1,478 matches
-
se țină la curent cu tot ce se petrece aici. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: privite dinspre Occident, umanioarele românești nu există. Dacă unui profesor universitar de filozofie din Germania îi pomenești de Noica, te va privi cu îngăduință, așa cum un om sprijinit pe secole de tradiție filozofică se uită la un epigon căruia i-a intrat în cap că poate da germanilor lecții despre Kant. E ca și cum un intelectual din Paraguay, mînuind o aproximativă limbă românească, ar veni
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
fiind un pas "spre normalitate" ascunde complicități, polițe și posibile șantaje? Oare politețea cu care Adrian Năstase tratează "fentele" lui Nicolae Văcăroiu nu ascunde teama ca președintele Senatului locali, primiți în consiliu ca rude dragi din provincie, sînt tratați cu îngăduință pentru că altfel ar avea ce spune și ce acuza? Nu cumva la vîrful partidului s-a instaurat o solidaritate în corupție ? Și fiecare își acoperă petele negre amenințînd că le va da în vileag pe ale celorlalți?" CVTudor "a anunțat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
o adîncă silă." E un chip nobiliar, adus în roman parcă dintr-o pînză a Renașterii italiene. Că e vorba de un portret apusean, confirmă imediat Povestitorul în fragmentul deja citat ("De o sobră eleganță... rămăsese apusean"). Putem, cu oarecare îngăduință, privi pasajul acesta tot ca o prolepsă. Portretul conturat de citirea semnelor chipului apare ceva mai încolo, dar chipul e cel al străbunicului, în secvența care, la rîndu-i, o anticipează după cum am văzut, pe cea din salonul împodobit. Să reluăm
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
o fină intelectualitate Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu și, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului dispărut. Atmosfera cenaclului nu este întotdeauna trecută cu îngăduință prin spiritul critic al lui Lovinescu, cu toate că i se reproșa energia irosită în ascultarea oricărui cititor, ca și cum l-ar fi avut în față pe creatorul epopeelor grecești, înșuși. Cișmigiul, este păstrat cu farmecul întîlnirilor la "Buturugă" sau al plimbărilor cu
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Se tace doar de atîția ani în această Românie! Sau, public, să se afirme că, de o parte cel puțin, nu se mai poate răspunde. Și atunci vom înțelege. Va fi clar. Așa cum e clar că libertatea de a avea îngăduință să spui că nu ești liber înseamnă altceva decît libertate". Citind azi atari propoziții, se cuvine, pe de o parte, a aprecia dreptul redobîndit la libertatea cuvîntului, precum cea mai însemnată (unii zic singura!) cucerire de după momentul 1989, iar pe
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
nouă, a constituit un model pentru tinerii noștri instrumentiști, astfel încât a ajuns să ne suporte pe deplin cu toate erorile și defectele noastre. Mai mult, Barrie ghicește totdeauna când este nevoie de el, iertându-ne slăbiciunile ori tratându-ne cu îngăduință când suntem în cofă și cu franchețe când ne aflăm pe val. Iar noi îi povestim deopotrivă izbânzile și înfrângerile, adoptându-l ca pe unul de-al nostru, cu care uneori ne lăudăm ori ne sfiim, alteori ne confruntăm sau
Barrie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14527_a_15852]
-
numai două tipuri de oameni: bunii și răii. Afli că niciodată răii nu devin buni și nici invers. Cei buni au un singur defect: sînt totdeauna prea generoși cu răii, le permit prea multe și îi lasă să profite de pe urma îngăduinței lor, deși au atîtea prilejuri să scape de ei o dată pentru totdeauna. Old Shatterhand, puternic și drept, se lasă batjocorit mult timp, înainte ca un pumn de-al său de trăsnet să-l doboare, fără alte formalități, pe adversarul ticălos
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
nu o respecte sau să-și bată joc de ea, dacă tot invocă un principiu de bază al democrației, acela că: Nimeni nu este, mai presus de lege!" Dacă liberalul din Dvs. șovăie, între a admite că foștii securiști merită îngăduință și e inutil a-i mai arăta cu degetul și a-i condamna, fiindcă au colaborat cu fostul regim împiedicând România să intre în rândul țărilor civilizate cu mulți ani în urmă, bănuiesc faptul că nu sunteți un veritabil liberal
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
lucru. Nici Academia n-a reușit să-și impună punctul de vedere. Noi acceptăm ambele variante, atît în cazul lui â/ î, cît și în cazul persoanei întîi singular și a treia plural ale verbului a fi, nu dintr-o îngăduință care stîrnește confuzie, ci fiindcă n-avem încotro. Problema ridicată de dl. Mihai are importanța ei, mai ales didactică, care însă nu trebuie exagerată. Nu se întîmplă nici o nenorocire dacă scriem în două feluri. Cîtă vreme lingviștii se ceartă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13447_a_14772]
-
supusă unui nesfârșit val de imigranți. Mai întâi cei din colonii (pe care și-i binemerită, de altfel!), apoi cei din Estul Europei, sau, mai precis, dintr-o anumită zonă a Europei Răsăritene: România, Bulgaria, Albania. Sunt uimit chiar de îngăduința arătată doamnei Puwak, ceea ce dovedește că nu vrea nimeni (ba din contră!) să ne arate cu degetul nici măcar când am merita-o cu vârf și îndesat. Mai mult, sunt aproape sigur că-l vor scoate basma curată și pe ministrul
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
care le vede la televizor sau în anumite medii. Având în vedere misiunea Profesorului de religie, acesta joacă un rol de maximă importanță în formarea unei personalități armonioase a elevilor, prin atitudinile sale pozitive și benefice, luminoase, prin încrederea acordată, îngăduința, toleranța, îmbinată cu fermitatea, dialogul deschis și prin acțiunile desfășurate. El își poate pune amprenta pe cristalizarea și cizelarea personalității tânărului, pentru că este alături de acesta, ca factor educativ, din copilărie și până la sfârșitul adolescenței. Metode pentru înlăturarea temerilor adolescentului Împlinirea
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
-l în acest fel; sprijinirea inițiativelor acestuia; - teama de a fi neînțeles, marginalizat, minimalizat și ironizat - prin înțelegerea lui, asigurarea unor condiții prielnice de dialog, asigurarea confidențialității; - teama de a fi sancționat pentru neîmplinirea așteptărilor celor maturi - prin tact, răbdare, îngăduință, intervenții delicate, de finețe, așa încât tânărul să nu se simtă lezat; - teama de a nu se cunoaște destul de bine - prin oferirea modalităților de autocunoaștere și confruntarea propriei imagini despre sine cu alteritatea; - teama de banal sau de obișnuit - prin stimularea
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
lui mi le-ar fi dictat telepatic de parcă un dulce elixir mi se scurgea prin degete Umplui somnambul spațiul liber dintre tablă și ușă și cum problema se hrănea magic din propria-mi mirare temerar și nesăbuit eu însumi cerui îngăduința să continui lăsându-mă purtat orbește de ceea ce nu știusem vreodată nici eu și poate nici chiar boemul dascăl posedat parcă de un extaz mistic Nu mai am loc, exclamai treci pe coridor auzii îndemnul hipnotic fie ce-o fi
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
sau Shakespeare. Asta e, am și rămas în datul meu, am și ieșit din el. Uneori, îmi face plăcere să mă apropii de mine, să mă salut prietenos și chiar să zăbovesc cu mine însumi la o bere, plin de-ngăduință să-mi ascult trăncăneala și melancoliile. Alteori, asist tulburat cum mă fărâm în bucățele și vântul care suflă mă împrăștie prin cartiere mărginașe, iar eu, spectator din aceia ce se implică în acțiunea de pe scenă, mă chinui s-adun cioburile
Mă-mbăt de această viziune by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/5297_a_6622]
-
o cafea, un telefon aștept și hai! Mă duc de-aici în grabă. Când m-oi întoarce iar pe-aici -În trecere fiind și-atunci -N-oi mai avea nici chef și nici Zile și nici munci. Iar Clujul, el, cu-ngăduință Mă va primi printre confrați Ca să citesc cum pe-o tăbliță E scris de-a pururi:
Nu parcați by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/6056_a_7381]
-
grave făcute precis de un domn spilcuit ce-și amintește de ținuturi unde sufletul e un chibrit cu două măciulii -și asta mă nedumerește atît de mult încît mă-mpart definitiv între domenii pe care mintea nu le pricepe fără îngăduința ei proprie. Hamleta Nu-mi pot închipui o replică mai bună a lui Hamlet-bărbătușul decît Hamleta, o gură-suflet-schijă-cuib pe un drum în șapte noduri strîns în felul în care desenează cineva o floare răsucită-n-minte după ce a priceput că a rămîne
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
vreau să spun că, în ciuda aparențelor, nu am nicidecum intenția să păcălesc pe cineva... un monolog e altceva decât o scrisoare vreau să spun că nu trebuie să mă ostenesc cu punctuația și chiar în privința ortografiei există o mai mare îngăduință mai ales că e vorba de Tzvetan un șofer care părea să aibă numai patru clase primare deși de fapt făcuse liceul prin care însă trecuse precum câinele prin apă altfel abil și inteligent vorbind puțin dar bine mai ales
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
nici pe aceea a lui Voltaire la epistola lui Grigore Alexandrescu. Hotarul dintre cele două meleaguri n-a fost, cum se vede, o piedică de netrecut, așadar propria mea îndrăzneală, Si parva licet componere magnis 1, ar putea dobîndi oarecare îngăduință. Mă grăbesc să mai spun, spre a-mi întări curajul, că ziua de 10 noiembrie, pe care domnia ta, iubite domnule Odobescu, ai ales-o în 1895 ca să părăsești această lume, este totodată aceea care, în 1932, mi-a servit mie
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
dorința îi rămâne numai la stadiul dezideratului, Ion Agârbiceanu solicită Editurii pentru Literatură restituirea manuscriselor, gest mărturisit poetului Ion Brad, în scrisoarea datată Cluj, 28. III. 1962. Limbajul solicitării respiră printre rânduri, intransigență și scepticism. La vedere însă, rămâne doar îngăduința, pusă pe seama vârstei și a consecințelor acesteia: „...vrând să-mi pun rânduială în lăsământul meu literar și să-l predau fiicei mele, căci așa înaintat în vârstă cum sunt, ce mai știu când voi trece dealul.” Din punctul de vedere
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
descoperă pe Edi, căruia îi ține un discurs cam ex cathedra despre familie, responsabilitate ș.a.m.d. Nu putem ghici, dincolo de relatarea faptelor, zîmbetul ascuns și crud al vreunui moralist. E o lume pe care prozatorul o acceptă, cu destulă îngăduință, fiindcă e schimbătoare și vie. Narațiunea mizează pe vervă, pe umorul de situație, chiar pe o lectură de identificare. Sînt, pentru noi, nume și întîmplări pe care le recunoaștem ușor, cu un clin d'oeil complice. S-ar putea obiecta
Pudriera bătrînei doamne by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12028_a_13353]
-
rău, oamenii se "acomodau" și se "supraviețuia", ce mai conta teroarea, sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul estetic și, de vreme ce glorioasa-i carieră a fost posibilă în numele lor, comunismul poate fi tratat distant și cu îngăduință. Nu megalomanie, ci Vocație, spune scriitorul care, îngropat în operă, ignoră, de fapt, istoria. De aceea Nicolae Breban este și un mare nostalgic. Nu o poate spune în gura mare, dar oscilația cu care ne prezintă comunismul îl trădează. Ubi
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
copiază făcând o gravă confuzie, cum bine remarcă Nicolae Manolescu, între filiație (ideea) și plagiatul propriu-zis (textul). Pentru cei interesați de chestiunea plagiatului, le recomand să stăruie asupra spiritualei și informatei prefețe a lui Dan C. Mihăilescu, intitulată inspirat Fărădelegea îngăduinței, și să (re)citească neapărat excelentul articol Despre plagiat al lui Nicolae Manolescu din România literară nr. 40/2002. Articol prilejuit de scandalul plagiatului după Maria Cvasnâi-Cătăneanu comis de Florina Rogalski în manualul de clasa a XII-a apărut la
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
multa laudă a negustorilor de muzică, cei care cred că este bine să fie compuse muzici pentru a sluji oamenilor, dar și să fie creați oameni care să servească drept ladă de gunoi pentru aceste muzici; de secularizarea și sectarizarea îngăduinței reciproce, pe care fiecare individ o datorează tuturor și toți o datorează fiecăruia; în sfârșit, de lupta unei miriade de mici interese contrare, o luptă eternă a vanităților ce se întâlnesc, se lovesc, rând pe rând rănite și mor a
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
caracterului protagonistului, Sebastian, numit astfel, (simbolic) după ,Martiriul Sfântului Sebastian". Ori, analiza naturii de excepție a eroului este admirabilă. Protagonistul cere de la ceilalți foarte mult, iar de la sine însuși - totul. Cu toți oamenii este intransigent, dar și înțelegător până la (aproape) îngăduință, însă față de eu-l său se dovedește necruțător, neiertându-și nimic, răsucindu-și singur, de fiece dată, cuțitul în rană. Fiind intolerant cu sine însuși, totuși de o solidaritate fundamentală cu ego-ul său, apărându-și neclintit identitatea. Are darul, pe
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
dorește, mai presus de orice, să se exprime, să-și manifeste identitatea dar se stăpânește, ba chiar se reprimă vrând, parcă, să fie ,invizibil", un ,nimeni". Pentru a supraviețui. Suspiciunea domnește peste tot. Un exemplu printre multe altele: resentimentul și îngăduința eroului pentru bătrânul său amic, Mauriciu, sugestiv creionat, măcinat de boală, cu mintea somnolentă, veteran care dorește să stârnească atenția mai tânărului prieten, insinuându-i că el fusese ocrotit de o arestare, cândva, în junia sa, de către tatăl lui Sebastian
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]