410 matches
-
Ambasador unde l-am văzut pe Labiș bând la o masă cu Păstorel Teodoreanu. Stam și mă uitam la ei uimit cum ciocneau, beau vin. Ne-având loc, mă oprisem la o mică distanță, privind cum vorbeau între ei. Labiș, înlemnit de un respect... (nu se înțelege, nu descifrez), Păstorel, cam jerpelit, dar în formă, vervă... Între doi scriitori români ceva mai diferit nu mai văzusem. Două lumi, două epoci. Cred că cineva din preajmă precis că trăgea cu urechea, să
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
00-12.00, un student care mai câștiga și el un ban, făcând pe pedagogul și care era mai prieten cu noi, cei din clasa a VIII-a. El mi-a spus: Țoiule, a vorbit Bălăceanu de tine, în Cancelarie! Eu înlemnisem, crezând că făcusem vreo boacănă. Nu, a zis că te-a văzut ieri, cum te plimbai pe sub Tâmpa. Nu aveai nici o întâlnire și crede că vei fi poet, pentru că erai foarte romantic. Eu am fost foarte intrigat și fericit chiar
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
decât strânsoarea spaimei iscată tocmai de anunțul operației. "Acum îți tai puțin pleoapa ca să-ți scot șaloziomul", ținea el să mă avertizeze, și auzeam un minut sau două, timp nemăsurat de lung, un scârțâit ușor, nimic mai mult, dar eram înlemnit. "Acum îți dezinfectez rana, deși nu-ți curge nici o picătură de sânge", continua să explice pedant Herr Doktor Ambrosius, și toate aceste explicații m-ar fi interesat dacă n-ar fi fost vorba de ochiul meu. La fiecare cuvânt urmat
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau în poziție de drepți. Tata îi poruncea lui Anton să se așeze după tejghea și, după ce se închina de cîteva ori la icoana ocrotitoare a magazinului, pleca închizînd ușa în urma lui și călcînd apăsat. Înghițindu-și lacrimile, Anton se așeza
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
eu nu știu cine trebuie să iasă. Nici el nu știa, dar ne întreabă cineva? Își împart voturile între ei. Și asta părea opinia întregului grup. Ce-mi vine să îl întreb dacă știe ceva despre candidați. Și aud niște certitudini de înlemnesc. Geoană e de la PD, că vrea să-l dea jos pe Băsescu. Dar de unde e Băsescu? vreau să aflu. De la PSD, că e primar general! Despre majoritatea celorlalți candidați nu știa nimic. Mitică Dragomir e ceva cu fotbalul. Amintindu-mi
Spiritul civic al tinerei generații by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12784_a_14109]
-
teatrului. Acum el se află pe Elba. Evident, știind că Opujișii din Triest fuseseră pe vremuri adevărați mecenați ai teatrului, lui Sofronije nu-i rămase altceva decît să se așeze și să privească spectacolul. Lumea din cort care îl privea înlemnise, îl recunoscuse. El le zise că puteau începe. Întîi ieși în față un bărbat cu o barbă străină și într-un mundir franțuzesc. Care îl interpreta pe căpitanul Opujiș. în jurul căruia stăteau patru femei și o singură fată. Una dintre
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
neaștepate ale verbului. Astfel, în Pieta (Iedera pe cruce), poetul sugerează simultan imagini care se învecinează, se suprapun, se întrepătrund în efortul de a exprima mai puțin convențional o realitate de altfel banală: "iedera pe cruce: sînge vegetal prin brațele / înlemnite-a neputință-n lături / iată li se văd, umflate, venele / verzi spre-albastru; crucile de lemn / nobilimea veche-a cimitirelor..." Chiar dacă unele imagini sau enunțuri ar putea fi considerate fie confuze, fie inutile în context, și în orice caz discutabile (de
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
-n lături / iată li se văd, umflate, venele / verzi spre-albastru; crucile de lemn / nobilimea veche-a cimitirelor..." Chiar dacă unele imagini sau enunțuri ar putea fi considerate fie confuze, fie inutile în context, și în orice caz discutabile (de ex., "brațele înlemnite a neputință în lături", "nobilimea veche a cimitirelor"), totuși nu se poate să nu reținem că, făcînd uz de o sintaxă neortodoxă, poetul scrie o poezie reală, viabilă, de o indiscutabilă expresivitate artistică. El este impresionat, dacă nu chiar obsedat
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
iar Lenuța, soră-mea, a făcut o dublă pneumonie și s-a curățat. Nu cred în blesteme, dar n-am s-o uit pe mama spu-nându-i vestitului doctor: - Deie Dumnezeu să ai și dumneata parte de durerea mea. Am rămas înlemnit când, după două luni, unicul fiu al doctorului Urlățeanu a avut un accident mortal. Întâmplare? Coincidență? Sau cine știe?! Îmi fac cruce și mă abțin s-adaug ceva. Când s-a hotărât să-l lase pe Benglas a-i trece
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Preotul basarabean Alexe Mateevici apoteozează minunea și lumina sfintei Învieri În poezia "Hristos a Înviat". "Lumini lucesc la gura mormântului deschis/ Întunecimea piere o clipa-n toată firea .../ Hristos Învie !... Paznici, să fie vouă vis/ Lumina vă orbește, v-a Înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipu-I. Îl-nalță biruința./ Și, lepădând pământul Îl lasă foc nestins/ Pe calea mântuirii ; nădejdea și credința./ Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El nouă pilda a
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
o manea cântată jazz cu niște versuri ale căror referințe emoționale sunt total intraductibile? Mi-am dat seama că trauma lăsată În noi de trecut, de felul de a gândi al părinților noștri, de comunism, de limbajul neputincios pus să Înlemnească oamenii, dar și de ce se Întâmplă acum, În aceste vremuri, la noi În țară, acasă, toate acestea nu pot fi arătate altora. Le știm noi Între noi, le simțim fără niciun cuvânt, dar nu pot fi văzute nici măcar cu o
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
dar abia când pusesem punct, cine că turbează. A venit ca un uragan în fața elevilor, și a urlat: intră pe ușă? Mănescu cu Gușetoiu, să-i arate și lui Cohortă, Drepți (Era pe vremea străjeriei) mârșăvia: La care toți am înlemnit care cum ne găseam, cei mai Ia te uită fraților că măi făcu una mulți cu bucățile de lemne în brațe. Asta a pus capac carierii mele științifice, căci din Era o poziție de drepți foarte originală, dar cum să
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
Iosif Cheie-Pantea, „Căi al exhaustiunii“ de Pompiliu Crăciunescu, „Hermeneutica transdisciplinară a Jocului secund“ de Irina Dincă sau „Repere orientative în concepția despre poezie“ de Mircea Tomuș. Textele acestea sunt, fără îndoială, erudite, dar insipide prin ușurința cu care mintea autorilor înlemnește în formule moarte. Nu verdictul critic stîrnește nemulțumirea, ci forma lui estetică, de o infirmitate care trădează inaptitudinea scriitoricească. Nu poți judeca frumosul literar cîtă vreme ești incapabil să-l creezi la rîndul tău, și chiar aceasta e drama articolelor
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
Nu mai știu în ce măsură, acum sînt departe de învățămîntul superior, legătura dintre marele dascăl, modelul, și student a slăbit. Adică nu mai simte studentul starea de excepție ca aceea pe care o încercam noi, cînd Vianu se suia la catedră. Înlemneam, și ceea ce spunea profesorul era pentru noi nu literă, ci spirit, dar înregistram totul cu o uimire admirativă. - Nu credeți că acest post al profesorului s-a diminuat și fiindcă el nu și-a mai putut alege ucenici? Mă gîndesc
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Era, ca și cum la căpătîiul lui Belu Silber, s-ar fi înfățișat toată boierimea română dintre cele două războaie. Nou-sosita se oprise înaintea coșciugului mic, îmbrăcată toată în doliu, purtînd un văl cernit ce-i ascundea figura. Eram numai ochi, sala înlemnise. Henriette Yvonne Stahl își ridică vălul de pe față, apoi, înainte de a se înclina, trînti o cruce mare, ortodoxă, se aplecă înaintea sicriului, și, în balansul făcut de șiragul lung de mărgele negre de la gît, acestea izbiră marginea de lemn a
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
niște cizme de cavalerist lustruite, despre care unii pretindeau că ar fi fost împrumutate de la Regimentul local 5 cavalerie... Împăratul se apropie solemn de monument, se opri, se înclină adânc... Asistența izbucni în urale. De groază, ca și de admirație, înlemnisem; nu mai puteam să respir... Asta e că, după aceea, lumea zicea că împăratul ar fi fost Costel, nepotul lui Drăgan-șchiopul, pe care-l plătise scamatorul. Cum sunt unii, răi... Nu cred, nu admit... Nu se poate! făceam în sinea
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
de hulubi, cocoțați pe un stâlp, undeva în Bolintinul din vale. Tot interogând-o, anchetatorii află că fata își făcea proces, după cum se exprima unul dintre ei și că nu se zbătuse destul... Că nu opusese rezistență și că nu înlemnise de frică. Fiindcă, mărturisise Narcisa la un moment dat, că ei îi plăcuse. Mai ales că unul, nu ăla rău, ci ălălalt, al doilea, vorbea frumos cu ea, strigându-i la ureche că o iubește. Anchetatorul-șef ceruse și alte
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
îmi ești Ultima zi, ce aș vrea să o iau... Apocaliptic, trec de-astă ură, Dobor un somn -n a lui visare, Ultima să fiu, decapitând tortura Realului blestem, iar tu -Creare. Fuzionând ca doi copii pe-un soare, Și înlemniți de dragoste divină, Să ardem, precum cireșele amare, În altă lume, să-mi vii din pasiune. Când mor iubiri, păcatul e-n blestem, Se nasc iubiri, încercănând dureri, Să îmi ridici voalul, te mai chem, Apocaliptic, îți doresc să speri
APOCALIPTIC de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382729_a_384058]
-
firul de la ciorap. Nu s-a dus. Se și descalță un pic, să-și mai dezmorțească degetele. Cască. Mai e un pic și se înserează. Iarna se înserează repede. Chiar, s-o fi înserat deja? Aruncă o privire pe geam. Înlemnește. Cu mâna tremurândă, își caută ochelarii. Poate n-a văzut bine. Doamne, Dumnezeule, ajut-o să nu fi văzut bine. Nu se poate să fie adevărat. Poate e doar în mintea ei. Poate doarme și are un coșmar. Se ciupește
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
obiecte interzise la vânzare. M-am trezit cu ei peste mine în dormitor. Am crezut că sunt hoți. Am coborât la parter și l-am văzut pe fiul meu de 17 ani, întins pe jos, cu arma la cap. Am înlemnit. Mi-au spus că sunt de la Poliția Capitalei și caută obiecte interzise la vânzare”, a povestit omul de afaceri. După ce au răvășit locuința și au găsit cinci telefoane mobile și o armă cu gaze, deținută legal, și-au dat seama
Gafă incredibilă a Poliției. Mascații au năvălit în casa unui om nevinovat () [Corola-journal/Journalistic/27613_a_28938]
-
firul de la ciorap. Nu s-a dus. Se și descalță un pic, să-și mai dezmorțească degetele. Cască. Mai e un pic și se înserează. Iarna se înserează repede. Chiar, s-o fi înserat deja? Aruncă o privire pe geam. Înlemnește. Cu mâna tremurândă, își caută ochelarii. Poate n-a văzut bine. Doamne, Dumnezeule, ajut-o să nu fi văzut bine. Nu se poate să fie adevărat. Poate e doar în mintea ei. Poate doarme și are un coșmar. Se ciupește
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
clipă, bietul Marcel uitase că era-n spital și că era aproape imposibil să guste din nectarul și ambrozia destinate aleșilor poporului... Totuși, când deschise ușa rezervei, după ce trecu de micul hol elegant, destinat vizitatorilor și pătrunse în interiorul imensei camere, înlemni. Parcă intrase în altă lume! Pereții, în patru tonuri de-albastru. Patul, suspendat de patru tije din material translucid, abia vizibile. O masă ca o semilună și două scaune din același material amplificau adâncimea spațiului. În stânga patului, o fereastră se
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
Să îți descopăr casa, să te mai văd curând, Iar tu ca o felină cu mersu-ți grațios, Mergeai ușor ’nainte-mi, iar eu priveam sfios. La jumătatea străzii, tu te-ai întors subit, Iar eu timid ca mânzul, pe loc am înlemnit - Tu mi-ai zâmbit șăgalnic, cu vocea cristalină M-ai întrebat alene: cunoașteți vreo vecină? Nu v-am văzut în zonă, dar sunteți cunoscut - Și-așa din vorbă-n vorbă, idila a-nceput. Și-acum când trecem strada prin locul
IUBITO... de NELU PREDA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384321_a_385650]
-
Scuzați, n-am știut! Măi, ai dracului, ce ordine! Unde vezi așa ceva la București? Încă plin de emoție, d. Popescu scoate o țigare, o aprinde și aruncă bățul de chibrit pe jos. Același glas grozav răsună: - Verboten! D. Popescu a înlemnit. Agentul îi arată cu degetul chibritul. Compatriotul meu și al d-lui Simionescu se pleacă umilit, ia chibritul de jos, în pune în buzunar și se retrage de-andaratele, salutând mereu și bâlbâind: - Am înțeles, să trăiți, verboten, scuzați, vă rog
George Călinescu despre nemti si români [Corola-blog/BlogPost/93627_a_94919]