58 matches
-
strigat, stil "săriți, arde casa" ca să continue altfel: "ui-boal!" - toate astea întrerupând un sforăit asurzitor. Probabil că alungă graurii ce-au dat năvală printre butucii de vie. Doarme cu gura deschisă. Un alt țăran, tot slab, ca muma pădurii, geme încovrigat în pat molfăind ceva între gingii. în celălalt pat, de data asta un intelectual, a fost adus cu piciorul tăiat de la genunchi. Are o soție tare frumoasă care se uită speriată la soțul ei și nu-i vine să creadă
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
pare că iar a ațipit. Doamna se întoarce cu privirea spre fereastră și se pregătește poate de-un alt piculeț de plâns. Fiecare cu ale lui. Doamna, evident nu are pat. Și-atunci doarme în timpul nopților la picioarele soțului. Se încovrigă, colo șa, cum poate și cum se adună, și ațipește chinuit ca vai de lume. E loc destul întrucât picioarele soțului nu mai sunt, și s-a creat un oareșcare spațiu... "Uah"! strigă cel din Mehedinți alungând graurii din vie
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
vorbească gros tractoarele și rabele,/ iar tatăl meu tăia satisfăcut un cocoș// o felie de pâine unsă cu salată de vinete// într-o mână în cealaltă o foaie de hârtie/ unsă cu dulceață/ prin care dădeam de-a dura viespea/ încovrigat sub masă în mine se întrupa/ fără ca măcar să bănuiesc/ ceva din grația și lumina ei." (Într-o dimineață, pe când purtam pantaloni scurți); "am în față zidul, zidul cu iederă/ zidul cu flori mici și putrezite/ plin de crăpături viu colorate
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
și te-ai Îmbărbătat cu propoziții de genul: ,, Nimeni și nimic nu mă va Întoarce din drum,, sau ,,Nu mă simt cu nimic obligat față de societate,, sau ,,N-am nimic de pierdut,,. Privește-o pe bătrâna care cântă la acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-sa sub fâșii, astfel Încât tălpile să-l apese pe abdomen. Susținea că pielea Îi amintește de vacile familiei. Mai Întâi s-a introdus În pantoful din mijloc, după ce l-a uns pe dinăuntru cu cremă de ghete. Apoi s-a Încovrigat În jurul roții astfel - Karp făcu un gest, ca și când ar fi vrut să se dea peste cap - și s-a legănat Înainte și-napoi. Mișcarea producea aceeași fricțiune ca șaua bicicletei, pe vremuri. Din păcate, Înainte de a atinge acel denouement mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de una mică cu mami înainte s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra cenușie, spartă. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Din nou, simți tentația erotică pe care o poate provoca numai ceea ce e interzis. Își aminti de duritatea și complexitatea ultimei sale acuplări cu Bull. Renunță pe dată la hotărârea pe care credea că o luase. Aceasta se îndoise, se încovrigase, se micșorase și, în cele din urmă, se topise cu totul, ca un ambalaj de chipsuri aruncat în foc. Peste o jumătate de oră, cei doi bărbați se îmbrățișau în camera cinci de la Casa de Oaspeți Ancaster, proprietatea doamnei Turvey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la locul său. Venea în Vladia vara, să se distreze, să mănînce raci, sa umble hăbăuc pe dealuri și prin vii cu iubita lui? Foarte bine. Toate astea însemnau ceva atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum crește omătul, ce rost, ce chichirez mai avea prințul? Numai să tulbure, să contrarieze, să zăpăcească și mai ales să trezească în sufletele și trupurile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi de jur împrejur în voie. Aici oamenii se cunosc ușor, foarte ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dimineața albastră și răcoroasă era deja încălzită de un soare nou, proaspăt, entuziast. Spatele și coastele mă dureau din cauză că dormisem pe punte și genunchii păreau să mi se fi înțepenit. O amorțeală caldă îmi cuprindea brațul drept, căci Scout dormea încovrigată pe umărul meu. Câteva șuvițe din părul ei negru și frumos se lipiseră de țepii bărbii mele și am tras capul în spate ca să ne desprindem unul de altul. — Hmmm? făcu ea cu capul în pieptul meu. — Hei, e dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să folosim termenii memorialistului: Am avut o tresărire și m-am ținut să nu m-arăt. Aveam lângă mine un schelet cu barbă. Schelet, nu metaforă. Schelet în oase fără carne, scăpat din gravurile lui Holbein. Obada maxilarului i se încovrigase spre nas, ochii i se adânciseră, clămpănea din gura știrbă cu buze roșii-vinete, i se încâlceau firele rare în barbă, ieșeau de sub pijamaua decoltată furca pieptului și coastele deșirate. Apariție halucinantă. Cumpărase o cutie cu stavrizi în ulei și-acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6749_a_8074]
-
Șăineanu, făcut cadou de „căpitan” Mavromati în crîșma lui Kir Leonida: „dicționarul este, concomitent, amantă și mamă, contopire și echivoc deopotrivă de semnificative, lectura se desfășoară întrun spațiu matricial, la lumina tulbure, pâlpâitoare, acvatică a unei lumânări, într-o poziție («încovrigat») care nu este alta decât aceea a fătului în cavitatea uterină. Neînfrânatul cititor este despărțit de lume printr-o subțire, fragilă membrană (umbrela), nu mai știe de sine, își pierde percepția duratei, alunecă, plutește, hrănindu-se «în chip inconștient» dar
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
Simona-Grazia Dima Crăciun Caldul Crăciun de-acum, în care coada unui șarpe mitologic zvâcnea pe-asfaltul marelui oraș, mi l-a adus în minte pe un altul, când dis-de-dimineață treceam prin ger pe stradă și-un câine slab, peleg, încovrigat pe-o gură de canal călâie, vorbea tăcut despre parțialitatea oamenilor în materie de Crăciun. Structuri electrice sofisticate străluceau la geamurile unor odăi unde încă dormeau cei plini de visuri. Iisus, ivit în față, alb, pacifica rostirile pe cale să se
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
respect pentru a nu se mai băga în treburile altora. Ridică pumnul cât o măciucăși îi țintește fața noului adversar. Dar Ștefan intuiește reacția și a lovit primul, îndesat, năpraznic cu pumnul ficatul agresorului. Prins fără aer, acesta s-a încovrigat de durere și a căzut la pământ. Tovarășul acestuia s-a repezit ca un taur urlând cu capul înainte spre Ștefan. Cu agilitate tânărul făcu un pas lateral și cu piciorul drept,încordat ținti și lovi tâmpla atacatorului. Un icnet
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
înțeleseră că trebuie să se retragă pe altă bancă, mai în spate. Domnul și doamna Leo se așezară tacticoși, ridicându-și cozile. Domnul Lup își desfăcu blana și o aruncă peste labele întregii familii leonine. Ca să nu răcească. Apoi se încovrigi peste labele lor. Ca să le-ncălzească. Îndrăznii la urechea lui nea Martin: - Dumnealor vin direct de la vânătoare? - Ei, ași! De la grădina zoologică. Niște plictisiți și fandosiți! Cușcă... confortabilă... ciolanul, ciolan...Și nu pot să-l sufăr pe moftangiul ăsta de
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
sângereze până moare sau să să infecteze? Așa că am lăsat-o baltă cu tăiatul cozii lui Floricel... Numai că, pe zi ce trecea, coa-da-i creștea parcă mai repede decât corpul, încât pe la vârsta de un an câinele avea ditamai codoiul încovrigat în sus și cu părul lung ce fâlfâia când dădea din el sau când bătea vântul. Nu am văzut în viața mea un câine mai nesătul, mai hoț, mai obraznic și mai rău, ca Floricel. În primul rând, atunci când se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VI) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366414_a_367743]
-
spune niciodată. L-a spus și-l vor spune pasărea ce cântă zburând, izvorul ce susură pur în fântâniță, fruntea muntelui neplecată decât la văzduh, râurile de jos și marea din cer, pietrele și stelele, oamenii curați în gânduri, ne-ncovrigați de spasmele spaimelor, înveseliți și-ndrăgostiți de actorii care i-au îmbogățit cu averi spirituale! Amza Pellea a slujit teatrului și cinema-ului până când viața sa, pe care-a întâmpinat-o cu surâs de prunc a plecat cu îngerul, petrecută
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
Din golf se ridica ceața. Îi era frig, se simțea Îngrozitor și totul Îi părea dus. Se-ntoarse la Jim și-l mai scutură o dată ca să fie sigură. Plângea. — Jim, Îi spuse. Jim. Jim, te rog. Jim tresări și se Încovrigă. Liz Își scoase haina, se aplecă și-l acoperi cu ea. Îl Înveli cu grijă. Apoi plecă pe doc și pe urmă, pe drumul Înclinat și prăfuit, spre patul ei. O ceață rece venea prin pădure dinspre golf. Pe chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vreodată.“ Se urcă pe pajiște și se așeză acolo, cu apa curgându-i de pe pantaloni și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze pe bușteni. N-avea de gând să renunțe prea repede la senzațiile care-l Încercau. Își Încovrigă degetele În apa din ghete și-și scoase o țigară. O aprinse și aruncă bățul de chibrit În apa care curgea repede sub bușteni. Un păstrăv mic se repezi la bățul purtat de apă. Nick Începu să râdă. O să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se Închise, și atunci Jack trecu la cap, lovindu-l sălbatic. Apoi Își aruncă stânga-n plex și cu dreapta-l lovi unde-l lovise și el. Mult sub centură. Walcott se prăbuși punându-și mâinile acolo, rostogolindu-se și Încovrigându-se pe jos. Arbitrul de ring Îl apucă pe Jack de braț și-l Împinse spre colțul lui. Și ce se mai țipa-n jur. Apoi arbitrul se duse să se consulte cu observatorii și crainicul urcă În ring cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vede că sunteți un călător experimentat, diferit de ceilalți, o persoană care caută experiențe profunde odată ajuns Într-o țară străină. Mă Înșel?“. Esmé o ducea pe Cuțu-Cuțu Într-o sacoșă de nailon. Deasupra aruncase o eșarfă, iar cățelușa se Încovrigase mulțumită În uterul improvizat, asta până când i-a venit să facă pipi și a Încercat să iasă. Atunci a scos un scheunat. Când Heinrich s-a uitat alarmat spre Esmé, ea s-a prefăcut că a strănutat. Cățelușa a scheunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să mă duc să iau troleibuzul din fața restaurantului „Cișmigiu“. Restaurantul încă mai funcționa. De la acea stupidă seară când am văzut-o pe Ester acolo, nu am mai intrat decât o singură dată în local. De câte ori treceam prin fața lui, zâmbeam zgribulit, încovrigat în mine, în chirceala unei strânsori sufletești. O ciudată senzație de rușine mă năpădea, de parcă acolo, în acea seară de demult, fugind speriat de Ester, îmi descoperisem, în adevăr, micimea sufletească. Neputința de a mă desprinde din cețuri sufletești spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un fir de păr luat de la... să stea întins ca sârma... A luat dracu’ firul de păr, l-a întins, l-a răsucit, l-a turtit în fel și chip, dar firul de păr numai nu ședea întins. Una-două se încovriga din nou. Atunci dracu’ i-a dat firul de păr femeii, spunându-i: „Na! Fă-l tu să stea întins, să văd dacă poți?” Femeia a luat firul de păr, l-a pus în palmă, a scuipat peste el, apoi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
semnul lui Ogodai. Trei călăi. Profesioniști ai durerii. Tătarul Înțelese că așteptarea era inutilă. Făcu semnul de Începere. Unul din călăi Îi smulse bandajul de la umărul În care simțea durerea. Celălalt luă de capătul Învelit În cârpe un fier lung, Încovrigat la capăt, și Îl ținu În foc până se Înroși. Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]