460 matches
-
deopotrivă invitat, ba semnând medalioane și encomioane, ba fiind obiectul lor, în cotidianul Averea își zornăie amenințător armura din dotare, privind în jur fioros și aruncând cu sulița în balaurii raționalismului. Un firicel subțire de salivă pornește din comisura buzelor încleștate, dar, negăsind loc să se strecoare prin coiful ermetic, revine la matcă, într-o autotelică bolboroseală. Altfel spus, calificativele pe care le împrăștie eseistul, atacurile la persoană mustind de imprecații, insulte, scuipați tipăriți, se întorc împotriva emitentului, caracterizându-l pregnant
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
atît de frumos și cumplit invocată încît cu ușurință se uită că e vorba, de fapt, despre cel mai obișnuit clișeu care definește Balcanii - amestecul de nații: "Femeile ce slujiseră de matcă - greaca ursuză și sanchie clocindu-și cu gura încleștată lunga dambla între hîrdaiele de neramzi și de gazii, sîrba haină și dîrjă care, pe patul morții, scuipase grijania în barba popii și-și dase sufletul blestemîndu-și copiii, brașoveanca zăcașă și fățarnică roasă de schiros și de pizmă - înveninaseră mai
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
musafir. Lăsă geamul deschis. Se urcă pe canapea ca să ajungă la Coranul de pe raftul de sus, pe care, forțat de împrejurări, Chanu îl făcuse special pentru acesta. Se strădui din răsputeri să se reculeagă, refugiindu-se de Satana cu pumnii încleștați și cu unghiile înfipte în palme. Apoi alese o pagină la întîmplare și începu să citească. Căci Lui îi aparține tot ce e în ceruri și pe pămînt. Vă îndemnăm pe voi, așa cum i-am îndemnat și pe cei cărora
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
s-o stoarcă din tub cu zgârcenie, să-i ajungă, și spălată cu săpun ca lumea, nu Rozofin sau Primăvara, și nu sub un duș care se oprește după ce i se pișă trei stropi reci în cap. Cu dinții cam încleștați, îi spun: Să scriu despre mine... Ca să scriu despre mine, cum trăiesc, cum mănânc, cum mă spăl, ce gândesc, ce prieteni am... Fac o pauză, îmi surâde binevoitoare. Ca să scriu despre mine, ar trebui să scriu despre zidul invizibil care
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
cum am să mă fac mare?! zicea și se ruga de mine în toate felurile să mănânc, promițându-mi că o să-mi placă și că e spre binele meu. Îmi dădea cu lingurița în gură, iar eu îmi țineam buzele încleștate și refuzam să înghit. Până la urmă, impresionat de lacrimile ei (o, de atunci o iubeam pe mama amețitor și sentimentul acesta în timp nu s-a tocit ci a sporit...), cedam și înghițeam cu noduri acele triste-mbucături pe care
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă ca
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
unui scump amic îți aduce săculețul cu medicamente rămase de la defunct - poate vei avea nevoie de ele -: Sapatal, Lopatin, Cimitirol (le lua în ultima vreme), Skeletan și un flacon gol - ce neglijență! - de Sarcophagit. în fine, ultima sticluță, din mâna încleștată a muribundului, de indispensabil Mortatrox. Cum am văzut-o pe văduvă umflată sub ochi și cu buzele vinete, i-am trecut, la rândul meu, cutioara cu ceai de Râia caprei. Mustața salamâzdrei, avea și ea. Dacă va bea cu încetul
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
Mircea Mihăieș Voce gravă, cu inflexiuni de glasspapier, privire sticloasă, ațintită în zare, pumn strâns, muncitorește, fălci abundente încleștate, corp împins, agresiv, înainte. Cam așa ar arăta, într-o bandă desenată, autorul frazei care urmează: „Există interese ca România să rămână în «zona gri».” Să râzi? Să plângi? Să-i face semne caraghioase, pentru a-i sugera că nu
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi" ( Problema spinoasă a nopților). Tehnologia de
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
ale trecutului - vibrații de super-corzi ce înveșmîntă umbra din mai adînc de dincolo și de departe în golul uriașei chitare de praf stelar în care energia primordială izbește ca un vițel dat la supt - frînghii ce ne țin pe dinlăuntru încleștați într-o leneșă dezlegare de zdrențe muzică - fanoane atîrnînd de pe buza de sus a Balenei-Univers ce ne soarbe din oceanul duratei și-i devenim hrană și rezonanță și impuls și nimic în suprema lăcomie a Totului...
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
în mare e scoica în scoică firul de nisip eu în nisipul pe care nu-l vor mesteca niciodată dinții stridiei ploaie de noapte fâșâitul unei mașini prin ploaie urletul unui copil la un alt etaj lumina e aprinsă gheara încleștată tot sub umărul stâng golul nu se umple scriind nu se mai umple somnul e departe cineva a tras piedica splendidei arme de colecție mai este până când carnea va exploda în spațiul acesta îmi retrăiesc viața o potrivesc cum aș
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
vatmanului/ niciodată nu se simte poetul mai singur/ decît față în față cu tramvaiul care duce la gară/ niciodată poetul nu se simte mai umilit/ decît față în față cu mașina de tocat carne/ niciodată gura sa nu este mai încleștată/ decît în fața cireșului înflorit/ poetul gîndește ca și cum/ ar striga după ajutor poetul respiră/ ca și cum aerul însuși ar fi un plămîn poetul/ trece pe stradă ca și cum ar păși/ pe valurile unui ocean dispărut/ e tîrziu, poetul adoarme în tramvaiul/ care pînă
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de trup chinuit de lovituri grele, icnete de ins care nu vrea să țipe, se chinuie în dureri atroce doar cu buzele încleștate, ultimă, disperată dovadă că a rămas viu și nu vrea să se lase învins, biruit. Privea și Ester într-acolo, înfrigurată strângându-mă de braț ori de câte ori bila aceea imensă, după lung balans, lovea zidul care se îndârjea să rămână în
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
un rol în filmele mele. - Nu fii obraznic, de la mine a încasat-o primul ,așa că stai la rând ! - Mulțumesc,sunteți foarte amabili, însă acum aș vrea să mă retrag. Am întâlnire cu o pițipoancă ! încearcă Mihai să iasă dintre pumnii încleștați ai celor doi. - Pițipoance ?! Du-te mai repede până nu îți trece vremea, oftează vulpoiul bătrân care se retrăsese de la început. - Te conduc până afară ,îi spune de Vitto ,știind că trebuie să mai urmeze și o discuție particulară cu
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
veniseră doar 5.000. Cine erau ceilalți?” Cine erau? “Minerul” care a ridicat ranga deasupra capului fiicei mele și a soțului ei, ambii cercetători științifici la ICEMENERG nu purta cizme de ortac ci pantofi din cea mai fină piele, mâna încleștata pe ranga nu părea a fi de miner, iar limbajul lui când i-a amenințat cu moartea era unul de la periferia Capitalei nu din Valea Jiului. Dacă ei au scăpat cu viață, nu același lucru s-a întâmplat cu mulți alți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
veniseră doar 5.000. Cine erau ceilalți?” Cine erau? “Minerul” care a ridicat ranga deasupra capului fiicei mele și a soțului ei, ambii cercetători științifici la ICEMENERG nu purta cizme de ortac ci pantofi din cea mai fină piele, mâna încleștata pe ranga nu părea a fi de miner, iar limbajul lui când i-a amenințat cu moartea era unul de la periferia Capitalei nu din Valea Jiului. Dacă ei au scăpat cu viață, nu același lucru s-a întâmplat cu mulți alți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
1) contrastul tonal-expresiv T-D între blocurile tematice principal și secund, precum și (2) contrastul relației tonale-expresive între blocurile tematice în secțiunea Expoziție și Repriză, deoarece evoluția de la prima secțiune la ultima este orientată înspre relevarea identității („înrudirii” intonaționale) între temele „încleștate” și, ulterior, „împăcate”. Acești trei parametri - intonația ca sursă a întregului discurs, simfonismul ca elan vital în sens procesual, care străbate (prin) întreaga lucrare (sugestiv fiind germanul durch, englezescul through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu conflictual-generativ, definesc natura
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și baroc, lunecînd spre retorismul tern, fără acoperire artistică, imaginile aproape grotești ca în aceasta privindu-l pe Maiorescu, care încearcă să oprească Roata rătăcirii: "Te-ai repezit în urmă-i cu mîneci suflecate,/ Și cu vînjoase brațe de spițe încleștate/ Puteri în pieptu-ți zdravăn de mii ai întîlnit/ Ș-a roții fugă oarbă în loc o ai oprit!". E greu să ți-l imaginezi pe rezervatul și plinul de morgă Maiorescu opintind sisific la această mirobolantă Roată închipuită de poet". În legătură cu
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
din partea moderatorului și un final înseninător al emisiunii. El știe un lucru a că telespectatorul e tot mai încîntat cînd i se oferă o perspectivă superioară asupra unui conflict dat, decît dacă e ținut pe post de suporter cu pumnii încleștați. Probabil că publicul țintă al emisiunii sale sînt indecișii, dar și cei care s-au săturat să-și piardă nopțile asistînd la meciuri verbale pe un ring în care preferații lor cîștiga oricum, pentru simplul motiv că, indiferent ce ar
Un altfel de talk-show by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17618_a_18943]
-
inversata. Am comentat în 1996 exegeza privind perioadă 1866-1947 și mă bucur că aceeași editură, Humanitas, a publicat, în traducere românească, și cea dinții perioadă din dezvoltarea României moderne. Să observ mai întîi că îndreptîndu-se spre un segment din această încleștata istorie(și ocolind ansamblul) dl. Keith Hitchins a optat pentru examenul aprofundat, fiecare dintre cele două cărți depăsindu-o în dimensiune pe cea a d-nei Catherine Durandin, avînd, fiecare, cîte 400 de pagini. Să adaug că autorul acestor cărți e un
Începuturile României moderne by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18195_a_19520]
-
de acum, lumea va fi eu și tu". Se anunța o singurătate în doi într-atît se asemănau. Rămîneau obosiți în parc sau în odaia lor preferată, ea iluzionîndu-se că pictează, el continuînd să nu facă nimic, petrecîndu-și vremea în sărutări încleștate pînă ce cădeau istoviți. Încercînd să citească poezie în doi, Alexe considera rima - ca toți simboliștii - o încătușare a libertății de gîndire ("O poezie rimată îi trezea aceeași impresiune ca și cum ar fi văzut un gigant îmbrăcat în haine de copil
O inițiativă temerară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16665_a_17990]
-
l-au șicanat pe poet, creîndu-i o atmosferă ostilă mai bine de un deceniu (anii douăzeci). Placheta de versuri a lui Fîntîneru dezvăluie o poezie încifrată, aglomerată de simboluri criptice, de mitologie și de presimțiri ale morții, care îl ține încleștat. E o poezie greu lizibilă și fără fior. Poate că și-ar fi găsit un drum al său spre împlinire. Din păcate, în 1942, Fîntîneru, cu mintea întunecată, e internat într-un spital de specialitate bucureștean. Se povestește că, prin
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
în lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi...// Așa trebuie să facem, sporind/ în
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
de ani, această portretistică va înregistra constant ritmurile unei istorii exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă ca
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
nu-i împărtășesc distincția, nu în ultimul rînd a lingușitorilor care încearcă să se pună bine cu mărimile. Există în străfundurile tale un glas înăbușit care se luptă să urce la suprafață și, rupînd toate zăgazurile, învingînd rezistența mușchilor faciali încleștați, să-i strige în față: nu ești decît o semidoctă pretențioasă care nu se sfiește să emită păreri și sentințe în legătură cu tot ce este "en vogue" în politică, artă și literatură, dar care nu înțelege nimic din tot ce vede
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]