561 matches
-
un N mare, din când în când, semn că țevile respective cântărind multe tone bubuiră la Austerlitz, la Jena, Rivoli, Wagram și cine mai știe pe unde, înainte de a ajunge niște obiecte ciudate de muzeu... Se trăgea așadar cu tunuri înflorate, animaliere, cultivate, umaniste chiar, grăind printre salve latinește, îndopate în prealabil cu niște făcălețe gigantice de pulbere explozivă... Cred că doar americanii, azi, în copilăria lor de oameni bogați, în naivitatea lor deprinsă cu visările cărților de povești, mai scriu
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14825_a_16150]
-
de viață, și aceasta nu din mîndrie, ci din pudoare. Se simțea stăpîn cu desăvîrșire pe voința sa cînd își făcu iar apariția în public, la trei după-amiaza, odihnit și curat, cu niște pantaloni de in ecru și o cămașă înflorată și cu moralul întreținut de pastilele pentru durere. Totuși, gîndul morții îl rodea mult mai perfid decît bănuia el, fiindcă urcînd la tribună simți un dispreț ciudat pentru cei care și-au disputat norocul de a-i strînge mîna și
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
însă e corectat, spre norocul postum al autorului, de înclinația spre comic și chiar spre grotesc. În Amintiri, povestitorul alcătuiește o pereche clasică împreună cu tovarășul său de drum, un Sancho Panza care se molipsește, ca și modelul lui, de limbajul înflorat al lui Quijote și-i servește vreo două discursuri parodice pe măsură. În celălalt volum, călătorul are drept tovarăș pe Pisicuța, o iapă la fel de costelivă ca și Rosinanta. Drumeții merg pe la hanuri și stîne în care descoperim ușor cîte o
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
pădure și atrași de zgribțuroaică în cursa căsuței de turtă dulce. Deși mai întâlnisem în orașul acela, unde se vorbea mai ales nemțește pe străzi, destule doamne îmbrăcate altfel decât în orașul meu, purtând un mic șorț alb pe fusta înflorată, pentru întâia oară vedeam o fată ieșind dintr-o poveste și nu doar dintr-una, ci parcă din toate poveștile fraților Grimm. Așa erau îmbrăcate, așa arătau acele preafrumoase: cea din pădurea adormită, ca și Frau Holle, ca și drăgălașa
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
să mă liniștească: "Stai, să nu crezi că vreau să-ți fac vreo injecție", și își scoase râzând halatul. Peste câteva clipe, urcam, sărind din două în două trepte, de mână cu ea, redevenită Gretel cu șorțul alb pe fusta înflorată, scara ce ducea spre acea Kinderstube ce fusese odaia ei de fată. Am pățit de atâtea ori în vis prin camera aceea albă încât nu mai pot face deosebirea între cele văzute acolo odinioară, în după-amiaza de vară a copilăriei
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
cu ziduri groase și porți ferecate. Nu se putea să nu-l recunoști pe morar, acolo, în colț, lângă roata uriașă de lemn, rotofei și făinos. Pe pragul ușii întredeschise, o recunoșteam și pe fata cu șorț alb pe fusta înflorată: era chiar ea, Sibyle. Avea părul ei blond, buclat și în ochii verzi ai morăriței recunoșteam chiar mărunta pată, stropul mic auriu, pe care-l zărisem în ochii verzi ai Sibylei, de cum se aplecase să mă sărute acolo pe pragul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Era cea pe care pusese o tânără cu totul surdă palma. Țin minte cum își lipise umbra coapsei de pian. A închis ochii. Apoi ochii și coapsa au chemat tâmpla. Simțea muzica dintr-o parte... Avea o rochie de vară înflorată. Eram copilă. Cântam la pian. Cred că, de fapt, asculta prin subțirimea rochiei. ș...ț De câte ori cânt la pian o văd. Ca o amprentă - urma liniilor din palma unei femei tinere. Surde și tinere. În fața ochilor mei. În dreapta timpanului meu
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
stele Cu majuscule-ntre ele Si pe-o margine de zare Stă pecete luna mare. Cadru-și scrie textul verde, Ci-nțelesul i se pierde Ca o fugă, e și nu e, Prin hugeac, de ciută șue Si tot litere-nflorate, Ca-n bucoavne ferecate, Valurile universe, Iute scrise, iute șterse. Autorul cărții Lume? Nu-i știu față, nu-i știu nume. Semnătura-i e probabil Fulgerul indescifrabil. (Semnătura-i neciteață Fulgeră-n zadar din ceață.) O, amarnice dulci texte V-
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
lan de porumb. Îmi place să alerg prin lanurile de grîu și de floarea-soarelui. Îmi place nebunește să alerg, o-ho!, pe acolo. Îmi place, ce mai! Și ea, Olga, e în fața mea. Mă zgîndără, mă ațîță. Are un baticuț înflorat. Un bariș. Pe care și l-a scos de pe cap. Și și-a rătăcit, prin aer, zulufii. Și i-a răsfirat. Este un bariș roș-albastru. Bariș spunem noi, aici, în Moldova. Și tot la fel de bine, dacă ar fi o bucată
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
ar fi o bucată de sine stătătoare, s-ar putea intitula BARIȘUL ROȘU. Bariș vine din rusește. Înseamnă ceva ca baticul. Îi stă bine cu bariș roșu. Da, Olgăi îi stă bine cu batic roșu. E un fel de roșu înflorat. Și-a pus în cap să mă ațîțe. Și se duce după un lujer: prinde-mă - și nu mă prinde. Ia-mă și nu te las. Dezbracă-mă, prostovane, dacă poți! Si prostovanul sînt eu. Eu, de o mie de
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
o tramă epică banală despre inițierile sexuale ale unor liceeni din care pedagogia cam lipsește. O dată cu ea, este ratat un posibil Bildungsroman, inferior chiar și acelora de care și-a legat numele Ionel Teodoreanu. Un stil mai sobru, mai puțin înflorat este de notat în aceste din urmă opere în proză ale lui Vinea. Am fi așteptat mai mult de la portretul sculptorului Gorjan, nume de împrumut pentru Brâncuși, pe care eroul romanului îl întîlnește la Paris, Și, din nou, finalul este
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Băură încă un pahar. - Poate c-ar fi fost mai bine... - Ce-ar fi fost mai bine? - Să fac copilul. - Copilul!?! - Nu-ți aduci aminte? După meci am rămas într-o cofetărie până târziu. - Aa, da. Erai într-o rochiță înflorată și ți-ai pătat-o cu înghețată de vanilie. - De vanilie? Nu de vanilie, de ciocolată. Atunci ți-am spus că sunt însărcinată. - însărcinată!? Mie...? Da... da. - Și până la urmă ne-am certat. Eu ziceam să-l cheme Sergiu, dar
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
fost conceput în mare grabă și în și mai mare viteză tradus în limba maori. Cum această limbă nu avea deloc tradiție în limbajul scris, anumiți termeni juridici ("suveranitate", "supus", "proprietate" etc.) n-au putut fi redați decît prin perifraze înflorate și ambigue. Prin contract conducătorii maori împreună cu întreaga lor avere se pun sub suzeranitatea Reginei Victoria, care le promite în schimb să le asigure protecția și dreptul de folosință asupra țării lor. Probabil că ei și-au închipuit că, de-
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
pentru orice eventualitate... Conu Nicu își îmbrățișează încă o dată pământurile și ochii lui aleargă de la un hat la altul, ca și când ar vrea să le aștearnă pe toate în cap, dragele de ele! ca pe niște velințe, ca pe niște scoarțe înflorate, puse colo pe laviță, una peste alta, cu levănțică și sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza mare și că bate soarele amarnic, cu mingea lui înfocată și uriașe. Cât de tare rumenește
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
să aranjeze mese și banchete de lemn, cu o dexteritate care semnalează că nu sunt la prima operațiune de acest tip. Femei costumate de casă aduc farfurii, tacâmuri, pahare, șervețele și alte elemente de recuzită. Se aștern fețe de masă înflorate, se plasează pernițe moi pentru șezuturile mesenilor mai sensibili, se numără locurile la masă, pentru evitarea situațiilor jenante. Nesimțitul supraveghează totul cu aerul unui merceolog exigent, iar la un moment dat observă că lucrurile merg bine, însă nu impecabil. Lipsește
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Eu îmi doream băiat să am, Cu lumea toată mă certam, Că doar era dorința mea, Ei asta nu înțelegeau! Iar soțul meu... în contratimp, Nu își dorea băiat...ci fată, O și vedea cu părul lung, Și o fustiță înflorată! Și ziua ”Mare„ a venit! Și-un medic bun și priceput, M-a anunțat că am o fată, Iar eu pe dat m-am supărat! Și am bocit eu toată ziua, De ce e fată... nu-i băiat? Că eu mi
DOR DE MAMĂ, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380722_a_382051]
-
CUCUTENI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Laptele mi-l beau târziu doar în serile de vară când ulcică-s plină ochi și târziul mă omoară și spre ochiul meu albastru, înflorat și smăltuit, scurg cu grijă-încet, șistarul, în azuru-mi liniștit. Tot ulcica, drag pământ, le sunt și florilor casă când, culese din grădina, oamenii mă pun pe masa și m-așează delicat pe un macrameu scrobit ori, mă pun jos, pe
DINCOLO DE CUCUTENI de DORA PASCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380824_a_382153]
-
un limbaj nesubordonat nici unui model): "scriu aceste/ nu ca să te emoționez nu te/ aștepta la așa ceva la ce/ ți-ar folosi scriu pentru/ a-ți aminti de rochia doamnei/ cu cele două panglici de/ marinar pe solduri și de/ salvarii-nflorati pînă-n pămînt/ nu-i așa că nu arată deloc deloc/ rău si-ai avea chef să chiar/ recitești în întregime textul" (Ars). Imaginarul sau e lucrat meticulos, nuanțat cu înfrigurare, pentru a fi adus în fața absurdului, ca-n fața unei oglinzi
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-un mod greu de uitat. Cel mai valoros este Spălatul pe cap, așezat (poate nu întâmplător) primul în sumar: "La intersecție/ chiar lângă trecerea de pietoni/ mama mă spală pe cap într-un lighean înflorat/ Oamenii ne ocolesc cu grijă/ doar șoferii claxonează ori de câte ori/ spumă de la șamponul meu parfumat/ le sare pe plarbriz și îi lasă/ fără vizibilitate/ e vară și totuși lumină a-nceput să coboare/ n-ar mai dura mult/ dar părul e
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
țării. Dacă acest jaf bestial nu se oprește, mă îndoiesc că foarte curând vor mai avea domnii Român, Meleșcanu, Nastase, Berceanu și alți rivali ai lui Petronius, faimosul arbiter elegantiarum, în fața cui să-și etaleze costumele de la Paris și cravatele înflorate new-yorkeze. Pentru că în sahara spre care ne conduc în caleștile lor aurite vor avea nevoie maximum de o lopățica și de o găletușa pentru a aduna molozul patriei. Alienarea, forma stranie de nebunie care i-a cuprins pe admnistratorii țării
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
umbră, dar în tren termometrul explodează de-a dreptul. Pare o saună unde mirosul de transpirație, amestecat cu cel de naftalină, devine mai arzător decât temperatura. Cu puțin înainte de ora stabilită pentru plecarea trenului, o precupeață grasuță, cu o rochie înflorată, începe să strige de zor, dintr-un capăt în celălalt al trenului. „Șosete, semințe la un leu, șervețele, linguri, evantaie.” Călătorii par a nici nu-i sesiza prezența, probabil obișnuiți cu astfel de persoane. Un singur bărbat o oprește și
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
și în Piazza San Carlo?" Mai făcu vreo douăzeci de pași și convingerea că este Giacomo, îi era deplină. Îi recunoscu neobișnuitul său basc așezat șmecherește pe o ureche ca la cofetari sau bucătari, numai că nu era alb, ci înflorat. Se opri. Era nehotărâtă ce să facă. Să se întoarcă din drum, sau să ocolească pe strada care însoțea paralel faleza? Se hotărî la ultima variantă, dar tocmai când își schimbă direcția de mers spre dreapta, Giacomo se întoarse și
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
de delfin se crapă ca interiorul unei mandoline vechi, căzute pe lespezi", somonul "răstoarnă pietricele să-și mai umezească bronhiile", "dacă ați trezit un hamster proiectându-i un cotor de gogoșar în borcan, o să vă vadă pistruii, cu mustățile lui înflorate, în infraroșu", "nopțile îmi călăresc insomniile ca pe iepe nebune de conchistadori", fereastra e "un acvariu înspre văzduhul de jos" etc. etc. Aurelia Mocanu își găsește liniștea cultivând în textul-grădină o floră de percepții, senzații sau simple priviri de o
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
snopit și câțiva tehnicieni. Totul dublat de blesteme, strigături și scuipați, firește. Politicianul român - și nu numai el, am văzut că s-a extins și la alte categorii profesionale - își tranșează chestiunile de onoare ridicându-și în cap o fustă înflorată și creață, pe care doar fizic n-o are, și mestecându-și, cu bale veninoase, colțul unei broboade care doar la propriu nu-i acoperă chelia. A înlocuit mănușa cu flegma, floreta cu strigătura despre cât de mică o are
Où sont les D’Artagnan d’antan sau despre bărbaţii cu fustă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19940_a_21265]
-
un glonț incendiar a lovit și clădirea “Informației Bucureștiului”. Și a izbucnit, undeva în pod, un incendiu. Sediul redacției și holul s-au umplut de pompieri. Și chiar în acel moment, a venit Mihai Cârciog la mine. Purta o cămașă înflorata și mi-am dat seama, în ciuda emoției provocate de evenimentele de la “Informația Bucureștiului” și a nopților de nesomn, că îl cunosc de undeva. Dar nu mai știam de unde. Și acolo, printre pompierii care alergau înnebuniți, mi-a făcut o propunere
SRS despre Mihai Cârciog: La moartea unui vizionar () [Corola-journal/Journalistic/26111_a_27436]