173 matches
-
Dumitru Hurubă Într-una din serile trecute, stăteam la televizor și admiram cu ochii înlăcrimați înduioșătoarea îmbrățișare dintre Andreea Marin și Mihaela Rădulescu. Observând că sunt cam palid din cauza emoției puternice, în calitatea sa de psihosociolog de palier, bunul meu prieten Haralampy mi-a atras atenția cu responsabilitate profesională (are și asemenea momente...): -Mă, bădițule
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
Leo Butnaru PRIN LACRIMI ...cerul senin să-l privești când ești înlăcrimat de evlavie sau de bucurie - peste retină lacrimile tale ca lupa ce mărește puternic încât prin ele ai putea distinge chip de înger sau poate chiar din mare noroc a-i putea să-l vezi pe Dumnezeu. COSMOSUL ÎN CARE
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3783_a_5108]
-
acolo era cu scop de propagandă electorală. În acest fel au reușit să creeze o atmosferă conectant-telespectatorică, mai ales datorită unui repertoriu foarte variat interpretat cu desăvârșită virtuozitate și spectaculozitate în fața electoratului-telespectator. Astfel: în timp ce domnul Victor Ciorbea vorbea cu ochii înlăcrimați despre experiența sa de fost primar general al Capitalei când, inițiind o mulțime de activități în beneficiul bucureștenilor, era cât pe ce ca, în șase luni, să readucă Bucureștiul la statutul de mini oraș-lumină, era întrerupt des, provocator și cu
Cvartet de candidați by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12820_a_14145]
-
nu l-aș numi/ șocul oxigenului, mai curând/ șocul mătăsii și chiar Drumul/ Mătăsii/ pentru că a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și care,/ înlăcrimate de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul/ al unei pânze de păianjen/ înfiorând pădurile și deșertul." Însă finalul, definitoriu pentru stilistica și simbolistica lui Ion Mircea, pe exact această
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
coboară dealul în folclor mormântul căutându-l. Apostat m-atârn de umbra lui c-un cimitir al morții epicentru să măsor încăpător mormânt de zburător tăria-ngândurată în ofir. Din neputință cerul l-a iubit ține-i sicriul greier genial înlăcrimează-l și pământul ia-l să-ngropi în el poemul tău orbit. O, tată, mândru tată Nu n-am fugit. Săgețile din carne adastă cimitirul înflorit cât terapia ta în vene-mi cântă albastrul sânge meta/amorit. Ogarii ceții urlă
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi// Ce bat la tălpi bezmetice fecioare/ Și uneori la sâni. Căci au greșit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioși, le umplu rănile cu chit// Și-nlăcrimați le iau din nou la pieptul/ Lor plin de pene și-n aripi le strâng./ în timp ce ele cu delicatețe/ Le trag pe frunte nimburile-adânc!". Prin intermediul reveriei, poetul reface contactul cu intimitatea lucrurilor, asumându-și realitatea imediată la nivel senzorial, printr-
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
lună neagră copitele lui daurite sparg nevolnica taină pe celălalt mal sub luceafăr de ziuă cărări de aer subțire aștern fiori și ispite către așteptarea visătoarelor fecioare Umbra prin tăceri a trecut prin tăceri o umbră pârdalnică de s'au înlăcrimat florile și văzduhul e prins în rana păcatului dintâi? nimeni nu deslușește mișcările răului întrebători fără dezlegare suntem stane de piatră sub desimea grea a norilor ce ne despart de lumini tăinuite
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
de cum i-a venit. Tot ca în romane, își răpește mireasa, contractînd o căsătorie pe ascuns, la țărmul mării, talazurile și imensitățile căreia îi ademeneau, probabil, sîngele spre aventură și risc. A uns cu lingușiri miniștri și a înduioșat, a înlăcrimat cu "of"-uri patetice doamnele acestora, servindu-se, deci, de poezie ca de un mijloc de căpătuială. A măscărit și a calomniat reputații, încercînd prin acest penibil meșteșug, să-și facă el însuși reputație. Spiritul său de nomad și colindător
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
mult, de morti în cosciug. Comentam ca niște specialiști. Eram de păreri deosebite, pînă la încăierare. Un mort bătrîn, cu gura strîmba, ne-a făcut să rîdem la unison o oră. O fetiță blondă, zîmbitoare că și noi, ne-a înlăcrimat pentru o zi. Am fugit din clasa și, în hohote de plîns, am urmat puțin convoiul. Dar de acolo, dintre cei în negru, nu se vedea atît de bine. Ne-am răsfirat pe la casele noastre privind de la ferestre. Oricum, ziua
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
unor mentalități, a devenirii acestora în timp, instituind personalizări recunoscute ca atare. Sunt tentat să scriu (mai dezvoltat) că, dintre cele zece determinări, doar trei ies dincolo de categoria adjectivelor antepuse. Ele devin referențiale prin istoria încorporată în zonă ș Basarabia (înlăcrimată), Maramureș (voievodatul rămânând tot substantiv, fără prea multă precauție) ș Banat (mândrul) Cu excepția adjectivului verbal înlăcrimata, provenind dintr-un participiu, pe celelalte, le socotim calificative de durată. Recunosc că tot capitolul I a fost pentru mine o splendidă revelație, întărindu
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
mânui camera de luat vederi epice realizând un valoros rapel de prim-planuri și planuri lungi în Bătrâna. Dacă Generații este o plângere obiectivă despre destrămarea relațiilor părinți-copii, a casei bătrânești ce moare odată cu părinții abandonați, Trenul este o bijuterie înlăcrimată despre stingerea unei bătrâne. Ion Neșu, Zi de toamnă cu cal, Galați, Ed. Scripta, 2000. 142 pag.
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
la cimitir din deal, unde biserica, locuri de veci veghează. Mă podidește plânsul, când intru-n cimitir și mă întâmpină scheletele reci de cruci. Cu lacrima tristeții mai stropesc suvenir de flori, când le împart la măicuța și bunici. Priviri înlăcrimate de dorul celor duși în lumea sortită la veșnică tăcere, ard ca făclia lumânărilor de pe cruci. Când vibrează-n lacrimi, dorul de revedere. Cu fiori de spaimă îngenunchez la mormânt, le mângâi amintirea și irișii din flori. Spre pace și
PE LOC SFINȚIT de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382694_a_384023]
-
de afiș electoral? Există oameni care nu știu că toată compoziția aia e de un fals sfidător și grețos? Oameni care se opresc în fața lui, șocați, și exclamă “Băi, de când așteptam soluția pentru viitorul meu! În sfârșit!”? Care se uită înlăcrimați la mâna aia întinsă și se înfioară la gândul că, iată, cuiva îi pasă, îi pasă cu adevărat? Cum să nu-i pese cuiva care întinde mâna așa, către tine? Dacă nu i-ar păsa, n-ar întinde-o, nu
Aroganţă? Sfidare? Sau prostie pură? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20117_a_21442]
-
plăcut mult de tot. E cea mai frumoasă poveste cu pescari! Eu știu și cine-a scris-o: Mihail Sadoveanu!” - am făcut eu pe atotștiutorul. ”Eu sunt Mihail Sadoveanu!” - mi-a răspuns zâmbind ”colegul meu de pescuit”, cu ochii aproape înlăcrimați de o bucurie lăuntrică, fiind plăcut surpins că un băiețel de la țară, care nu mersese încă la școală, îi știe numele și îi iubește scrierile. Și am pescuit, până spre înserat, împreună cu ”colegul meu de pescuit”, care scrisese, cu siguranță
Amintiri de neuitat/ Colegul meu de pescuit – Așa l-am cunoscut eu pe Mihail Sadoveanu [Corola-blog/BlogPost/92731_a_94023]
-
anunțăm pe Păunescu că Nikita a încercat, acum câteva seri, să se sinucidă la OTV, deci ar merita și ea, săraca, niște versuri bine simțite. Până scrie el ceva proaspăt, i-am adaptat eu o poezie mai veche: Mi se-nlăcrimează rece spada Pe Nikita dân Romană când o văd, Ii iubesc ca un nebun degringolada Și al neuronilor zbanghiu prăpăd. Uneori ea spune și cuvinte Cum ar fi “te bat, să moară mama”, Dar îmbrățișarea mea fierbinte Ar putea să
Adrian Păunescu – versuri pentru Nikita dân Romană by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20672_a_21997]
-
Holograf, e melodia pe care și-o pusese ca să-l anunțe când cineva vroia să-l mai întrebe de una,de alta sau...de dragoste. „ Cât de departe am ajuns și cât de aproape mi-e sfârșitul ! ” își spune ,privind înlăcrimat la marea cea albastră. - Bună dimineața ,domnule Atanasiu ! Vocea guturală a inspectorului de poliție era ultima pe care ar fi dorit să o audă. - Bună dimineața ! - Știți,există niște neconcordanțe în declarațiile d-voastră și aș vrea să le lămurim
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
parte din viață. Aici intervine și vocea auctorilă care, în câteva fraze, sugerează atmosfera din camera mortuară: “Ce e viața omului? O clipă chinuită. Alaltăieri a fost copil, ieri un om puternic și azi neputincios. Aflat în neptință înalță ochii înlăcrimați spre cei din jur să găsească dragostea pe chipul lor ca odinioară pe chipul blândei măicuțe, dar găsind răceala babelor se retrage speriat în sine însuși, își strânge oasele trist și așteaptă eliberarea de trupul neputincios departe de orice flacără
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
văzut cu ei... Oftând, adânc, i-am spus că nu i-am întâlnit dar am citit, pe undeva... prin presă, că și-ar fi exprimat dorința lor expresă s-o caute și-n ceruri... Așa s-au hotărât !... Cu ochi-nlăcrimați de-atâta disperare n-am mai putut și-n plâns am izbucnit... Prin Europa, oare-o fi fugit?... Și am decis să merg în căutare... Poate-au luat-o cei plecați pe-afară voind, cu ea, ca dorul să-și
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Referință Bibliografică: DIMPREJUR... / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]
-
copiii închiși în casă sau pe străzi câte o jumătate de zi cu cheia la gât." (p. 372). Ce vremuri frumoase! suspină azi nostalgicii după comunism. Și: "trece viața, trece ca un vis", realizează personajele din Sonata pentru acordeon adevărul înlăcrimat dintr-o romanță foarte populară... Tovărășii puberale și inițieri erotice; boacăne și pedepse corporale; cafturi de stradă și de interior; partide de box și de poker; pariuri și jocuri măsluite; solidarizări și trădări; numeroase furturi și un viol; iubiri violente
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
dați explicații și nu vă mai amintiți ce ați spus. Și nu spuneți niciodată că vă aflați în plină beție. Dacă faceți greșeala de a mărturisi cavalerește acest fapt cui nu trebuie, vă veți trezi cu o grămadă de salvatori înlăcrimați la ușă. Beția cruntă este o aventură foarte personală; aveți grijă să rămână așa. Trageți draperiile și încuiați ușa. Închipuiți-vă că sunteți un vampir, pentru care lumina zilei și vizitatorii sunt dușmani naturali. Sunteți complet pregătit. Începeți să beți
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
în acea clipă fatală unul din obiectele căutate cu atâta sârg. Icni scurt și-și cuprinse mutra în palme. Simți cum sângele călduț i se prelinge printre degete. Își depărtă mâinile, uitându-se la ele zdruncinat, clipind des din felinare, înlăcrimat de durere. Își vârî mâna în buzunar și scoase de acolo un șomoiog de hârtie igienică, din cea sfertisită de la toaleta aflată la decanat. De fapt ca să fiu cât mai exact în descrierea mea, doar am spus clar că am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu departe de desuuri, picior peste picior, și-și aprinse o țigară. Întinse păhărelul, ciocni cu Gerard, fără să-l privească în ochi. Îi privi doar mâna ce ținea paharul și întoarse conținutul de coniac pe gât în jos. Ochii înlăcrimați de tăria lichidului îi licăreau parcă forțat, ca și cum ar fi căutat cu sete, mai multă lumină. Cercul se închide - zise Valy reapărut de după paravan, gata îmbrăcat pentru plecare. Cercul nu se mai închide - replică gratuit Gerard. De fapt prin definiție
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
volanul unui automobil decapotabil. Ca să pot închide liniștită ochii seara în pat, promite-mi, Alex, că n-o să-ți riști viața cu vreun gest necugetat. Din nou taică-meu: — Fiindcă tu ești rodul nostru, Alex! zice el distrus, cu ochii înlăcrimați la gândul iminentei mele plecări de acasă. Și nu vrem ca rodul ăsta să cadă din pom înainte de a se fi copt! 1. Promite, măi, Rodule, că n-o să urci niciodată într-un un automobil decapotabil. Ia, un fleac, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Am să intru peste el în casa Emei și-am să-l întreb de la obraz: "Ce ai, nene, de nu vii și la mine?" Bica tare ar fi avut poftă să râdă dacă ar fi putut. Acest zbucium nevinovat o înlăcrima iar îndărătnicia ginerelui de a nu intra în casa Luanei o umplea de ciudă. Disputa absurdă pe tema jucăriilor, între părinții Emei și Sanda, se desfășura, an de an, pe spinarea așteptărilor zadarnice ale fetiței. În a treia zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]