5,592 matches
-
perspectivă, se clatină o bucată de vreme pentru ca, pînă la urmă, să se redreseze în chipul cel mai firesc și mai previzibil cu putință. Privește înapoi, ridică din umeri și, scuturîndu-se de amintirea neplăcută a unei traume, pornește mai departe, încredințat fiind că viața, oricum ar fi, e bună. Că ți-a murit o perspectivă a lumii tale interioare nu e o dramă, căci oricînd o altă perspectivă se poate ivi. Tot ce e frumos în viață stă înaintea ta, depinde
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
distinctă, luîndu-l ca martor împotriva uitării: ,în tine-mi pun nădejdea, frunză de plop tremurînd, nemișcînd; însumi aștept, de parcă mi-ar fi venit un gînd, dar, din neatenție, l-am scăpat într-o dungă; stau și te susțin cu privirea, încredințat că într-un moment de tine ales și într-un mod doar de tine știut, vei readuce cu-n licăr și-mi vei reda intact acel gînd pierdut" (CXLIX). Astfel i se aduce lumii fenomenale unul din cele mai mișcătoare
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
vileag pe ale celorlalți?" CVTudor "a anunțat că retrage sprijinul politic celor doi reprezentanți ai săi în Consiliul de Administrație al TVR, Sanda țăranu și Dan Mihăescu. Liderul PRM le-a reproșat celor doi "lipsa de activitate și neîndeplinirea mandatului încredințat " și le-a cerut să demisioneze, pentru a lăsa locul membrilor supleanți Nedic Lemnaru și Ion Pavelescu" scrie ZIUA. Să sperăm că după Sanda țăranu și Dan Mihăescu se vor găsi și alții care să descopere ce înseamnă de fapt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
Alexandru Niculescu Din 1986, de când a început să funcționeze Catedra de limbă și literatură română (încredințată celui care scrie aceste rânduri, acum profesor emerit) și până astăzi, când prof. Teresa Ferro, o distinsă românistă (it. romenista) o conduce cu competență, secondată de lector Celestina Fanella, studiile privind limba, cultura și istoria românilor au cunoscut o dezvoltare
Studii românești la Udine by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14735_a_16060]
-
fața între palme și îmi vedeam trupul neînsuflețit zăcînd în fotoliu. Era un cadavru; paloarea lui nu lăsa loc de îndoieli. Puțin mai liniștit m-am ridicat, mi-am luat pulsul, m-am aplecat să-mi ascult bătăile inimii și, încredințat că murisem, nu m-am mai gîndit decît cum să ascund acea întîmplare, făcînd cadavrul să dispară. Am ieșit, am închis ușa cu cheia, am căutat un pietroi și o funie și, după ce s-a întunecat de-a binelea, am
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
să știți : că Domnul Își alege Pe-acela care-L teme. Pe acel Ce strigă cu nădejde către El. 4. Deci viețuiți În dragoste și Lege. 5. În clipe de tăcere și odihnă, În inima adânc să cugetați - Dreptatea făptuiți, Încredințați Că Domnul va va da belșug și tihna. 6. Mulți zic : „Cine ne poate arăta Ce-i fericirea ?” Însă eu spun iară, Cum am mai spus : „Fă, Doamne, să rasară Lumină Fetei Tale peste țară Și peste orice om lumină
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
ca titlu celeilalte de Jurnal, deși Cuvântul înainte al ediției, semnat de Monica Lovinescu, le folosește alternativ pe amîndouă. O singură dată apare și varianta Caiete. În schimb, Jurnal este titlul la care se stabilește Virgil Ierunca în 1951. Atunci, încredințate revistei din exil Caete de Dor 2), sînt pentru prima oară date publicității pagini selectate din anii 1923-1926. Publicarea în întregime a fost posibilă, în ediția de față, mulțumită acordului doamnei Lovinescu. Pentru responsabilitatea de a decide schimbarea traiectoriei textului
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
cum spunea Grotowski, că actorul trebuie să înțeleagă că are de îndeplinit o "misiune eroică". Odată familiarizat cu această idee, actorul trebuie apoi să se străduiască să învețe cum s-o ducă la îndeplinire. Aceasta implică o adaptare la sarcina încredințată, ceea ce presupune să facă tot ce trebuie pentru a nu contrazice cerințele "misiunii". Condițiile sunt definite, dar nu și modalitatea de a le îndeplini. Sunt încredințat că pregătirea cursei este mai importantă decât cursa. Aceasta explică retragerea mea din regie
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
zarvă pe chestia asta, urmărindu-se probabil înființarea unei noi Cortine de Fier, izolânduse țigănimea balcanică de Europa de Vest... Un soi de Pro domo. Nu ar strica, așadar, ca epopeia lui Ion Budai-Deleanu să fie recitită în anii noștri și eventual încredințată unui mare poet spre actualizarea limbii în care este scrisă această operă a noastră fundamentală. Cu atât mai mult, cu cât începem să-l sărbătorim pe Vlad Țepeș în numele căreia epopeia eroi-comică, poate cea mai interesantă din Europa, din acest punct
Tabăra țiganilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13399_a_14724]
-
mă mulțumesc cu cît mi-o acorzi... Mă cred a fi dintre acei ce pun sămînța idealului în relațiile de afecțiune și sunt mulțumit cînd realitatea nu mă desminte cu totul”. În virtutea acestei afecțiuni, Missir îi corecta în șpalt textele încredințate „Convorbirilor”, media relațiile lui cu Iacob Negruzzi, îi era sprijin moral, confident (chiar și în chestiuni amoroase), sfătuitor juridic și reprezentant. Foarte interesantă e, de pildă, scrisoarea în care ieșeanul îi relatează autorului din București cum a decurs lectura cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13538_a_14863]
-
nu paralel cu orice curent. Critica lui se naște dintr-un exces: apropierea țintit genuină de textele literare, ignorînd grilele la modă, care nu fac decît să încorseteze lectura, cartea, ideea. Practică această lipsă de măsură cu o intensă voluptate, încredințat că literatura trebuie să se confunde cu viața, că și ea trebuie trăită la fel, parcurgînd toată gama sentimentelor, de la iubire și încîntare la ură și dezgust: "Cine ar crede, urmărindu-mi scrisul încărcat cum se zice de o certă
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]
-
Vichy, Eugène Ionesco a făcut parte din serviciile culturale ale unei legații stabilite acolo ca toate reprezentanțele țărilor străine prietene, dușmane sau neutre între 1940 și 1944" ( p. 109). Interesant este modul în care a fost făcută numirea și misiunea încredințată tinerilor atașați culturali de regimul Antonescu. Spune Marie-France Ionesco, "Eugène Ionesco a povestit adeseori că, în ajunul plecării la Vichy, el însuși și alți cîțiva trimiși în diferitele legații din străinătate au fost convocați la Ministerul Afacerilor Externe de Mihai
Ionesco după Ionesco by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13978_a_15303]
-
nostru care este compozitorul și dirijorul Pierre Boulez, cel care în anul 2005 a fost omagiat în marile centre muzicale artistice ale lumii cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. în acest an conducerea artistică a spectacolului a fost încredințată cunoscutului dirijor maghiar Adam Fischer. Festivalul wagnerian de la Bayreuth a debutat la data de 25 iulie, tot cu o reluare, cu Olandezul Zburător. Revenind la evenimentele oferite de cele două canale culturale ale radioului nostru public...; trebuie observat că nu
La Radio România Muzical - Festivalul de la Bayreuth by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10396_a_11721]
-
și prin supunerea lui față de Dumnezeu; L-a iubit pe Domnul și L-a recunoscut frate; și, afierosindu-se cu totul pentru Domnul și pentru dragostea lui de Dumnezeu, dă înapoi lui Dumnezeu, cu recunoștință și dragoste, ca pe o comoară încredințată lui, omul pe care îl cere Dumnezeu”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. IX, 75.4., în PSB, vol. 5, p. 269) „Ce este în fond martiriul și câtă îndrăzneală ne dă față de Dumnezeu, se poate vedea și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și prin supunerea lui față de Dumnezeu; L-a iubit pe Domnul și L-a recunoscut frate; și, afierosindu-se cu totul pentru Domnul și pentru dragostea lui de Dumnezeu, dă înapoi lui Dumnezeu, cu recunoștință și dragoste, ca pe o comoară încredințată lui, omul pe care îl cere Dumnezeu”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a IV-a, cap. IX, 75.4., în PSB, vol. 5, p. 269) „Nu mai suntem vrednici să fim persecutați pentru Hristos, nici să murim pentru numele Fiului lui
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
oftat de ființă resemnată. "Vă rog să lăsați numărul dumneavoastră de telefon și să vedem ce putem face" și legătura se întrerupe. Bineînțeles că mare lucru nu se poate face, căci doamna noastră, sănătoasă tun, e sedusă, convinsă și învinsă, încredințată fiind că este cu un picior în groapă. Astfel de clarviziuni proferate în direct prin sugestionarea fățișă a victimelor credule putem vedea săptămînă de săptămînă la posturile noastre de televiziune. Și atunci nu poți să nu te întrebi: cine a
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
distribuind apoi peliculă (DVD) marilor rețele internaționale de cinematografe din lume. Pentru a concentra întregul angrenaj în 88-90 de minute, Robert Wilson găsește o cale inspirată, inventând un rol inexistent în piesa: acela al autorului, al lui Eugen Ionescu însuși, încredințat actorului Ilie Gheorghe, care citește, cu o dicție și o impostație impecabile, în ritm antrenant, cu putere de nuanțare și cu aplomb, acolo unde e cazul, cvasitotalitatea partiturii dramatice. Cu vocea să percutanta, bogată în inflexiuni de violoncel astral, acest
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Zeul-Om Fiul Timpului, măsura Timpului, însuși Timpul cel din vremea sa. Spune numele tău de zeu dac: Fericitul Cetățean de Dincolo de orice limesuri, Cel ce deretică în Casa Zeului trupul Său cu numele Locurilor sale Cele de obârșie nimănui încredințate. De-aceea s-au zis: Numele Deloc, având înțelesuri (duble) cu două fețe: Nimeni, Mândru, Bărbat Vârtos Ramunc De Mândru-Loc Să-I Cauți Locul în Cer. întru care zic ție: Ramuc Cere Marei Mame Amua să te mute în Cer
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
19 noiembrie, dl Dan Puric acordă un interviu în care tema principală este, firește, situația teatrului. Actorul și regizorul Dan Puric este, fără îndoială, dincolo de calitățile sale profesionale, și un om inteligent. Așa că ne miră oarecum unele contraziceri din textul încredințat Alinei Boboc. Dacă ne luăm după titlu, care este un citat, „în teatrul nostru nu este criză, ci dezastru”, nu ne-am fi așteptat să citim, chiar în primele rînduri ale interviului, că guvernul nostru a fost atît de conștient
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13333_a_14658]
-
bază al vieții, poruncitor... în paranteză, nu știu cum ar fi sunat un imn rezultat din inspirația poetului de curte al regimului de odinioară. Sătul de atâtea baliverne, sunt sigur că cetățeanul s-ar fi întors pe partea cealaltă, sforind mai departe, încredințat că tot un somn zdravăn și sănătos e mai bun decât zdrăngăneala bardului... În viața noastră am auzit fel de fel de lozinci. De îndemnuri. Să facem aia; ori, invers, să nu facem aia. Ce nu auzirăm până acum - exceptând
Deșteptarea (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12237_a_13562]
-
cuvinte mă purtam firesc, nestânjenit, sau aveam pur și simplu tupeu?) se întreabă dânsul într-o însemnare cu data de sâmbătă 28 decembrie 1940, când mă aflam într-o după-amiază în camera sa de lucru, ca să-mi iau rămas bun, încredințat că voi părăsi în curând țara, gonit de regimul legionar. Unsprezece luni mai târziu, în perioada când renunțasem să mă expatriez și-mi făcusem din nou apariția la Lovinescu, acesta notează, la 28 noiembrie 1941, într-o vineri, că m-
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
orgolios construind dintr-un material indiscutabil superior, excepțional (propria imaginație a sentimentelor), pe un loc dorit abulic și sclipitor (femeia). Respectarea întocmai a schemei proprii satisface vanitatea acestui meșter Manole. Că edificiul se prăbușește nu are nici o importanță". Excesul lucidității încredințate că poate rezolva toate dificultățile, că poate transgresa toate marginile, nu ne relevă, prin urmare, o "superioritate" lăuntrică reală a bărbatului, ci un comportament discreționar, de factură orientală, ce se mărturisește cu o curioasă opacitate nu doar față de posibilele date
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
dar omul a refuzat, spunând că Dumnezeu va avea grijă de el pentru credința lui nemărginită. Când elicopterul făcea ultima tură, să vadă ce mai e de salvat, Gheorghe stând intr-un picior pe coșul casei a refuzat iarăși ajutorul, încredințat fiind că Dumnezeu trebuia să gândească Ia fel ca el. Apele au crescut în continuare, Gheorghe s-a înecat și astfel a ajuns în fața Domnului. Și atât de mare îi era credința în dreptate și adevăr încât imediat s-a
Folclor pentru drepcredincioși by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/12504_a_13829]
-
părinți era cuprins de durerile bolii. Erau convinși că numai dăruindu-se altora, viața și activitatea lor capătă sensul adevărat și deplin și devin rodnice, înălțătoare și folositoare tuturor. Trăiau pentru Dumnezeu și semeni. Se jertfeau cu totul, îngrijind bolnavii încredințați lor spre slujire. Împreună pătimitori, 18 Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau explicarea Epistolei a doua către Timotei, omilia VII, Editura Nemira, 2005, p. 76. 19 Clement Alexandrinul, Stromatele, VI, XVII, 161.6., traducere, cuvânt înainte, note și indici
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
spre țara dimineții, prin mine numele meu trece. Pe unde largi, bătând eterul, prin stratosferă, numele meu trece. Și prin azurul crud. Și prin tăcerea ceții. Dar nici în mine, nici sub bolta care-i cerul, eu nu-l aud. Încredințat pământului voi sta cândva, mai nemișcat decât o stea. Odată voi zăcea-n ținut întunecat. La fel va trece numele și prin mormântul meu, câteodat! Și nu-l voi auzi. Aceasta prea firesc va fi. Tulburător rămâne ce mi-i
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]