619 matches
-
urmă. Cred că e bine așa. Singurul lucru cu care eu una nu mă pot împăca e ce se întîmplă în societatea românească de consum cu obiectul carte. Majoritatea volumelor cumpărate de mine începînd din anii '60 au deja paginile îngălbenite, friabile și tiparul pălit. Colecțiile "Romanului secoluluii XX", "Clasicii literaturii universale", "Meridiane" și BPT-urile, edițiile princeps din romanele lui Marin Preda, Buzura, Ștefan Bănulescu, Paul Georgescu, Radu Petrescu, Cosașu, ale prozatorilor optzeciști etc. - sînt îmbătrînite și fragile, trebuie mînuite
Material by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14907_a_16232]
-
pe când conducătorii cei mari de popoare fac istorie, croind lumii alte și alte pârtii glorioase, cum este acest pasaj nemuritor din Georgicele lui Virgilius, cartea a patra, pe care l-am notat cu cerneală neagră pe o coală de hârtie îngălbenită, gata să se rupă precum cartonul ilustratei lui Nego cu cei trei regi-împărați înmuiați în aur. Ascultați ce însemnam eu pe hârtie în anii 50, cei mai apăsători... Dacă ați putea să vedeți și pagina cu scrisul caligrafic, limpede, de
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
din cele douăsprezece compromisuri - câteva fragmente din cel de-al cincilea. (M. Ș.) Se dedică N. S. Dovlatova, pentru toate chinurile! Acasă mi-am răsfoit tăieturile din ziare. Pe unele le-am citit. Am căzut pe gânduri... Bucăți de hârtie îngălbenite. Zece ani de minciuni și de prefăcătorie. Și, totuși, dincolo de asta, sunt niște oameni, dialoguri, sentimente, viața... Nu în hârtii, așa, la orizont... Greu mai e drumul de la "pravda" la adevăr. Nu poți să intri de două ori în apa
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
citește o carte franțuzească. Dar o ține în așa fel încît nici eu, nici Costi nu reușim să ne dăm seama ce carte e. Cît despre mine, în fiecare an la mare am un ritual. Recitesc Ovidiu. Am un exemplar îngălbenit, pe hîrtie poroasă, apărut în 1957 la Editura pentru Literatură și Artă. Traducerea e a lui Teodor Naum. Știu latină cam de nota șapte, deci nu intru în detalii filologice, citesc Tristele și Ponticele cumva nepăsător, nu ca un literat
Ce se citește la mare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15030_a_16355]
-
fost rănit grav, a fost decorat cu „Steaua României” și avansat căpitan), firea lui de om cu gluma pe buze l-a făcut iubit de camarazi și de soldați. Păstorel a scris și a publicat volumul de versuri „Caiet - Foi Îngălbenite”, 1938, din care reproducem „Dimineață” care reprezintă, după opinia noastră, dovada că autorul lor folosea poanta, cu deosebită iscusință, chiar și când scria un pastel. Dimineață Stelele clipesc - se sting. Și pe-un nor ca un balaur, Soarele, ca un
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
sînge prin care e purtat în derivă eroul liric "dar nu plîngeau de starea mea/ căci ei tînjeau sa fie - Eu/ cînd toată ființa mea rîvnea/ a fi ca ei, a fi chiar zeu" "întîi ieșiră din mulțime/ niște roboți îngălbeniți/ (cîntînd și fals, și fără rime)/ urmați de cîțiva răzvrătiți;// apoi urmară alchimiștii/ și astrologii cu breton" "noi voiam să fim primiți/ de băștinași bănuitori/ strigînd: «nu sînt filopoliți» (sic!) șn.m., R.R.ț". În afară de călătoria prin corp, autorul încearcă
Glasuri dulci de la nadir by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14032_a_15357]
-
talent și resimțită din belșug de către un public numeros, avid de cât mai solide puncte de sprijin ale adevărului artistic. Spirite vii, funciar creatoare, Paul Staicu și Laurent Cirade nu-și caută răspunsurile în buzunare și nici chiar în partituri îngălbenite, și nici nu-și clocesc gesturile și sunetele ca o pasăre pe ouă, ci le inventează și le aplică îndrăzneț, inspirat, ca o ștampilă pe viață. "Duelul" lor este mai curând o confruntare cu propriile limite, pe care regizoarea Agnes
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
morale au ieșit la suprafață. A invoca astfel de argumente în fața unui Dan Voiculescu nu înseamnă absolut nimic. Tehnica devierii acuzațiilor - despre care am mai vorbit - îl va ajuta să iasă și din împrejurări mai grele decât acelea ale unor îngălbenite pagini de dosar. În emisiunea de televiziune invocată, pus de Mircea Dinescu în fața situației de a răspunde cu "da" sau "nu" în legătură cu dosarul de Securitate, Voiculescu a adoptat strategia contraatacului pe la spate: a evocat întâmplări ce n-aveau nici o legătură
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
hoardă de șoareci insomniaci ronțăiesc parc-am murit demult și nu mai sînt decît un cadavru acoperit de cărți - ieși la aer! îmi zice rîzînd medicul dar aerul foșnește a carte iarba se usucă făcîndu-se litere frunzele cad ca filele îngălbenite - la trezire - cărțile stau cuminți în rafturi și încerc într-o carte nescrisă să mă reîntemeiez
Vis by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/5843_a_7168]
-
o parte din tine, sunt o parte din respirația ta întretăiată și din veninul gros pe care îl scuipi cu năduf în ligheanul de lângă pat. Tu ești bocancii tăi ponosiți care acum nu mai pot face nimănui vreun rău. Încheietura îngălbenită a mâinii tale se-ntinde după bocancii iubiți cum se întindea cândva după toporișcă sau fierăstrău. Fii pe pace, tătucă, știi doar că în ei te vom încălța la sfârșit: mai aveți de trecut prin multe-mpreună. Numai de ar
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
mai priesc: Viața asta... nenorocita asta de viață, fără noroc... Cașa s-a terminat. Polina suspină. Lacrimile țâșnesc. Dacî tu nu mai ești... Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte? Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită, un câine bătrân și surd care latră în noapte? La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac. Pațanii înjură și dușmănesc, omorurile se țin lanț, însă pe lumea cealaltă, discută încrezători Boris și Vitea, asemenea silnicii sunt mai rare. Cel
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
cum un actor înaintea unui spectacol. Delta Dunării După pilda Domnului un fluviu răstignit. Pădurea fermecată În hățișul întunecat cum un soi de viscere-ale pădurii cîntă păsări pe care nu le-auzi în schimb ele te-aud foarte bine. Autumnală Îngălbenite meleaguri dureroase aidoma hîrtiei pe care scrii înflorită-i totuși așteptarea-n orice clipă un chibrit frecat de luciul apei spre-a se aprinde cum o sudoare toamna peste pielea ta nedumerită.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
rugină, epavele automobilelor proliferau sub prelate, câinii se hârjoneau prin gangurile curțiilor, între ușă și portalul grădinii, sau stăteau întinși cu țâțele roșii și impertinente pe dalele sparte în arșița după-amiezii. Piața zăcea goală și amuțită la soare, o lumină îngălbenită, o nuanță mai deschisă decât galbenul mălaiului și al tutunului irizând fațadele. O culoare fără egal, pe care o cunoșteam de o viață, fără să o fi văzut cu adevărat până la sosirea mea în București, în această după-amiază; era probabil
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Bluji dă calitate, verzi și roz! Chiloței păntru doamna, tanga-balanga păntru domnu'! Roscoliți! Roscoliți!" Ca un ecou, cuvântul trecea de la un vânzător la altul, peste tejghelele murdare, peste mormanele de haine, peste acoperișurile șubrede ale tejghelelor de beton, peste frunzele îngălbenite, peste capetele mulțimii siderate. Pătrunzător ca un șuierat de locomotivă într-un defileu, cuvântul suna imperativ și ademenitor, ca o parolă, ca un cântec de sirenă. Mai mult: ca o definiție. Deodată cu marfa, eram roscoliți și noi, cei care
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
sale elanuri erotice puse în metaforă, iar după aceea a trecut cu bine peste cîteva crize de identitate care i-au măcinat sănătatea, se trezește spre sfîrșitul vieții sale cu o recoltă de cîteva mii de versuri împrăștiate pe pagini îngălbenite, fără să fie nici atunci prea sigur că lasă în urma lui patru sau cinci compoziții perfecte, smulse definitiv tăcerii. Pînă la sfîrșitul vieții sale, chiar și după ce a mai renunțat să se explice, sau chiar și să scrie, poetul are
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
adevărat... Dintr-una într-alta, ajunsesem la . Care moțăiau cu toții în front, ca Vlahuță. Domnul Sache a pus capul în pământ, și-a repezit bastonul de lemn de cireș cu un dinte de fier drept într-o foaie de arțar îngălbenită, căzută pe jos, pe care o ridică în aer, contemplând-o. Apoi, înfigând bastonul la loc, își înălță capul și făcu în văzduh un semn cu mâna cealaltă, cum ai închina un lucru sau cum ai răsuci un comutator... După
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]
-
începem așadar a ne reaminti, Alegra a ne reaminti din nou, adînc cine suntem se tulbură noaptea foind, apa sub pod și-mi urcă-n sînge neliniștea peștilor zvîcnind, gînduri sub bolta arcuită, aproape geme unul în somn sub știrile îngălbenite totul într-un sentiment de frunză plutind, oare ce vor a prefigura în mine agrăindu-mă pe rînd cînd noaptea le este surdină, clipa deja hăt departe, deși înscrisă în memoria unei lumini cu neputință de deslușit încă, într-adevăr am
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/9158_a_10483]
-
minerale. Era de plâns, dar nu merita cercetarea mea. Chiar nu știi nimic? l-am zgândărit din nou. Joo tăcu. Își afundă mâinile În buzunarele cauciucate ale halatului, scoțându-și o țigară. Buzele se deschiseră nervos, dezgolind la iuțeală dinții Îngălbeniți și lacomi s-apuce capătul filtrului vegetal. Labele Îi tremurau, cu flacăra brichetei dereglată atât cât să-și pârlească ușor părul căzut peste fruntea Îngustă și Încrețită. Postura În care fusese pus Îi displăcea. Se prefăcu interesat de mișcările celor
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
atâtea nume ilustre? Nimic altceva decât pleavă. Pleavă au și alte popoare, care, firește, ca și noi, se rușinează de ea. Dar pleava e trecătoare, o zboară vântul. Ce contează - și ce rămâne - e trunchiul teafăr al nației, nu frunzele Îngălbenite care se scutură din el și se amestecă cu țărâna. Vă mulțumesc!
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
după Ferestrele zidite este periculos să mai publice vreodată ceva -, încît a-i smulge un text pentru publicare era o luptă corp la corp. În privința scrisului său, era măcinat de îndoieli și inhibiții kafkiene. Își iubea paginile dactilografiate, vechi și îngălbenite, cu corecturi mărunte, aproape indescifrabile, pe care le scrisese cîndva, demult, unele în România, altele după plecarea în exil. Nu se îndura nici să le rupă, nici să le dea drumul în lume. Iar dacă, într-un moment de cutezanță
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
șah înghesuiți la mesele de piatră din zori în noapte ziarele strecoară vagi neliniști și jucătorii palizi se ridică în croncănit de ciori - în spatele statuilor gard verde înfiorat de pași adolescenți în spatele gardului deschide ușa înaltă Biblioteca Astra cărți vechi îngălbenite și cărți cu coperți colorate așteaptă mîinile tremurătoare de adolescenți miopi - timpul cărților se gîrbovește lent sub rafturi de casete și CD-uri mai căutate decît comorile veacul înaintează în rîsetele tinerilor zmei un bătrîn coboară scările bibliotecii cu o
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
s-ar afla pe undeva mai sus de mijloc. În volumul său intitulat Carte vie, poetul folosește niște imagini stranii, ca niște picturi abstracte în cine știe ce tehnică pretențioasă, destul de interesante. Astfel, unele au o religiozitate liniștită: „deasupra peste lumânarea plopului îngălbenit/ cineva parcă te privește drept în creștet./ tu până la umeri înfundat în pământ/ te strigă pe numele mic, într-atât de bine te știe. / Tu nu îl vezi, însă./ n-ai cum îl auzi/ pune bine urechea”. Sunt vagi irizații
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
etc. L-am citit și recitit de nenumărate ori în anii petrecuți la Lerești. Pe unele le știam pe atunci pe de rost, dar asta nu mă împiedica să le reiau cu la fel de multă plăcere de fiecare dată. În paginile îngălbenite ale acestei cărți am descoperit voluptatea de a citi povești de dragul poveștii, o boală de care sufăr și acum și pe care mă bucur că am contractat-o la o vârstă atât de fragedă. Când, așezat turcește pe canapeaua din
Cartea copilăriei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82596_a_83921]
-
stătea în obicei, Klaus răsuci cheia în broască, fără ca urechea lui să înregistreze acel zgomot metalic scrîșnit, atît de neplăcut la ușile vechi. Statura uriașă a lui Hansi Brüderl înaintă pînă în mijlocul camerei. La subțioară ținea un album cu coperțile îngălbenite. - Io zic că poate ar fi mai bine să vă faceți de lucru cu cartea asta despre noi. Io știu că o să vă placă. Io cred că n-o să vă supărați. Hadernsee a căzut din poala lui Dumnezeu, zise el
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
tavan, balcon, aer, cer și pămînt. - Hadernsee..., murmură el, înainte de a păși peste prag. - Hadernsee...murmură și Klaus, după ce închise ușa din scînduri groase, tocite. Se întinse pe pat, cu albumul în mîini. Hadernsee... Ce-l adusese la Hadernsee? Coperțile îngălbenite ale albumului arătau imaginea aproape standard a pieței centrale, aparținînd unui mic sat din Bavaria: biserica, al cărei turn în formă de bulb de ceapă strălucea în bătaia soarelui, clădirea primăriei, firișorul de apă, care șerpuia paralel cu drumul din fața
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]