183 matches
-
penel sau argilă plastică.(...) Exponenții fanatici ai realismului socialist se pricep în ale artei cam tot atîta cît se pricepe surdul din naștere la muzică. Dovadă Mihai Novicov. Noroc că arta adevărată are timp și, asemenea Pegasului, nu poate fi înjugată nici la plug și nici la carul de triumf al unui despot". E ușor de imaginat ce consecințe brutale ar fi avut asemenea rînduri pline de bun simț, așternute în 1958, dacă ar fi beneficiat de un ecou public. "Norocul
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
român", al feudalismului, al calvinismului sau al fanarioților, n-a fost "așa de rușinos ca jugul lui Eminescu". Și ca să nu fie nici o îndoială în privința relei voințe: "N-a fost nici unul (așa de rușinos - N.M.), căci în acelea ne-au înjugat străinii, în al lui Eminescu însă ne-au înjugat românii...". Ardelean prost!, îți vine să exclami după ce l-ai citit pe canonicul blăjean. Și detractor, în toată puterea cuvîntului. Să nu omit să spun că antologia se cuvine semnalată și
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
a fost "așa de rușinos ca jugul lui Eminescu". Și ca să nu fie nici o îndoială în privința relei voințe: "N-a fost nici unul (așa de rușinos - N.M.), căci în acelea ne-au înjugat străinii, în al lui Eminescu însă ne-au înjugat românii...". Ardelean prost!, îți vine să exclami după ce l-ai citit pe canonicul blăjean. Și detractor, în toată puterea cuvîntului. Să nu omit să spun că antologia se cuvine semnalată și pentru că repune în circulație texte devenite intruvabile, majoritatea, nereeditate
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
fost un "om de acțiune", n-a fost ceea ce se cheamă un "om politic". A fost un gînditor, un profesor și un scriitor de mare clasă, un exponent al dreptei noastre intelectuale (care nu e totuna cu o categorie politică, înjugată la o acțiune ce nu se potrivea componenților săi de frunte, de jucători cu mărgelele de sticlă), suprem inflorescentă în anii interbelicului prin nume de prim rang precum Eliade, Cioran, Noica, Mircea Vulcănescu, covîrșitoare în comparație cu stînga ale cărei diligențe literar-militante
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
o tandrețe crudă...ei continuînd somnambulic a-și cumpăni vina prin ahtiere... uitarea, prin neastîmpăr și năvală... toate dosite pînă la înnăbușire în cotloane abia bănuite... încît pupila părea vînătă de-o beznă de cavernă... oare ce spaimă aleasă ne-njugă mereu la vorba altora de nu ne găsim în sine seninătatea netulburată de nimeni și nimic? aidoma timpului mult rărit în vise, încît te izbește ca un val la trezire... o mulcomie asemănătoare m-a potopit într-o vară cînd
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit/ loc pe întinderile ei”. O însemnată parte din atenția celui ce se exprimă în poem este consacrată perechii sale de jug, ca să-i spun așa. El și omul cu pricina sunt înjugați la această ușă (jug, prin latinul iugum, vine de la sanscritul yoga - legătură...). Postura este umană, cei doi bărbați poartă pe umeri povara care-i leagă, mai chinuitoare decât un jug, inventat de om tocmai pentru a înlesni tracțiunea animală. Un
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
de profesorii mai tineri, mai rezistenți la băutură (în urma unui accident de mașină s-a ales cu un diabet!). Soția superbă a croitorului din sat, umblînd c-o vacă la fel de frumoasă în așa fel încît, în memorie, le văd mereu, înjugate la aceeași dorință! Pușcașu, o fată grasă, isterică, făcea false crize de epilepsie în gară și, cînd o aduceau la spital, mă înjura cu voluptate (pînă la urmă a rămas gravidă cu un milițian și s-a calmat)! Dar să
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
născându-se, produc din nou moartea prin deznădejde. Dacă ai cunoscut limpede atât adânca mea slăbiciune cât și a ta mi-ai legat mâinile. Dacă îți vei tortura gâtlejul, îmi legi picioarele ca să nu umblu prea departe. Dacă te vei înjuga cu ascultarea, ai ieșit de sub jugul meu. Dacă îți vei agonisi smerenia, mi-ai tăiat capul<footnote Ibidem, p. 248. footnote>. Un alt remediu ar fi, în viziunea Părinților neptici, păzirea poruncilor și a voii lui Dumnezeu. Acest lucru îl
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
de flori. Bucureștii erau un oraș cu biserici mici, cu case lungi și grădini întinse. Vehicolele erau felurite și ciudate. Multe căruțe erau trase de bivoli, pe care-i văd și acuma a negri, acoperiți cu zdrențe de covoare multicolore, înjugați la căruțe încărcate cu cărămidă roșie și călcînd greoi prin zăpadă. Cîteodată, în sunete de zurgalăi, treceau brașovencele, trăsuri cu patru locuri, acoperite cu piele neagră și fără uși, semănînd oarecum cu niste gondole, transportînd călugărițe și a uneori a
Memoriile sotilor Brătianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17571_a_18896]
-
ele trasează conturul exact al golului. *** O altă învinuire stupidă: blamarea colaboraționismului n-ar însemna decît un proletcultism pe dos. De parcă liberalizarea conștiinței ar putea fi subsumată unui tendenționism, oricare ar fi el. Există de-o parte servituțile spiritului critic înjugat la felurite forme de constrîngere, pe de alta libertatea lui. O libertate ce nu admite a fi negociată, a fi condiționată. Și oare vestejirea proletcultismului nu alcătuiește unul din obiectivele majore ale revizuirilor? Oare actualele comentarii postideologice, "apolitice" și "echidistante
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
capabil de astfel de deturnări ale realității. Am asistat eu însumi la o conferință a sa de-acum câțiva ani, în "Aula Magna" a Universității din Timișoara, în care se recunoșteau tezele atât de dragi celor care ne-ar dori înjugați pe vecie ideologiilor Răsăritului. Ura cu care vorbea despre "cultura Coca-Cola", "californizare", "imoralismul Occidentului" și alte bazaconii m-au determinat, de altfel, să părăsesc amfiteatrul mult înainte ca dl. Barbăneagră să fi atins apogeul elucubrațiilor sale de extremă dreaptă. Iată
Mâhniri de tânăr colportor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17050_a_18375]
-
PREOT (arătând către MAJESTATEA SA): Iată voievodul lui Dumnezeu! GENERALUL: Prin nouă victorii ai biruit veacul și înfricoșările lui, tu, Alexandru redivivus! MARELE PREOT: Cât de plăcut lui Dumnezeu a fost acel spectacol, când te-a văzut pe tine învingător, înjugând la carul victoriei tale nu cai albi ca zăpada, nici enormi elefanți, ci mai mult decât aceștia: pe înșiși triumfătorii! Acesta este adevăratul triumf, să-i domini pe dominatori! Asta înseamnă să fii ostașul lui Hristos! MAJESTATEA SA: Simt puterea
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
unora dintre ei!) semnalată, cândva, și de Mircea Eliade, și de Petre Țuțea, și de părintele Iustin Pârvu, despre un alt „Diogene - câinele... subteran”, despre această „Românie, țară bleagă,/ Îți fură toți din desagă // (...)// Când te vei trezi flămândă/ Dezbrăcată, înjugată,/ Vei da cu cuțâtu-n piatră,/ Piatra va scoate scântei/ Și-apoi Dumnezău cu ei!”. Dar și despre ura de sine - blestemul tracic al acestui neam românesc, întâiul creștinat - blestemul dezunirii, despre care vorbea și Vasile Pârvan, înfățișat în manuscrisul din
O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin [Corola-blog/BlogPost/92535_a_93827]
-
pe maică-mea Să deschiză fereastra, Să mă uit la dumneata și să-mi treacă durerea! Pentru mine, această poezie a unui autor anonim este genială! Boii cu clopote la gât, pleasna de mătasă a badelui, îndeajuns de avut ca să înjuge la plug șase boi - toate acestea sunt de un farmec fastuos. Mai cuceritoare încă e delicatețea mândrei în stare să se înzdrăvenească din boala cea mai grea ("de-oi fi moartă de beteagă") numai auzindu-i biciul și văzându-l
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
Marea încercare la care a fost supus Cercul Literar începe odată cu înstăpînirea regimului comunist. Cenzura devine tot mai necruțătoare, relațiile culturale cu Occidentul, accesul la informație în genere se diminuează treptat pînă la dispariție, întreaga viață culturală a țării e înjugată la carul unei propagande repulsive. România din interbelic , "în care se vindeau cele mai multe cărți franțuzești", după cum își amintește I.Negoițescu, chiar cea din perioada studenției cerchiștilor, "în timp ce noi ŤWeimarizamť - cînd romantic, ca la Heidelberg, cînd modern ca-n Montmartre", după cum
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
să-ți răsfețe inteligența picotind pe rime cu o înțepătură de cojocar, gluma lui Magheru nu cruță nimic: Cînd voi fi mort să puneți un briliant/ Și-o perlă verde ca sideful mării/ În locul unde fundul roș al țestei/ Se înjuga cu șira albă a spinării...// Și adunați-vă în sîrg, dușmani sau frați,/ Și lira să înlocuiască plînsul,/ Și țestul capului să-l ferecați,/ Cu aur și să beți pelin dintr'însul." (Cântece noi în limba veche). Omul se duce
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
bună ziua și nu mi-a răspuns, mergeți și vedeți ce-i cu el că eu nu m-am apropiat, îmi era frică și nu l-am cunoscut. Sava își luă frații, pe Costachi, Dumitru, pe Petrache și pe Toader, a înjugat boii la car și cu felinarele au plecat să vadă ce este. Aici l-au găsit pe fratele lor, zvârcolindu-se într-o baltă de sânge. L-au așezat în car și l-au dus la cel mai apropiat spital
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sufletele multora tristețea, ura și disprețul. Parcă mai ieri au fost acele clipe fericite când ne întorceam seara de la câmp în vârful carului ce se legăna alene tras de două văcuțe, una porumbă pe care o chema Dumana, ce era înjugată în partea de către om, iar pe cealaltă o chema Florica și era înjugată în partea dreaptă, adică în brazdă. Pe Florica o avea tata de la Hanganu, om cu credință în Dumnezeu. Vaca i-a fătat lui tata doi viței, așa cum
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fericite când ne întorceam seara de la câmp în vârful carului ce se legăna alene tras de două văcuțe, una porumbă pe care o chema Dumana, ce era înjugată în partea de către om, iar pe cealaltă o chema Florica și era înjugată în partea dreaptă, adică în brazdă. Pe Florica o avea tata de la Hanganu, om cu credință în Dumnezeu. Vaca i-a fătat lui tata doi viței, așa cum i a spus Hanganu lui tata: Să știi că asta are să fete tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de turcii care veneau prin acele locuri cu gânduri rele și de nelegiuire. Nu era numai un flăcău curajos viteaz și neînfricat, ci era și harnic, săritor și de cuvânt. Ioan scotea plugul din șură, vorbea bând cu boii, Îi Înjuga și-i ducea În țarină.El ara și semăna numai noaptea când era lună plină, fiind Încredințat că numai așa va avea un rod bogat și un an darnic cu cel care lucra ogorul. Pe acele meleaguri sucevene trăia și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
făcându-i semn lui Pâcu, au ieșit. Apoi tu ești bun de negustor, Dumitre. Mi-o plăcut cum l-ai luat pe jupân Aizic. Negustorește. Ce mai? Am îmbătrânit printre negustori, Pâcule. Așa că, vrând-nevrând, le-am deprins feleșagul...Hai să înjugăm, Pâcule, și să pornim spre casă, că timpul nu așteaptă. El atâta știe...Să treacă... Când ziua își aduna poalele ca să treacă pe celălalt tărâm, moș Dumitru cu ai lui intrau în sat...Cei doi, Alecu și Gheorghe, îi așteptau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treaba că ai trăit printre dânșii, pentru că ai spus povestea taman ca un ovrei din cei bătrâni. Am cam trăit, Pâcule, și mi-o priit... După o vreme, moș Dumitru a dat semnalul de plecare. Gata, copii! La drum!... Au înjugat și au pornit. Undeva, deasupra Măgurii, și-a arătat bucla alb-aurie un nor plutind singuratec pe siniliul cerului. Moș Dumitru nu a scăpat prilejul să-l înțepe pe Pâcu. Pâcule! Atâta fum ai scos din pâclișâta ceea de lulea încât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
comandant al lui moș Dumitru: Ia hai la treabă, că, cum văd eu, la râs nu vă întrece nimeni. Dacă o ținem așa într-o veselie, ne apucă miezul nopții aici. Când mai trecem pădurea? Continuând să râdă, cărăușii au înjugat boii și au pornit la drum. In față mergeau cei doi bătrâni, care continuau să-și spună vorbe de duh. Si zi-i așa, Dumitre. Baba ta mă așteaptă cu melesteul. Numai că ea nu știe că cocoșul ei s-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de rău după tinerețea lor trecută. Pâcule, trecem pădurea ca de obicei. Nu facem nici o schimbare. Ce zici? Aș face eu o schimbare, dar nu se poate, Dumitre. Ce schimbare ai face, mă rog matale? Dacă aș putea, l-aș înjuga pe Iordache Cocoșitu în locul murgului meu, că îi cam vlăguit. Ce spui, Pâcule? Ce te-o apucat? Am eu așa un chef...Da’ ce, îi pe vruta mea? Da’ lasă că am eu grijă de pezevenchi! Spusele lui Pâcu ascundeau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din mână surcelele adunate): Da' fie, Smarandă, că boi ca ai noștri nu găsești să cutreieri șapte sate: porumbi la păr, nalți la trup, țapoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și grași, cum sunt mai buni de înjugat la car. Aud? (strânge iar surcelele) SMARANDA: Doamne, doamne! Bate tu darabana mult! Ai ceaun și apă, ce-ți mai lipsește pentru mămăligă? Da' plug, grapă, telegă, sanie, car, tânjală, cârceie, apoi coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte lucruri altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]