313 matches
-
sunete/ sînt nefericitul prinț al danemarcei/ mînăstirea dragei mele e un bordel/ îmi pun felinarul roșu pe frunte/ cînd fac echilibristica/ pe vremuri minodora mi-a născut un dovlecel/ mi-l punea în brațe/ și eu plîngeam eram un șam înduioșat/ pe fereastră se văd steaguri/ în matele mele aleargă un șoarece/ trec doici cu dovlecei în landouri/ își țin semințele închise ermetic/ stai să vezi cîți poeți tineri răsar din ele și-ți intră-n urechi/ și deodată devii serios
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
unui feminism mascat, avant la lettre. În ansamblu, Ispitiri, trecute vremi e o carte bună, chiar foarte reușită sub aspectul cantitatății de informație nouă adusă, și mai ales sub aspectul unei mai subtile intenții de pastișă a textelor analizate, de înduioșată și amuzată relectură a lor, cu ochelarii criticului avizat, și în special pentru privirea complice aruncate când în buduarul aristocratelor, când în spatele scenei. Mihaela Mudure Ispitiri, trecute vremi - eseuri de istoria literaturii engleze Ed. Paralela 45 194 pag., 75.000
Teme la liteatura engleză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15107_a_16432]
-
cu voie sau nu întâmpinându-i pe învinși fericiți lăcrimați cu pas domol cerându-și drepturile lângă crucea de alături. ÎNGHEȚURI Țipătul tot mai îndepărtat focul în mărime naturală îngheață poemul albul se confundă cu murdarul om al lui kierkegaard înduioșata logică se topește fiindcă e noapte. SUNT ȘI EU DE FAȚĂ Vreme în schimbare ceață și burniță omul garnisit cu o grămadă de formulări vin îngerii viața lăcrimând vin marile adevăruri judecate în pripă în cărțile de rugăciuni sunt și
Poezie by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/3669_a_4994]
-
străbătu atâtea veacuri istoria română, o fac azi și mai actuală tâlhăriile atingând apogeul. O dată cu ea revine în forță și poezia clasică a lui Tudor Arghezi, pe care generații întregi o învățară, câteodată pe de rost. Românul varsă repede lacrimi, înduioșat, când le vede pe obrazul necăjit al altuia. Dar tot el, în stirpea lui, simte câteodată răsărind un vlăstar nou din caracterul domnului muntean intratabil... Geniul lui Arghezi a imortalizat mânia încinsă la maximum de un jeratec infernal. Atât umor
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
toată cucernicia, o rugăciune în ediție nouă și adaptată: -Doamne-Dumnezeule, zicea, cerșind și cu privirea înlăcrimată Divinitatea, fă ca titlul de campioană să se întoarcă la Craiova! Era atât de tragic-convingător, încât l-am și văzut în închipuire pe Creator, înduioșat și receptiv la o asemenea doleanță, lăsând la o parte vizionarea documentarului de pe Discovery privitor la originea omului, apăsând pe butonul interfonului și întrebând: -Poarta Unu? Petre, trimite-l pe Iscarioteanu de la Serviciul "Blaturi" la mine - urgent! Adică, nu: spune
Alte file de jurnal estival by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12614_a_13939]
-
dintre cele mai teribile schițe ale lui Caragiale. Ai zice că e pură invenție, că așa ceva nu există sau, oricum, nu mai există în zilele noastre. Să primești o recomandare de la un prieten, să ți-o citească și să auzi, înduioșat, cuvinte ca: Aș fi fericit să aflu că acest om, pe care-l iubesc ca pe un frate, cunoscîndu-l ce om de treabă și capabil este, a obținut de la dumneata ce a dorit și ce, desigur, merită". Să-i mulțumești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12785_a_14110]
-
să știe că mămica va fi, după toate probabilitățile, răpusă de o boală nemiloasă; a aceleiași frumoase defilînd ușoară, senină, grațioasă (ca o regină detronată ce se desparte de supușii ei credincioși) în lumina albă a lumînărilor decorative, sub privirile înduioșate ale membrilor familiei (tot atîția stîlpi vajnici ai dinastiei, transformați dintr-o dată în suflete mizericordioase), înainte de a-și lua zborul spre stația intermediară a unei posibile lumi de apoi. Există oare exemple mai caracteristice ale kitsch-ului decît cele din
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
Gheorghe Grigurcu Pentru Virgil Diaconu lumea pare o fantezie delicată a Creatorului său pe care se străduiește a o aproxima prin propria-i fantezie lirică, domoală, înduioșată, de-o agreabilă muzicalitate lăuntrică. La antipodul crispării expresioniste, starea d-sale de spirit e, în cele mai numeroase din versurile pe care le semnează, detensionată, gata a accepta, a îmbrățișa, toate cele ce sînt. O ușoară solemnitate ironică nu
Înger și Demon by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12892_a_14217]
-
a vibrat în mine la această simplă, sfâșietoare, grațios-grotescă întâmplare capitală! Supa fierbinte liniștește..." Da, liniștește ceva imposibil de descris, poate trecerea, trecerea, trecerea trăsuricii timpului nostru. Cum îl înțeleg, acum, pe Sorin Titel! "Să-ți încălzesc puțină supă, spuse înduioșat unchiul Rubin". Ce-am putea face altceva? Dar Desideriu "...descoperi, în acea trecătoare clipă a trezirii din leșin, lumea cu splendoarea ei de nimic tulburată, veșnică și nepieritoare" mai frumoasă, mai proaspătă ca oricând. "Experiențele" lui de o extremă finețe
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
Al meu peste un ceas. Se posomorâse. S-a întors spre mine. - Mă conduci la autobuz? - Stau cu tine, altceva ce să fac. - Nu să stai. Să mă conduci. Așa cum conduci pe cineva, când te desparți. Pricepi? înțelegeam. Am zâmbit înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
dezorientat de locul unde îl adusesem. - Asta este faimoasa stațiune pe care mi-ai lăudat-o cu atîta căldură?, m-a întrebat la un moment dat cu un aer ironic. Am rerceptat cu inima strînsă cuvintele aproape dojenitoare. Lovinescu părînd înduioșat de starea mea sufletească propuse să ne întoarcem la Sibiu. Am făcut calea întoarsă pînă la mica gară, care părea pustie, ne-am urcat în trenul ce părea că ne așteaptă anume pe noi și după o jumătate de ceas
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
aduși în situația de a face circ și de a-i distra pe altii pentru a aduna capital de simpatie (cu cât e mai dramatică povestea din spate, cu atat mai bine, dar premiul este unul singur și oamenii trebuie înduioșați). În altă ordine de idei, mai ești vegetarian? cred că nimeni nu dansează mai bine decât King Julien ! http://thepenguinsofmadagascar.wordpress.com/2010/02/22/the-penguins-of-madagascar-out-of-the-groove-s01e33/ ! să nu-mi spui că nu îl apreciezi ! Succes maxim, Dragoș!!! Vei fi cel
Dansez pentru tine by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82644_a_83969]
-
îi vorbea, ea înclina rar din cap și spunea: da, da, da! La urmă a început să plîngă. De fapt, nu plîngea, ci numai își ștergea lacrimile cu o batistă. În tot acest timp, fața îi rămăsese politicoasă și surîzătoare. Înduioșat, Valerian a prins-o în brațe și a început să o sărute lacom. Îi săruta ochii și lacrimile, obrajii, fruntea, gura, sînii - și o strîngea tot mai tare lîngă el... Pînă cînd? Atunci cînd Daniela ne-a spus povestea lui
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
se adună ziare vechi, poze îngălbenite de vreme și nenumărate mărunțișuri care zac, netulburate, ani și chiar decenii întregi. Reîntâlnirea, de cele mai multe ori întâmplătoare, cu aceste obiecte creează o senzație greu de descris: un amestec de surpriză, bucurie și recunoaștere înduioșată, dar și o strângere de inimă. Această senzație, atât de dificil de transpus în cuvinte, se regăsește, nealterată, în paginile romanului După-amiaza de sâmbătă, de Valeriu Cristea. Povestindu-și amintirile (cele mai multe dintre ele, din copilărie), protagonistul păstrează mirările și spaimele
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
de creatori și, desigur, a părinților micuților aspiranți la gloria și plăcerea scenei. Cei aleși vor avea, cu certitudine, parte privilegiată din aplauzele premierei și a celorlalte reprezentații, căci e lucru arhiverificat: un copil pe scenă egal o sală instantaneu înduioșată. Simona popovici din presa vremii acum... 100 ani „Călătorie de studiu. Domnul Iosef Ferenczy, pictor academic timișorean, efectuează o călătorie de studiu în Italia“. (Temesvarer Zeitung din 15 decembrie 1903). „Pentru școalele și bisericile din Macedonia camera de jos a
Agenda2003-50-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281817_a_283146]
-
pe CD, vocea lui George Constantin, în "Paracliserul": "Toată viața mi-am visat să luminez o aureola. Sfinților, primiti-mă în rîndul vostru, măcar că figurant!"... De acolo, de sus, George Constantin, cel care a luminat o aureola, trebuie să privească înduioșat și mîndru evoluția fiului, forța lui de a duce mai departe un anumit fanatism al meseriei, capacitatea lui de a-și asuma "osteneală cumplită", inclusiv aceea pe care o presupune, într-o lume grăbita și haotică, realizarea unei asemenea casete
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
liniștită/ În margine de codru-ntunecat./ M-a-nfricoșat că n-am stat neclintită/ Cînd la picioare mi-ai alunecat”. Dar nu pentru multă vreme, căci imediat își ia seama la propria semeție și-l exilează pe amărîtul care-a înduioșato: „Doar de subt negre gene m-ai pîndit,/ Cînd mă-ncălzeam alene și trudită. Dar niciodată nu m-aș fi gîndit,/ Nici c-aș iubi și nici c-aș fi iubită.// Vezi storul baten geam. În brazi adie/ Un vînt
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
încearcă (pentru că știe că nu poate) să iși limpezească privirile, ci preferă să le lase pierdute în ceață, să străvadă, cu alte cuvinte. Tocmai de aceea, din clipă în care a zărit portretul Masenkăi, viața lui Ganin devine o recapitulare înduioșata a mării lor iubiri. Dar e o recapitulare fără obiect și fără concluzie. Există multe spații goale în povestea lor de dragoste (războiul, despărțiri oarecum aleatorii, scrisori rămase fără răspuns etc.), pe care nu vrea și nici nu ar putea
Nostalgia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18188_a_19513]
-
la modernism, de la modernism la postmodernism; să cultive proza scurtă și să experimenteze apoi și romanul. în toate aceste ipostaze, el ar rămâne, în mod sigur, el însuși și ar fi recognoscibil. Atenția prietenoasă cu care îi examinează pe oameni, înduioșat și amuzat în același timp de rolurile pe care ei le joacă în eterna comedie a existenței, nu se stinge niciodată, indiferent de temă, tehnică narativă, gen literar. De altfel experiența s-a și făcut. A făcut-o Ioan Groșan
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
caznele continuau fără istovire, deși complotul de care era acuzat țareviciul era o pură născocire. Torturat fără milă, e un fapt dovedit că țarul, înfuriat, a pus mîna pe knut și l-a lovit fără milă pe fiul său. Țarul, înduioșat totuși, îngenunchie înaintea muribundului, sărutîndu-l. Țareviciul muri, nu înainte de a fi cerut să-l vadă pe tatăl său. A fost, o penibilă, azi, execuție de Ev Mediu, care nu-l scăpă de înfierare pe Petru care a devenit cel Mare
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
era un univers care, se vede bine, îl atrăgea nu numai pentru pitorescul comportamental și existențial, unde ciocnirile violente sînt fenomene cotidiene. Nu cred, asemenea regretatului Mircea Zaciu, că, scormonind acest univers, părintele Agârbiceanu se gîndea să dea o replică înduioșată, peste ani, Țiganiadei lui Budai-Deleanu. Pur și simplu acest univers îl atrăgea tocmai prin dimensiunea lui romantic-eroică pe care, totuși, n-a cultivat-o decît arareori. Dar totdeauna cu fior pentru că se apleca asupra unei lumi exotice. Țancu sau Țanco
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
care se izolase de lume. Cu brațele îmbărbătate de groază se cățăra până aproape de coamă. Zidul era destul de înalt și se șubrezise. Când apucă de coama ușor măcinată de ploi căzu. Câteva pietre căzură sub el. Atunci bătrâna s-apropie înduioșată. Perigeu, adunându-și ulti mile-i puteri, zise: Tu nu ești Geea. Tu nu ești Geea. Pleacă. Ești Pitia. Fugi... Și se sfârși horcăind. Din trupu-i bătrân câteva șuvițe de sânge își făcură loc în colțul gurii. Iar Geea, luându
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o-n vise reci și fără mângâiere. Cu glasuri mici trei copilași colindul și-l avântă Cătând spre lacrimi care curg din inimioara frântă. Colindă-ntruna,-nduioșați, vreo cinci colinzi, piticii, Iar perlele din ochi se scurg pe mâinile bunicii. Căci le frământă, ne’ncetat, a drag și a mirare Și-a rugă spre Mântuitor, că a mai fost în stare S-asculte iar colinzi sfințite iar
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
nu de-un portret bătrân să-mi leg / numele, cu barba coborând ca o ninsoare / peste litere, cu liniile chipului / frânte în unghiuri / de timp în renunțare." Mai departe, mă adresez "viitorilor", la oamenii Ťce vor sui din iubiri". Pornirea înduioșat demagogică decade într-un cras automatism realist-socialist: "încerc să recunosc / drumurile voastre viitoare, / aidoma zidarului întretăind cu mistria în aer / drumurile viitoare / ale familiilor prin odăi." O notă, scrisă probabil de un ideolog nedumerit, a apărut într-un ziar, luând
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase să fie! Se trăgea din înaintași respectabili, de care nu-i era rușine. Un destin crud îl smulsese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]