150 matches
-
eram un zero tăiat în patru Asta unu la mână și doi tocmai venise primăvara din căptușeala hainei țigările îmi dădeau ghes și o falsă verișoară cu ochii verzi dornică să-și cunoască podoabele mă aștepta să-i număr nasturii înmuguriți sub bluză Dus eram și tocmai pluteam pe tulburea mătase a promisiunilor când auzii ca prin vis îndemnul brutal și totuși persuasiv al profetului Moaie creta în cerneală și trage linia pe zid îndrăznește nu fi leneș eu plătesc toate
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
putea să mă iei în serios, aș putea să aflu, aș putea să te-ascult. Îmi plac oamenii puternici care știu să mă-învețe, iar eu învăț repede. Urechile mele așteaptă s-audă, mîinile mele să mîngîie, sînii mei demult înmuguriți înțeapă aerul de dimineață pînă seara și-apoi se înfierbîntă singuri o noapte întreagă în așternuturi apretate, părul meu aleargă o dată cu mine, m-aș putea îmbrăca numai cu el și tot m-ai recunoaște, corpul meu e pregătit aproape pe
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
ne ducea în rai”: . Nu e ușor să susținem examenul la această școală a vieții, mai ales după ce a plecat dintre noi profesorul în fața căruia uneori ne era rușine pentru cum trăim și cum vorbim” - conchide, cu o lacrimă abia înmugurită, dar bine ascunsă, la colțul ochilor, autoarea evocării N-a plecat cu totul niciodată..., din Amar de Cernăuți. ...Doina Cernica a presărat - ca pe o feerică glazură diamantină, de-a lungul întregii sale părți din acest volum: Dulce de Suceava
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
fiecare dată, arătări uluite, martorule, că iar te apuci să vorbești, ca și cum fără vorbire ele n-ar putea să apară, ca și cum doar vorbirea ar vedea criptele deschizîndu-se, și, de fapt, altceva se întîmplă, ceva destinat unei priviri din noi înșine, înmugurită, tot timpul pe cale să se nască Ceva din noi tot timpul se scuză, tot timpul, pe de altă parte, ceva din noi este înarmat pentru a reproșa, și-așa vine crepusculul, vin asfințiturile lăuntrice, nucleul de noapte, cînd știi că
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
Te-ai așezat pe cea mai înaltă creangă a vișinului. De acolo m-ai privit prima oară. Aproape din cer. Ochii tăi mă vedeau mică și neînsemnată asemeni unei fragi. 2. Apoi ai început să cobori. Pe o creangă abia înmugurită. De acolo mă vedeai la fereastră, aplecată peste o carte. încercai să înțelegi cum se vede lumea din paginile acelea scrise cu firmituri ciudate. Ce gust aveau ele oare, cuvintele? 3. Ai zburat și te-ai așezat pe arborele de
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
Am scris că mi-ai adus lumină în suflet, că ai adus cu tine primăvara. Privește în jurul meu și spune-mi, ce vezi? Eu sunt cel mai frumos dintre pomi? Văd grădina înverzită, cu ghiocei râzând în soare, cu meri înmuguriți, dar tu strălucești. La revedere! Mă grăbesc să-mi fac temele. Ne vedem mâine. ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA
Caisul. In: Alabala by ADĂSCĂLIȚEI MĂDĂLINA () [Corola-journal/Imaginative/573_a_708]
-
alte-alei, parcă-mpietrit am statîncă nu am uitat să mă nasc din nouîntr-un nou ecou de vers dezmorțit.Mi-am amintit ce înseamnă să oferi... III. BRAȚE NOI, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate, singurele Care mai pot cântări vina, Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor, Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune. Doar ele mai pot
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
adunate-n rugăciune. Doar ele mai pot, sincere și lipite de trup Să înțeleagă rostul pământului, Gazdă a celor care mai puteau cânta, Gazdă a celor care mai puteau visa, Gazdă a celor care mai puteau crea. Așa cum sunt ele, Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine ... Citește mai mult Înmugurite, bătrâneRăscolesc de-a lungul anilorFile cu amintiri, scrijelesc amăgiri,Tremură albiteCa-ntr-un dans al înfrigurărilorCuibărite, neinvitateîn trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii.Înmugurite, bătrâneSe ridică și apoi
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Să înțeleagă rostul pământului, Gazdă a celor care mai puteau cânta, Gazdă a celor care mai puteau visa, Gazdă a celor care mai puteau crea. Așa cum sunt ele, Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine ... Citește mai mult Înmugurite, bătrâneRăscolesc de-a lungul anilorFile cu amintiri, scrijelesc amăgiri,Tremură albiteCa-ntr-un dans al înfrigurărilorCuibărite, neinvitateîn trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii.Înmugurite, bătrâneSe ridică și apoi coboară,Ramuri dansate de vântCa-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.Sunt, poate, singureleCare
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
crea. Așa cum sunt ele, Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine ... Citește mai mult Înmugurite, bătrâneRăscolesc de-a lungul anilorFile cu amintiri, scrijelesc amăgiri,Tremură albiteCa-ntr-un dans al înfrigurărilorCuibărite, neinvitateîn trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii.Înmugurite, bătrâneSe ridică și apoi coboară,Ramuri dansate de vântCa-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.Sunt, poate, singureleCare mai pot cântări vina,Lumina s-o ridice deasupra tâmplelor,Deasupra cuvintelor adunate-n rugăciune.Doar ele mai pot, sincere și lipite de trupSă
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
cuvintelor adunate-n rugăciune.Doar ele mai pot, sincere și lipite de trupSă înțeleagă rostul pământului,Gazdă a celor care mai puteau cânta,Gazdă a celor care mai puteau visa,Gazdă a celor care mai puteau crea.Așa cum sunt ele,Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine... IV. PANAIT ISTRATI ÎNTR-UN MORMÂNT VANDALIZAT, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015. Pe 16 aprilie s-au împlinit 80 de ani de când scriitorul și gazetarul
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
poem visa o nuntă/ a cerului egal cu sine”, scrie Horia Zilieru în Yahoo) și, ascunzîndu- se în jocul manuscrisului cu palimpsestul, poezia și poetul însuși, , cum își spune: „Retoric sînii magdaleni haremul/ îl pilotau. Încă mai simți pe limbă/ înmuguritul limb. Urechea schimbă/ limbaj de clopot. Lotofag bo(h)emul/ căzut în contemplația gotlimbă/ și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din Galaad. O noapte temu-l/ de domra-bas și tîrnosita drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
destinul. Când fetiță a împlinit 9 ani, i-a făcut un set de poz,e așa cum atâția alți părinți le făceau ca amintire a primei copilării: cârlionțata și întinsă lasciv pe o dormeza, isi expunea, prin desuuri dantelate, pieptul abia înmugurit. Succesul a fost imens. Doi ani mai tarziu, la 11 ani, fata devenise starul unui pictorial realizat la comanda magazinului Playboy pe care mama l-a intitulat, poetic, "L’eloge de mă fille". Unele voci au acuzat-o de lipsă
Cine e Eva Ionescu? A auzit cineva de ea? Da! Isabelle Huppert! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil () [Corola-journal/Journalistic/26465_a_27790]
-
hoții... Te-am așteptat, rugându-mi firea, Să te aștearnă blând pe o icoană, Si primprejur, să-ți simt vestirea, Ca în sfârșit e și în suflet toamnă... PRIMA ROMANȚA În calea mea mi-ai răsărit, Cu flori de nuc înmugurite, În viața mea mi-ai revenit, Ca o lucoare mult fierbinte. Și te iubeam, si ne iubeam, Cum nu s-au mai iubit pe lume, Și te doream, si ne doream Noi, suflete nebune. Azi plâng de dor Și de
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
scurt timp urmau să pătrundă împreună în adîncul pădurii. Lupul avea să-i prezinte fiului împrejurimile. Avea să-l învețe sentimentul mîndriei de a fi stăpîn peste bucățica sa de pămînt. Lupoaica se odihnea, doborîtă de oboseală, sub crengile abia înmugurite ale unui stejar. De dimineață întruna alergase pe urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare piatră, mirosea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
mari se scriu în văzduh/ și iată-le cum cad/ în băltoace festive/ stropind trecătorii și-așa murdari/ neînțelegători/ tot mai deși/ tot mai mulți/ unul într-altul în marș (spre moarte)// parfumurile frumoasei tinereți/ ale frumoaselor adolescențe/ cu sexe înmugurite abia/ miros urît acum/ vă asigur/ deschideți-vă nările/ ochii, gura, sexul/ și veți înțelege" (băltoace festive). Identitatea somatică și cea sufletească a omului se contopesc într-o metamorfoză onirică: "cum se topește carnea în suflet/ și oasele și pielea
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
vătuite, nu mă mai chinuiam să le ascult, m-am prăbușit într-un fel de contemplație vecină cu leșinul. Mă uitam la coroana geacarandei mov, culoarea acesteia se diluase cu vremea, spălată de ploi, decolorată de lumina australiană. Florile abia înmugurite, de un mov violet atunci când am sosit aici, s-au deschis tot mai mult, devenind de un mov apos. Alerg desculță în fiecare dimineață prin cartier, mă bucur de răcoarea dimineții, de gazonul aspru, de explozia multicoloră a trandafirilor japonezi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și icni de spaimă. Nici nu mai Îndrăzni să deschidă ochii până când mașina nu ajunse iarăși cu patru roți pe sol. Părăsiseră șoseaua principală și mașina se hurduca pe făgașele unui drum de țară, Împroșcând cu lumina ei dură copacii Înmuguriți și transformându-i În siluete de carton. Myatt se aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Un om fericit CAPITOLUL I CONVORBIRI ÎN ARCADIA „Paznicii lui ar fi fost bucuroși să afle că În castel nu se ascundea un asemenea oaspete“ Micul duce 1 Soarele umplea Încăperea cu o lumină verzuie, acvatică, filtrată printre crengile proaspăt Înmugurite ale copacului din fața ferestrei. Lumina Învăluia pereții albi ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să meargă cu el la studioul foto și să facă o fotografie împreună. O astfel de propunere, altă dată, ar fi făcut-o să chiuie de fericire, acum însă gestul părea târziu, ca o ninsoare în martie, când copacii deja înmuguriți nu mai pot fi opriți să dea în floare. Luana visa la facultate, la o lume necunoscută, în care fostul coleg de școală, cu toată mustăcioara lui, nu-și mai avea locul. Fotografia a imortalizat imaginea a doi tineri detașați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își lipi buzele de ale ei. Învățară sărutul împreună, într-o liniște deplină, în armonia pură a două suflete abia înmugurite care aveau să dea în floare, cu siguranță, ceva mai târziu. În a treia zi a prieteniei lor, Luana îl așteptă în camera Emei din complexul "Pușchin". Ernest avea antrenament la baschet apoi repetiție la cor. Îl visase cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
plină urcă pe cer, cine știe din ce adânc, pentru a fi martoră la unirea lor. Ernest avea corpul bronzat și ochii albaștri, tăiați sub arcadă, alunecară, cu o seriozitate pe care nu i-o cunoștea, pe trupul tânăr, abia înmugurit. Îi prinse mâna și i-o coborî sub pătura caldă iar Luana tresări, cuprinsă de un sentiment amestecat de oroare și plăcere. Lipsa lor de experiență făcu din momentul unic un act fad, lipsit de culoare și profunzime. Le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce le face, vorba aia, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă. Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cămașă de noapte lungă din finet, închisă bine până la gât, cum își mai ridica părul și-și imagina diverse coafuri fanteziste și se studia dintr-o parte și alta, întinzând grațioasă gâtul, înălțând sprâncenele, împingând în față pieptul abia înmugurit, ca imediat să se apropie la câțiva centimetri de suprafața oglinzii, să se studieze cu atenție și supărată să scoată limba la propria ei figură iar oglinda să rețină aburul gurii ei și să-i ascundă chipul în ceață. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]