159 matches
-
o diferență semnificativă față de, să zicem, Mihail Sadoveanu, care a semnat cu mîna lui acte de condamnare la moarte, în anii terorii comuniste. De altfel atacurile ignobile la care au fost supuși Mircea Eliade și Emil Cioran (și care au înnegurat ultimii ani de viață ai extraordinarelor femei care au fost Christinel Eliade și Simone Boué) au primit replica pe care o meritau, chiar din partea unor importanți gînditori occidentali. Monica Lovinescu citează, în acest sens, cuvintele scrise de unul dintre cei
Vremea schimbării by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11315_a_12640]
-
dat colț n-a mai spart asfaltul n-a mai răsturnat mașinile din parking florile n-au mai crescut nu și-au mai scuturat zăpada fierbinte peste gâze izvoarele de la automatul de cafea au amuțit oglinzile cele vii s-au înnegurat au crăpat și varsă irealitate de când Doamne ți-ai cules stelele apele albinele risipite prin lume și trudit te-ai dus să te odihnești în pădurile arse de smog de urât și de timp pe apele noroioase ale mărilor- haznale
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
ochelari. Dar insignifianța chipului ascundea o minte ascuțită și un caracter puternic. Ana-Cristina și Albert au luat același tramvai. Stăteau alături pe bancheta de plastic roșu, tramvaiul circula aproape gol la ora aceea. Albert s-a întunecat deodată, așa cum se înnegurează uneori cerul în zilele de vară cu furtună. Ce e cu tine? l-a iscodit ea, care sesizase, nici nu era greu, schimbarea de mină. În loc să mergem la Costinești, n-ar fi mai bine s-o pornim noi spre Orșova
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
apoi în gura unui nou a microorganismelor s-a ridicat în care lucrasem și ale cărei reclame pacient care a avut încredere în cazul multora de la perioada le-am văzut până și pe băncile din tine, părea de neconceput atât înnegurată de dinainte de Pasteur București. În contrast, împricinuită ortodontului obișnuit cât ș i la cea avansată de astăzi. Și cum era compania noastră care abia se pacienților. Aceștia neglijau faptul ortodontul era nu numai un om de înfiripa material. Din fericire
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
alb ori marmuri, vagă frumusețe, Cînd ani uimiți abia de poți să-i prinzi Rătăcitor sub luna schimbătoare, Mă-ntreb, azi, ce hazard al soartei oare Făcut-a să mă sperii de oglinzi. Metalică oglindă, ori mascată Oglindă de mahon, înnegurată De-un roșu asfințit ce-a adumbrit |st chip, care privește și-i privit. Sînt nesfîrșite și elementare Și strașnic împlinesc cuvîntul vechi De a spori natura, în perechi Nesățioase, treze și fatale. Această lume vană și incertă O prelungesc
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
isihast. Păstrîndu-și cumpătul, simțul realului și estetica, Sorin Ilfoveanu a trecut cu bine prin toate încercările și iată-l acum, la 55 de ani, întreg, nevătămat și inconfundabil; mai furișîndu-și oleacă privirea spre stînga, acolo unde șoldurile fierbinți se unduiesc înnegurate în ritm de manea, dar luînd-o pieptiș pe cărarea din dreapta, peste crestele unor stînci transparente și printre lujeri de lumină necreată. Drum bun, Sorin, și la mulți ani! (P.Ș)
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
Musca”, „Urban”, „Atac la persoană”, „Scandalos”, „A fost odată..” și „E suflet în aparat”. Întrebați în cadrul unui interviu cum își caracterizează muzica, băieții de la Suie Paprude au spus că „lumea e mult prea obosită în țara asta și mult prea înnegurată de tot felul de prostii, așa că nu are rost să vii cu o chestie la fel de neguroasă și întunecată, iar muzica noastră este o muzică pozitivă, care ne ajută pe toți să trăim mai bine, să fie totul mult mai bun
Concert Suie Paparude la Arena Platoş [Corola-blog/BlogPost/98321_a_99613]
-
noaptea abisală Și nici măcar vreun licăr nu-mi luminează bezna, Doar mă transformă-n rugă, în bocet de vestală... Suspin și-amărăciune îmi gâtuie cântarea Iar bolta se despică și lacrimile-și toarnă Pe piept, pe tâmpla-mi ninsă și-nnegurează zarea Cernită și-nnorată cu fumul de pe hoarnă. Și colivia rece în care-mi doarme zborul E plină doar de patimi, de rugi, de mărăcini Iar scârțâitul porții e una cu fiorul Drapat în borangicuri dar sfâșiat de spini. Iar
CLAUSTROFOBIE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381646_a_382975]
-
să recunoaștem cu toții că lucrurile cam așa stau: omul contemporan adoră să fie nefericit. Adoră ca, în loc să fie bucuros, vesel și destins și să mulțumească lui Dumnezeu pentru lucrurile bune pe care le are, să strâmbe din nas, să se înnegureze și să-și tortureze singur creierii, pentru alea pe care nu le are. Sau le are, dar nu sunt chiar cum și-ar fi dorit el să fie. Adoră să-și cultive traumele din copilărie, spaimele, neîncrederile, frustrările și fricile
Fericirea, această stare de prost-gust pe care vreau s-o păstrez by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20337_a_21662]
-
continui să te înalți, până când ajungi, așa cum te văd puștii ăștia, doar un petic din cerul adulților care plutește peste ei în oraș, un petic de cer care, din cine știe ce pricină ciudată s-a apropiat de ei și i-a înnegurat. Ei nu l-au uitat: mai rău, nici n-au auzit vreodată de el. Și totuși, la vremea lui, Rabbit era faimos prin ținut: în primul an de liceu, a stabilit un record la baschet în liga B, iar în
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
îmbunătățiseră. „Aliat? Puțin spus! El m-a rugat să las orice și să fac campanie pentru el. Și în 2004 am făcut. Chiar și acum cred că, dacă PSD ar fi rămas atunci încă la guvernare după 2004, ar fi înnegurat cerul democrației românești (...) Schimbarea a fost bună, din păcate n-am schimbat cu cine trebuie”, a comentat liberalul. Chiar și din acea perioadă Vosganian are frustrări legate de Băsescu, anume că i-a aruncat pălăria în mulțime, în seara câștigării
Vosganian: „ Barroso mi-a mărturisit că Băsescu a uneltit împotriva mea ” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42174_a_43499]
-
pe sufletul ei ca-n drumurile noaptea prin tîrgul copilăriei. În unele nopți se grăbea. Scăpa ca din pușcă din școală, din brațele Diavolului și din mădularul lui de foc, încărcată de ostilitate tăcută, gata să explodeze. Atunci îl folosea înnegurată de mustrări de conștiință. Nici vorbă că i-ar fi păsat de Laurian; dar că nu-și putea ierta că- i privează pe copii de prezența și ajutorul ei, de care se puteau lipsi altminteri. Îi era de ajuns o
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
fără dorința sau voința noastră. Uitare Uitarea este benefică în unele cazuri și dăunătoare în multe altele. Risc Cei ce cred prea mult în fidelitatea memoriei riscă să fie dezamăgiți. Tristețe Și cele mai senine și mai luminoase zile sunt înnegurate pentru un suflet trist. Bucurie Adevărata bucurie pentru om este aceea care iradiază din sufletul său. Sfat Nu aștepta dărnicie de la avar și clemență de la tiran. Frustrare Frustrarea afectivă pe care o trăiesc copiii orfani ori abandonați nu poate fi
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
picioarele, capul, inteligența, dăruirea și un strop de talent. Tare În perioadele istorice tulburi proliferează și înfloresc tarele economice, sociale și morale. Poveri Pentru românii aflați la mii de kilometri depărtare de cei dragi, îngrijorările și dorul de ei le înnegurează sufletele și le împovărează viața. Cucoane La casele mari și menajerele își dau aere de cucoane. Logodnă Nașterea nu este numai momentul intrării ființei umane în viață, ea este și momentul logodnei cu veșnicia. Nerealiști Cei ce nu se integrează
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Marina Constantinescu De cîte ori se apropie zilele și nopțile de 13,14,15 iunie, sufletul meu se înnegurează. Intră într-un fel de doliu. Nu am vorbit ani de zile despre toată povestea asta pentru că așa ne-am jurat, cîndva, un grup de prieteni, într-un vîrf de munte mai sus de Săpînța, în noaptea de Anul Nou
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
luni pentru a păși mai departe spre capătul anului școlar. Într-una din zile, când veni acasă, prima grijă când deschise ușa, ca de fiecare dată, fu să-și caute cu ochii băiatul. Nu se afla în încăpere. Bătrâna era înnegurată. Simona nu putea desluși, printre cuvintele plânse, ce se întâmplase de fapt. Bătrâna era atât de afectată, încât nu reușea să formuleze o singură propoziție. Simona își imagină că aceasta probabil adormise și băiețelul, coborând din pat, s-a împiedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Hoții știu mai bine când casa e bună de jefuit. Deschise yala cu grijă. Când o văzu pe Doina, se liniști, dar avu în același timp un șoc. Reuși să articuleze totuși: Sărut mâna! Doina nu-i răspunse. Supărarea ei înnegurase întreaga casă. Teo nu insistă. Găsi că e mai cuminte să aștepte verdictul, privitor la cele ce vor urma, de la aceea care avea toate drepturile să pronunțe sentința. După ce se asigură că fata se culcase, Doina reveni în sufragerie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul. Aceștia aveau acum impresia că acea palidă lumină a speranței, în care crezuseră, se depărtase de ei plutind pe zări înnegurate fără putința de a-i defini conturul. - Va fi greu, mai spuse colonelul, dar să avem încredere în dreptatea pe care numai justiția o poate stabili. Noi vom înainta dosarul celor în drept și de acolo își va urma cursul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
interminabil șir de “iartăăă-l, Doamneeee..., iartăăăăăă-l...” Apoi se covrigea la marginea patului, cu mâinile Împreunate peste cap, hohotind, și cădea, În cele din urmă, Într-un somn plin de angoase, acoperit de gemete și tremurături. Într-o dimineață de duminică, Înnegurat de mahmureală, tata Îi spuse mamei (care tocmai Îmi ștergea praful de pe umeri și21 mi aranja cu delicatețe șuvițele de păr pe frunte) cu o voce extrem de gravă, că el nu mai poate... Că ar vrea să plece, că nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
maică-sii, care era infirmă (tată nu avea) să nu-l mai poarte mereu În haine ca acelea. Mai ales un tip mare, păros din caleafară (“Blănosul”) și cu o cicatrice urâtă sub ochi Îl tachina cu astfel de cuvinte, Înnegurându-l de fiecare dată când Îl Întâlnea. Însă Iulian suporta umilința și nu căuta să plece din mijlocul nostru niciodată. Ba, mai mult, Începuse să ne tot spună că are acasă un foarte frumos costum de tergal alb, cu dungi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
comunica faptul că născuse un copil cu malformații. Așa cum îi mai scrisese, și doctorii nu-i dădeau mari șanse de supraviețuire, fiindcă la această dizabilitate se adăuga și o gravă afecțiune a inimii. Apoi, urmară alte și alte scrisori, din ce în ce mai înnegurate de tenebrele necazurilor. Soțul Olgăi, pe care încă îl mai iubea, apucase pe căi lăturalnice. Zilele cu soare din viața conjugală se împuținaseră, făcându-le loc celor înnourate, fiind urmate uneori de adevărate furtuni. Într-o scrisoare a Olgăi, primită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
după aia." "Și tot în euroi, sunt precis! Ehe, machidonii ăștia numa' d-alea dă o sută dă mii bagă la găleată, rar să-l vezi p-unu' că dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică. Deodată un gând negru îi înnegură fața: "Aoleooo! Da' cân' o afla și Cotineață, țîrcomnicu', parcă văd că să bagă și el la combinație, vrei, nu vrei. Mi-e silă numa' cân' mă gândesc ce-o să sară dumnealui dă cur în sus că are și el
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru că am ceva să vă spun cu vocea mea de om mare: minunile se lasă descoperite din cochilia lor aparentă (pe lângă care ai trecut și peste care ai călcat de mii de ori) doar în momentele ciudate, atunci când cerul se înnegurează a ploaie și reverberează în tine cu praf, vânt și caiete dictando plutind, când îți bate inima (cu Pipiță) într-o scară de bloc de zece etaje, după ce ai visat serpentine și draci și ți-ai uitat privirea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se adună tot felul de lume ca să bea și să se amuze. Un loc, evident, detestabil. - Asta e, i-am zis lui Luca, dacă zici tu că merită... Dar nu eram prea convins. Luca mi-a citit gândurile. - Nu te înnegura, moșule, a zis. Te-am dezamăgit eu vreodată? - Nu, am recunoscut eu. - Ei, vezi? Hai, să căutăm un maxi-taxi, ceva. Sau e cineva cu vreo mașină pe-aici? Întâmplător era - un doctor care chiar mergea în Vamă, cine știe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în care Brandy aruncă în aer deasupra capului meu un pumn de nimic scăpărător și-n jurul meu biroul logopedei se acoperă cu aur. Brandy zice: — Ăsta-i voal de bumbac. Mai aruncă un pumn de ceață, și lumea se înnegurează în spatele auriului și verdelui. — Crep georgette, zice Brandy. Aruncă un pumn de scântei, și lumea, Brandy șezând în fața mea cu coșul ei de nuiele desfăcut în poale. Amândouă singure, încuiate în biroul logopedei. Posterul cu o pisicuță de pe peretele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]