484 matches
-
Dragostea matură, dintre el și Adela (cea care citește la un moment dat romanul lui Ibrăileanu!), curge firesc, discret și constant. Se vor căsători și la starea civilă, printre invitați, puținii prieteni, în frunte cu Petru Creția. Nu lipsesc însă înflăcărările, nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea adevărată o aduce cu ea. Niciodată misogin, niciodată ascet, Radu Petrescu își trăiește și își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
Hamlet?, Călugări de la Sfîntul Munte, Moartea lui Mihail, Chemarea Apusului). Interesant este că tocmai aici, Panait Istrati nu este peisagist. Între orizontul privirii și cel al simțirii, îl alege pe cel al simțirii. "Mediterana mea" abia dacă se întrezărește printre înflăcărări naive, printre luxurianță de gesturi și alternanțe între demonic și celest care, prin textul Călugări de la Sfîntul Munte, intră prin calcule, fățărnicie, prin mijloace lente și insidioase, în aventura mediteraneană a personajelor. Două sînt întîlnirile dintre om și mare, care
O geografie dramatică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15270_a_16595]
-
valorile” comunismului. Culmea e că astfel de oameni, admiratori frenetici ai internaționalismului comunist, iau foc deîndată ce aud de globalizare. Schizofrenia fără speranță în care trăiesc a ajuns să-i orbească total: adică să refuze în practică ceea ce susțin cu înflăcărare în teorie. Până la urmă, nu e vorba decât de o demagogie trecută prin filtrele putrede ale corectitudinii politice, un fel de a da replici generale la fenomene particulare. Pentru că una e să te revolți împotriva cinismului atâtora dintre „promotorii” transnaționalelor
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Poate un câmp cu maci negri, peste care plutesc mari păsări de pradă, ca într-un vis... Încălziți de tărie, copiii Liubei lovesc cu pumnul în masă și vorbesc cu înflăcărare despre paradis. ßi peste patru sute de ani... O să te rup ca pe un pește - cuvintele tale răsună obsedant ciocnindu-se de fiecare obiect prin încăperile răvășite și violența lor va bântui așezarea și peste patru sute de ani pe atunci sondele
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Beau un icetea in cinstea ta Glumesc fără cale de-ntoarcere când liniștea atunci noi abia acum după ce petrecerea care nici asta n-a fost se închide și chelnerul moare abia acum tac bărbații și mamele lor cu mai mare înflăcărare plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din drum abia acum se liniștește pe stradă o luptă abia acum iese luna de după Ambianța și pe ușa ei scrie spațiu de închiriat abia
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
de o rară frumusețe, uimitor de spiritualizat. Avea o expresie de sfânt. Vocea nu i se stinsese, mai avea putere, dar cuvintele erau modulate într-un ritm mai puțin accelerat ca odinioară, cu toate că nici acum nu lipseau din ele pasiunea, înflăcărarea. Vorbea cu întristare, povestindu-ne despre neînțelegerea cu care, câteva zile mai înainte, îl întâmpinase un vechi și bun prieten, fost coleg de școală, actualmente medic care îl îngrijea. "Măi Țucule - îi spusese acesta, privindu-i pânzele din odaie - te-
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
toți foarte buni, fără să iasă o secundă din convenția stabilită de regizor, se adună, se alcătuiesc coruri. Femei, bărbați, tineri. Mă frec de multe ori la ochi. Dincolo de costum, de îmbrăcămintea propriu-zisă, amărîtă, uniformizatoare, proletară, kitschoasă, descopăr chipuri, atitudini, înflăcărări de atunci. Aș zice chiar credința. În cuget și-n simțiri. Un fior pe șira spinării mele. Un zîmbet tîmp în colțul gurii. În pauză, holul teatrului este ca o sală de muzeu. Ca o ipostază a comunismului. Roșul predomină
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
venise la parcela experimentală. A privit filmul, mi-a citit lucrarea și n-a spus nimic. Între noi se așternuse o tăcere ciudată. Și acum?! mă Întrebă el deodată. Acum mă duc la Marele Consiliu, i-am zis eu cu Înflăcărare. Profesorul tăcu. Așezat pe un scaun special, cu protecție pentru sacrumul neresorbit, profesorul tăcea. Nu spuneți nimic? Nu mă susțineți? l-am Întrebat intrigat. Vezi tu, Îmi spuse el cu greutate, ai să le arăți exact ceea ce Marele Consiliul a
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
sprinten, iar autorul are parte de suficiente aplauze; dar tot mai găsesc câte unii ceva de obiectat în privința evoluției personajelor, și se stârnește o dispută plină de vioiciune și haz, la care Maiorescu și fiica sa Livia 4) participă cu înflăcărare. Aceasta din urmă, deși tânără, abia trecută de 20 de ani, e deosebit de cultivată, având, în plus, o gândire ageră, fină, pe care a moștenit-o de la tatăl său, iar observațiile ei sunt ascultate cu plăcere. Un lucru poate fi
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
și se întorcea tot la el, mi se perindau prin fața ochilor zeci de chipuri din familia reunită a Brătienilor și Pillaților, cu bucuriile și necazurile lor, cu idealurile lor înalte care se suprapuseseră mereu cu cele ale neamului. Vorbea cu înflăcărare, dând detalii despre fiecare în parte, de parcă ar fi fost descendenta directă a ilustrei familii. Nu intenționase să scrie o carte. Începuse să citească toată arhiva familiei după moartea lui Dinu, în încercarea disperată de a-l simți din nou
Un destin împlinit by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11765_a_13090]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ZIDIRE ÎN CER ȘI ALTE 3 POEME Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului CREDEAM Credeam că nu se vor mai întoarce niciodată înflăcărarea și nerăbdarea tinereții, dar tenebre miloase îmi ascundeau adevărul ca să uit - pentru o clipă - că în lumina scăzută a crepusculului inima ta, în ruină, părea mai mare, la fel și ochii tăi ale căror săgeți înghețate știu să ucidă. VIS
ZIDIRE ÎN CER ŞI ALTE 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380680_a_382009]
-
diferența. Abia instalat la cîrma Tribunei poporului, în septembrie 1944, G. Călinescu se simte dator să-și edifice cititorii cu privire la titlul gazetei: "Și fiindcă din popor fac parte toți, toți să vină cu încredere sub fîlfîirea înflăcăratei noastre flamuri". Facticea înflăcărare nu va lipsi din nici un articol. Și nici conformitatea cu ideologia. Singura originalitate pe care Călinescu și-o permite este lexicală. El se încăpățînează să-l numească pe muncitor "lucrător manual", cu o prețiozitate voită care însă nu face acceptabilă
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
că plăcerea de acum va avea sfârșit amar, că gândirea de acum din trupul tău, pricinuită de plăcere va naște viermele cel înveninat (Is. 66, 24, Mt. 9, 44, 48) care te va munci în veci în iad și că înflăcărarea trupului va ajunge mama focului veșnic. Ei bine atunci plăcerile vor pleca îndată fugărite; și minunată potolire și liniște se va pogorî în sufletul tău<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântăriă, omilia III, 7, p. 373. footnote>. În
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
un ghid entuziast și neobosit conducând mulțimea într-un muzeu și care din împărtășirea frumosului înțeles și nefalsificat își făcea o conduită etică. Deși a fost unul din cei mai culți poeți români în această fervoare, el avea ceva din înflăcărarea și perseverența neofitului. Afirmația această privind prospețimea interesului sau și sentimentului triumfal de descoperitor al rodnicelor frumuseți literare se poate înțelege și prin faptul că descindea dintr-o familie în care învățătură era la mare preț fiind nu numai un
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
cu destul tact, mi se transmitea, în fine, mai mult în șoaptă, ca insistența în demistificări are și un aspect deplasat, nenatural, de prisos. Nu mă grăbesc să-i vir în aceeași oală pe toți cei care fac alergie la înflăcărările poetei. Dacă majoritatea mai sînt marcați, evident, de sechelele unei gîndiri retrograde, trăiesc cu nostalgia totalitarismului, au reziduuri de complicitate (mai curînd nedeclarate) cu trecutul - pentru alții pot pune mîna în foc că sînt de bună credință. Îmi pare rău
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
com, care relatează informații extraordinar de documentate din cartea scrisă de Neagu Djuvara, „Între Orient și Occident". Dorința ascunsă a "apărătorilor Ortodoxiei" Potrivit celor scrise de marele istoric, "În timpul războiului din 1768-1774, boierii moldoveni, în marea lor majoritate, îmbrățișaseră cu înflăcărare cauza Sfintei Rusii, care, punându-se în fruntea unei noi cruciade împotriva necredincioșilor, avea să scape popoarele creștine de sclavia în care erau ținute de secole. O mulțime de călugări ruși, sosiți în Principate, în Transilvania și în toată Peninsula
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > PE ARIPA VISELOR Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ar trebui să adorm, să mă desprind de înflăcărarea gândurilor ce mă țin trează până în târziul privirii, să-mi feresc inima de prinderi seculare în tăcerea vreascurilor. Cu pleoapele în rugăciune, ar trebui să o culc mereu în palma Lui Dumnezeu. Dimineața mă vor întâmpina cu plămada zămislirii, noi
PE ARIPA VISELOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382794_a_384123]
-
așezat în mormânt nu mai este acolo. El s-a ridicat din morți, a Înviat. Această veste nouă a Învierii, ele - la îndemnul îngerilor - o vestesc apostolilor, amintindu-le acestora cuvintele Mântuitorului, care cuvinte, iată, acum s-au împlinit. Față de înflăcărarea femeilor venite de la mormântul gol, apostolii rămân cu aceeași nesiguranță și neîncredere. De teamă, ei închid ușile și nu se arată curioși să meargă la mormânt. După toate cele petrecute în aceste zile, de ce ar merge ei acolo? Insistența femeilor
Agenda2003-16-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/280910_a_282239]
-
denotă grijă concretă, izvorâtă din simțăminte pline de gingășie. Când vorbim despre pasiune, ne gândim la acel sentiment puternic, la acea afecțiune aducătoare a unei iubiri de durată, pentru cineva apropiat. Ce înseamnă a iubi pe cineva cu patimă, cu înflăcărare? De fapt, poate însemna însăși dedicația așezată în carte, pentru cel drag: ”Lui Erhard, pentru întregul său devotament”. Una dintre primele poezii ale volumului este intitulată Culoarea iubirii, prin care poeta își manifestă dragostea, recurgând la metafore simple, dându-ne
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
de 'xuberanță ... Unde ești? De ce nu vii În înalturi a ne-ascunde - entități întru iubire? Ne vom pierde în secunde, -n clipe lungi, fără de știre ... Pe-a altarului albastru să ne ridicăm culoare, tu, Luceafăr - mândru astru, eu, un mac - înflăcărare ... 11 septembrie 2016 Mara Emerraldi Referință Bibliografică: AUTUMNALĂ / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul VI, 14 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mara Emerraldi : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AUTUMNALĂ de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384248_a_385577]
-
creației sale poetice. Visează iubirea lui ca pe o speranță ireproșabilă gata să dea viață unei legende adevărate, pentru că numai libertatea interioară pune în mișcare mitul născător de legendă. Zidește în tine împărțirea la unu, cu perseverență, cu încredere, cu înflăcărare, în fiecare moment al trăirii exemplare. Exprimă în ființa și în spiritul tău limbajul poeziei poetului tău cel adevărat, căci numai acesta aduce în tine clipa lui Dumnezeu din care să mușcați împreună înțelesurile ei. Căci numai în clipa lui
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA II de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380273_a_381602]
-
cale prin care ajungi la întâlnirea cu echilibrul, fie pe muchia ascuțită a unei metafore, fie pe coama teșită a unei stări”, a explicat Aura Popa. Se lasă pradă pasiunii de a scrie, valsând în vers și destăinuindu-se cu înflăcărare. Vădește un profund devotament pentru poezie. Chemarea sa în universul magic al versului o eliberează de trăiri și gânduri pe care ni le împărtășește cu fiecare cuvânt, asta fiindcă simte nevoia de a împărți lumina care învelește cuvântul: „Nu mai
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
Avea și explicația pentru aceasta.... În fine, un alt basarabean care m-a impresionat a fost preotul Vasile Buruiană. Avusese norocul să se întoarcă viu din „sejurul” siberian (după moartea lui Stalin) și acum, în vara lui 1990, vorbea cu înflăcărare, într-o sală de festivități din Chișinău, despre „Basarabia românească”. Mi-am propus să caut cartea sa de memorii, în curs de editare. După ce am întâlnit oameni de talia acestor basarabeni (exceptându-l pe Buzdugan: bucovinean) interesul meu pentru P.H.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prințesă de Edinburgh, venită în România în 1892, prin căsătoria cu prințul moștenitor Ferdinand de Hohenzollern, devenită regină în 1914, după moartea "Unchiului" (Carol I), ne apare acum în postură de diplomat, inteligent, convingător și eficace, care a pledat cu înflăcărare cauza națională a țării sale de adopție și a stârnit admirația unora dintre cele mai importante personalități politice, europene și americane ale timpului.
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
neputinței?! Să fie coborîrea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: "De cînd mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute - menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate înflăcărările mele! E firesc să fi suportat tragedia țării mele [...]" (I, 181). De reținut, oricum, că atunci cînd vorbește despre eșec, despre propria-i atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie. În fine, pusă pe seama eredității
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]