266 matches
-
scoicilor spălate de mare, iar poveștile crâncene despre pofta, dorința și așternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor povești de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevarat niciodată. În sufletele noastre, femeilor adevărate nu le este îngăduita nici macar memoria. :: apărut în The One, iunie 2008 no comment... just congrats! Este cel mai frumos elogiu adus femeii de la “De ce iubim femeile” încoace, sper să nu te deranjeze comparația, era inevitabil, mi-ai răscolit cele mai intime și mai
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
că "lichidarea conturilor istorice" a constituit doar un intermezzo, căci, în scurt timp, dictatura regelui Carol al II-lea va însemna o "readucere în istorie", mai puțin brutală inițial, pentru a fi urmată de cîteva decenii catastrofale. Dar, în răgazul îngăduit, "fruntașii acestei generații deveniseră una cu gustul libertății depline". Ei își permiteau a nu mai adopta ad litteram modelul tradițional al culturii europene, cel raționalist. De unde raporturile de reciprocă antipatie cu E. Lovinescu, un clasicist și un fervent al culturii
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
finaliste și-au găsit sponsori sau au mers pe banii lor. Neștiind despre ce era vorba, puțin a lipsit să nu văduvesc una dintre echipe de căpitanul ei, după un antrenament de noapte care s-a prelungit peste toate limitele îngăduite. Fiert de incertitudini, căpitanul echipei a ajuns totuși la Constanța. S-au întîlnit în fața computerelor echipe din toată țara. Premiul cel mare era de 1.000 de dolari. L-a cîștigat o echipă locală. În afară de competiția propriu-zisă, jucătorii au mai
Jocurile și solidaritatea pe computer by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13831_a_15156]
-
timp utopic, ceremonialul încoronării și al detronării. Concomitent se face și o referire la Saturnaliile romane, în care, după cum arată James George Frazer, în Creanga de aur, "pe o anumită perioadă (17-23 decembrie) orice restricție era înlăturată și toate libertățile îngăduite, încît «sclavul putea să-și ocărască stăpînul, să se îmbete la fel ca mai marii săi, să stea la masă cu ei...». Lumea petrecea după placul inimii, legile erau abrogate și «întreaga populație se deda unei veselii și voioșii ieșite
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
cafenelele, hotelurile sau posturile de televiziune americane alcătuiesc un caleidoscop exotic al ciudățeniilor lumii de peste ocean. Iar ceea ce izbește la Andrei Codrescu este luciditatea aparte cu care își scrie articolele: e vorba de o vigilență intelectuală căreia nu îi sînt îngăduite entuziasmele sau efuziunile părtinitoare, o vigilență a cărei principală formă de exprimare este ironia. Andrei Codrescu este un poet al cărui lirism a lăsat locul sarcasmului și al umorului neiertător. Și indiferent că vorbește despre politica americană, despre tehnica și
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
trupurile erau niște litere anonime așa cum sufletele erau niște figuri geometrice inventate fiecare șiroia pe muchii resturi de extaz și cruzime. 9. te înțep cu tocul în coapsă acesta e semnul că dansul poate începe și că obrăznicia mea e îngăduită rochia mea e ruptă iar panglica de catifea de la gât e singura bijuterie care mă provoacă de parcă mi-aș arăta dinții și oasele mâna mea alunecă pe spinare ca să te împresoare și să te atace sunt o îngrijitoare a corpurilor
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
Pe cel dintâi l-au alungat cu pietre,/ L-au răstignit pe la izvoare;/ Și i-au vărsat lichidele primordiale:/ Dunga de sânge și umori/ Se vede și-acum băloasă pe planetă -/ Ca un fitil spre dinamita/ De sub această lume mult îngăduită:/ Pe vărsătura de oțet și fiere/ }âșnită de sub coasta ruptă de lance/ Se-arată îngrășarea semințiilor/ În viermuială." (Mereu și mereu așteptat). Dacă seria tematică și imagistică pozitivă se organizează în jurul figurii de Crist contemporan a țăranului, seria negativă reunește
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
sută de poezii, alcătuită (după mărturia fiicei sale) conform opțiunilor autorului de prin 1959-1960. Nu e ușor să datezi textele poetice de după ultimul volum liber al lui Lucian Blaga, Nebănuitele trepte, editat în vremea războiului mondial (1943). Ne este, cred, îngăduit să considerăm toată producția unui poet supus tăcerii ca reprezentativă, global, pentru perioada de după război. Unul din poeme, ,Cuvinte către patru prieteni", dă mărturie de angoasa și deznădejdea autorului în timpul tuturor acestor ani pe care el avea să-i mai
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
timpul. Antoaneta Ralian, căci despre domnia sa vorbim, va citi rîndurile de față (dacă o va face) în pauza dintre două capitole ale unei traduceri. E inevitabil să se întîmple așa. A spune "Antoaneta Ralian traduce" înseamnă a comite un pleonasm îngăduit, pe care pur și simplu nu-l poți opri la vreme. Firește că doamna Ralian traduce. E ca și cum ai spune că tramvaiul circulă pe șine sau că afară plouă cînd sînt nori. Și nu e numai asta. Cînd vorbim despre
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
scoicilor spălate de mare, iar poveștile crâncene despre pofta, dorința și așternut se transformă ireversibil în fragmentele spălăcite ale unor povești de dragoste pe care nu le-am trăit cu adevarat niciodată. În sufletele noastre, femeilor adevărate nu le este îngăduita nici macar memoria. Se împlinesc fix șase ani de când am debutat cu acest text în The One. “De ce iubim femeile” a lui Mircea Cărtărescu era atunci foarte în vogă și am simțit nevoia să le fac puțină dreptate femeilor pe care
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
când i s-a întâmplat să alunece de pe stânca vieții, să știe, ori cel puțin așa îi bate gongul sinelui, că amintirea existenței lui va mai reverbera un timp, poate chiar în texte scrise. Oralitatea a devenit de acum rezerva îngăduită nu numai folclorului, legendelor, anecdoticii, miturilor, ci și prin îndreptare științifică, chiar antropocentrismului. A treia notă se constituie dintr-o laudă, deloc de curtoazie a lucrului bine făcut, menit să dureze: prin minuțiozitatea analizelor realizate de profesorul Gh. Glodeanu - cu
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Ei nu puteau disocia condiția lui omenească de esență Să divină. Căci nu vedeau posibil ca Dumnezeu să fi coborât printre ei; să le grăiască de la om la om; neascunzând totuși condiția Să și locul lui din cer". Fie-ne îngăduita mirarea: cum ne-am comportă noi dacă Iisus ar veni din nou pe pământ, după zece veacuri de creștinism? Ar birui din nou fariseismul smintitor și orbirea de a nu-L recunoaște? Căci Iisus este arhetipul intransigentei absolute pe masura
Carte de reculegere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17746_a_19071]
-
ocupă, de acum încolo, nici o demnitate ministerială în lungă guvernare liberală de pînă la 1888. Dar toată viața a fost parlamentar, cuvîntul lui fiind ascultat. Oricum, din echipa conducătoare a Partidului Liberal n-a făcut parte, fiind mai curînd un îngăduit, în timp ce un moldovean precum D.A. Sturdza a știut să se plaseze bine, în imediata apropiere a liderilor, devenind, după moartea lui Ion C. Brătianu din 1891, succesorul acestuia la șefia Partidului Liberal. Firește că alături de Brătianu și C.A. Rosetti
Genealogia elitei liberale pînă la 1900 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17831_a_19156]
-
postul de comandă, avînd mai multe atuuri decît chiar Corneliu Coposu. Dar seniorii partiduluii credeau altfel. În fruntea treburilor partidului trebuiau instalați numai cei ce înfundaseră, pentru mulți ani, pușcăriile comuniste, luptătorii din exil, supraviețuitori, multumindu-se cu roluri abia îngăduite. Singură concesie onoranta ce i s-a făcut a fost să prezideze congresul P.N.T. din decembrie 1991 și, apoi, pe la 15 septembrie 1995, regretatul Corneliu Coposu a anunțat, la o conferință de presă, că lui Emil Ghilezan i se va
Emil Ghilezan se destănuie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17909_a_19234]
-
Pântea la "Don Giovanni" și "Flautul fermecat" - atât din postura regizorului, cât și din cea a cântărețului - conțin sugestii convingătoare căci vin dintr-o citire atentă a textului. Deschis către modernitate dar prudent în afirmații, Pântea răspunde întrebării despre limitele îngăduite inovării regizorale, căci deși a făcut unele montări îndrăznețe ("Rigoletto" în lumea interlopă) nu acceptă să iasă din litera partiturii și nici să schimbe relațiile fundamentale dintre eroi: flexibilitate, dar și fidelitate față de spiritul operei. Interesante sunt relatările despre activitatea
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
Livius Ciocârlie, la o treaptă surprinzător empirica, deoarece, în ciuda registrului speculativ și a monturii erudite, avem a face cu un efect "jos", carnavalesc, cum ar zice Bahtin. Înainte de-a trece la analiza scrierii de care ne ocupăm, fie-ne îngăduita pedanteria unui citat din P.Sloterdijk (apud Maria Fürst): "Apariția lui Diogene marchează momentul cel mai dramatic al evoluției problemei adevărului în filosofia europeană timpurie; în timp ce, începînd de la Platon, ăînalta teorieă rupe irevocabil firele de legătură cu întruparea materială pentru
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
mocirlos ar fi libidoul celui care s-a ghiftuit cu nesăbuința înainte de culcare, nu se va putea compară cu imaginile televizate ale telefoanelor erotice. Acelea care-ți revelează, în secundar, cât de puțină varietate oferă domeniul, ce monotonie, puțină imaginație îngăduita acolo unde face lege instinctiva necesitate. A te împăca, a conviețui cu visele tale cele mai rele, refuzându-le orice caracter de premoniție și chiar când își permit ignominia de a te aruncă în conflicte cu defuncții și, desigur, venerații
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
și a vecinilor noștri) care se încheia cu celebrele fraze ale lui Cioran: "Mărturisesc că am considerat odinioară că o rușine faptul de-a aparține unei națiuni care e oarecare, unei colectivități de învinși, asupra originii cărora nu-mi era îngăduita nici o iluzie. Credeam, si poate nu mă înșelam, ca noi ne tragem din drojdia barbarilor, din pleava marilor năvăliri din acele hoarde care, neputincioase să-și continuie mersul lor spre apus, s-au ascuns de-a lungul Carpaților și a
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
prin această atitudine, pierderea guvernării PNȚ din 1933 pînă în septembrie 1940. Se poate spune că Iuliu Maniu a fost, negreșit, un mare caracter, însuflețit de o inegalabila ținută morală. Întrebarea e dacă aceasta trăsăstură de caracter poate fi singura îngăduita în comportamentul unui om politic proeminent, unde abilitatea și adaptarea sînt, cu siguranta, absolut necesare. Se pare ca Maniu a rămas prizonierul vechii sale activități politice sub imperiul Austro-Ungar, neputîndu-se adapta, defel, după primul război mondial, celei regățene, mai ales
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
din epoca, nici fotografiate de autorul lor. Brâncusi era totuși prea scrupulos ca să le treacă sub tăcere. Fapt e că nu le pomenește nici chiar el vreodată și, cum arătăm, nu pune ochiul aparatului pe ele. Oare de ce? Singură ipoteza îngăduita este că nu-i aparțin. Și avem pentru această o dovadă de necombătut. Dl Barbu Brezianu (neconvins din capul locului de autenticitatea "ineditelor") a prezentat, în emisiunea mea de la Pro.Tv., unde l-am invitat, o fotografie, făcută de Brâncusi
Cazul Brâncusi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17580_a_18905]
-
cărții". Avrea dreptate, cartea prezentată drept român nu era, atunci, decît un autoportret, ce-i drept foarte izbutit. Astăzi o astfel de scriitura romanesca ar fi perfect acceptată. Nu și în 1932, cînd tipologia românului era perfect țărmurita, abaterile nefiind îngăduite. Receptarea a fost, în general, negativă. O demonstrau cronicile lui M. Sebastian, Șerban Cioculescu, Perpessicius, de abia Pompiliu Constantinescu încercînd o strategie țintind spre favorabil, prin aceea că nu consideră cartea un roman ci al treilea volum din Memorii. Criticul
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
agresiuni. Am înfruntat singurătatea copilăriei, acum eram condamnat să înfrunt adversitatea nimicitoare a Sovietelor. Am rătăcit într-o lume străină, fără țel". Iată situația unui ins care a refuzat compromisurile! O ameliorare intervine în momentul în care, în zorile "liberalizării" îngăduite tactic de cîrmuirea comunistă, Pavel Chihaia e angajat de către George Oprescu, directorul Institutului de istoria artei, care i-a fost profesor la Facultatea de litere, la secția medievală a Institutului. Scriitorul recunoaște că e nevoit astfel "a lua viața de la
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
de la liberali), M. Ralea, M. Ghelmegeanu etc. de la PNȚ. Și aceste prevederi, trebuie să o spunem, prea radicale, au determinat "victimele" amintite să intre în contact de colaborare activă guvernamentală cu PCR, despre care Maniu credea că va rămîne abia îngăduitul partener în BND, și nu va căuta, împins de armata sovietică de ocupație, să tindă a ocupa nu primul loc în eșichierul vieții politice românești, ci chiar singurul. Potrivit acestui punct de vedere, N. Carandino va semna un articol justițiar
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
naratorului. Rezultatul nu este, după părerea mea, care ar putea fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere, cît una extrem de personală, plină de originalitate și de pasiune, colorată peste marginile îngăduite istoricului, dar de care scriitorii țin rareori seama. Ghica înfățișează secolul lui, nu neapărat pe acela care fusese în realitate. Și pune atîta forță în tablou, încît cititorii din secolul XX sau de astăzi numai cu greu își pot închipui
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
și diversitatea de opinii, considerate de către Mill ("ultimul mare liberal clasic și primul liberal modern") indispensabile într-o societate cu adevărat liberă, se realizează greu. Fiecare are dreptul la opinie, la libertatea de gândire și exprimare, și ce dacă? Trebuie îngăduite și opinii care contrazic în mod flagrant prejudecățile în vigoare: "Credințele cele mai îndreptățite nu au la baza lor nici o altă chezășie decât invitația permanentă, adresată întregii lumi, de a dovedi că sunt nefondate." Dezbaterea liberă e absolut necesară, întrucât
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]