercițiu carnavalesc, mijloc naiv, în fond, de defensivă), poetul e un inconformist abulic, un huligan melancolic, un hippy introspectiv. Peisajul său sufletesc se încheagă din contraste ce se îmbină cu indolență, ca într-un joc de puzzle: "de mult nu mă mai interesează să încep nici să termin/ nu vreau, dorm întins în burta asta de viață cum dorm/ insultele în gîtul unuia care
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]