305 matches
-
Mi-e foame, a spus femeia. Avem mure, a spus bărbatul. A pus basmaua pe jos și a desfăcut nodurile. Dar basmaua era goală. Câteva clipe au rămas tăcuți. Pe urmă bărbatul a zis: Colțurile basmalei au fost desigur prost înnodate și murele au căzut una câte una, pe măsură ce umblam. Una câte una. Nici nu le-am simțit căzând. Mi-e foame, a spus femeia. Să mergem tot înainte, a spus bărbatul. Departe, printre copaci, au văzut o lumină roșie. E
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
vîrfuri, să nu-i deranjeze cu mai mult de-un junghi între coaste pe mai sus pomeniții oameni ai muncii. Și se mulțumesc să se amuze, chit că nu-i totdeauna rîsul lor. Peste toate lumile astea, strînse în boccele înnodate gazetărește, s-a întins comod un non combat de vacanță, tulburat de repejunea cîte-unei pase profesorale: ,din fericire, America depinde în mai mică măsură de imbecilii ei decît depindem noi, deocamdată, de imbecilii noștri. E însă un fapt că există
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
neclintit, chiar în mijlocul plajei. Îl lasă la uscat o zi-ntreagă. Noaptea, cu grijă, să nu fie văzuți de pe zidul cetății, războinicii aleși urcă pe-o scară de cânepă, unul după altul, repede, fără zgomot. Sunt înarmați, la centură au înnodată o bocceluță cu carne în saramură, să prindă dimineața forțe, și-o rație de apă, să-și stingă setea. După ce-a urcat și ultimul războinic, strâng scara și închid trapa, să nu se observe nimic din afară. Se așează
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
G. Croitoru se consideră solidar cu strămoșii noștri daci, devenind astfel parte integratoare a unei suferințe milenare. Am În suita de argumente prepoziția „la” și reflexivul impersonal „Îți rupe (răsuflarea) / o zbatere de lut, / de marmură, / de ceva neștiut./ Rădăcinile Înnodate / de curgerea vremii / pe sub pământ, / pădurile lumii, poate / Încolăcite de vânt./ Câmpie de trupuri zvâcnind, / rupând aerul, / brațe repezinduse, / parcă țipând .// Vuietul acestui câmp, / mă Învăluie, mă doare.../ Și o clipă, mă cheamă / acolo-n vâltoare.” Dincolo de excerptele oferite, toate
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
fiindcă, pentru oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor prin lume și prin viață este important, ci drumul Însuși: Iar În povestea asta a noastră, care e alcătuită din mai multe povești, ca o frînghie făcută din batiste Înnodate, oamenii mor cu ochii deschiși.” Deschizându-se prin consemnarea intuiției copilului de altădată asupra morții și Închizându-se rotund cu amintirea morții bunicului Garabet, textul nu cuprinde, În esență, altceva decât o suită de nașteri/luminări ale destinului unui neam
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]
-
fiindcă, pentru oamenii acestei cărți, nu punctul terminus al călătoriei lor prin lume și prin viață este important, ci drumul Însuși: Iar În povestea asta a noastră, care e alcătuită din mai multe povești, ca o frînghie făcută din batiste Înnodate, oamenii mor cu ochii deschiși.” Deschizându-se prin consemnarea intuiției copilului de altădată asupra morții și Închizându-se rotund cu amintirea morții bunicului Garabet, textul nu cuprinde, În esență, altceva decât o suită de nașteri/luminări ale destinului unui neam
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92308]
-
n-au fost auzite sau văzute intrînd poetul își chemă poemul la el și-i spuse intră la noapte la ea înconjoară-i locul de șapte ori adună-ți puterea în așa fel ca ultimul ocol să fie în mers înnodat dacă acest lucru îl vei putea face ca atunci în tinerețile tale cortul cuvintelor ei se va prăbuși goală lăsînd-o în ape deschise strigă-mi tare o dată numele și voi înțelege că i-ai zdrobit orice voință că floarea de
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
mână în mână până când se trezește pe brațele unei fetișcane abia sosite care se pregătește și ea de cântare. Bună ocupație pentru mâinile-i tremurânde! Fata rejoacă întreaga comedie a pudorii - capul plecat apoi înălțat, gura acoperită și descoperită, baticul înnodat și deznodat, timp în care Văsîi mânuie cetera - și, în fine, cu glas tare, își începe danțul. Obscuritatea amurgului ne învăluie pe nesimțite. Dintr-o dată, vraja se rupe. Fiecare pare să-și aducă aminte că are o treabă urgentă. Femeile
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care bunica își ștergea fruntea mai înainte de-a îngenunchea la strana. /Albastre sunt cearcănele genunchiului meu și este luni, apoi... marți, miercuri, tot zile imposibil de trecut în pomelnicul pe care il repet pe banda
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lutul veșnicieis-au făcut lucrurilecu strigat de piatră, strig azidespre lutul pătimirii noastrecum a mistuit atâtea vremiși atâția Prometei...... XXVII. LA RĂSCRUCE DE VINTURI, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1403 din 03 noiembrie 2014. La răscruce de vânturi Drumuri înnodate pornesc dinspre mine. Mi-e frică să merg. Mi-e frică să stau. Nu mai e nimic aici. Puștiul s-a cuibărit încet în ruine colorate. Îngeri călare, au plecat din oraș. Nu mai bate nimeni la porțile poemelor scrise
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
să (re)construiască în orizontul semnelor și simbolurilor dominante care jalonează culoarele înguste, întunecoase, misterioase ale labirintului (ipostaziat în cele mai diverse imagini: „litera ocultă“, „monahala grotă lexicală“, scara de incendiu, „scorbura obscură“), parcurs într-o „înlănțuire peregrină“, între „rune înnodate“; dar la capăt așteaptă iluminarea, locul luminii și al inițierii. Acesta e pariul scrierii/ citirii unei poezii unde totul e semn: carnea, cripta, lupul get, sîni hermetici sau eretici, prescura, dar și semne venite în text pe calea codului cultural
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
decît deosebiri minore. Fiecare scrie cum arată, iar Dinu Pillat nu face excepție. Prima poză, din 1974, ni-l înfățișează în incinta unei încăperi, cu cotul stîng sprijinit de speteaza scaunului și cu degetele mîinilor prinse, ca într-o frînghie înnodată, în bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica e de tristețe curtenitoare, ochii zîmbindu-i amar pe fundalul unei fețe resemnate, Pillat aflîndu-se undeva
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
strecură grăbit și atent prin rambleurile înalte. Peste față și mâini, frunze reci, aspre și zimțate. La lumina reflectorului, umbre de oameni și câini. Fragmente de mâini și picioare pâlpâind uriașe. Nu deslușea clar petele întunecate desfăcute din celelalte vălmășaguri, înnodate, săltând în jurul vagoanelor, dar știa ce erau înainte de-a le auzi vocile și-și dădu seama și ce greu îi va veni. Reflectorul izbucni orbitor. Mătură acoperișul atelierelor; scăzu, ezită buimac, apoi se lăsă în jos, scormonitor ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai potri vesc cu noile mele obiceiuri. Lev Nicolaevici Tolstoi simțea cum i se zbârlește părul de pe picioare și, oricât încerca să găsească o explicație plauzibilă a acestei întâlniri, nu făcea decât să se împleticească și mai mult în ițele înnodate ale raționalului. Și să nădușească vizibil. Periculos de liniștită în mișcări și cu glas molatic, Anna trona peste grădina contelui și, cel puțin așa i se părea lui Lev Nicolaevici, i se adresa cam de sus. Dar rămânea de văzut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a poposit (fotografia uneia dintre ele, aparținînd în epocă stolnicului Giani Oră-șanu, e reprodusă în carte) dau prilej de incursiuni în viața vechilor familii. Zapisuri și planuri municipale sînt desfășurate spre a se găsi istorii omenești, prietenii, moșteniri, trădări care, înnodate, fac odgonul istoriei mari. De pildă, aceeași casă Orășanu, în care a viețuit bătrînul boier fugit la Brașov îndată după revoluție, unchiul mare al lui N.T. Orășanu, a "participat" și la Unirea lui Cuza. De astă dată, tînărul scriitor, propagandist
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
înțelepciunea aduce noroc, o pădure de curcubee se arată acum în fața adepților tăi, strânși aproape de tine, de miezul care ești tu și care ești, în esență, drumul tău către prințesa ta strălu citoare, viteza oștirii tale aruncă semenii tăi în înnodate curcubee, nu ai cum să eviți coliziunea. vezi numai cum un lac secret, un lac fermecat de pe pântecul pământului, se întunecă, și unele culori pălesc, unele curcubee devin moi, diluate, de apă. ebisu preia comanda și se descurcă, prora vaselor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mărunt compromis, se enervează Curistul. — întotdeauna e vorba doar de una singură, se dezmeticește Roja cu gîndul la Tușica, Angelina și Delfinaș. — Din toate trei, abia dacă ai fi putut face una ca lumea, zice Părințelul. — Le-am adăugat, lipit, înnodat, dar tot nu merge, ce s-a dus odată pe apa Sîmbetei, e bun dus, n-are nici un rost să-ți mai pierzi vremea prostește, să speri degeaba, cum fac unii, spune șoferul. — Roja, ar trebui să-ți fie rușine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
atârnă de polița șemineului, fiecare cu numele noastre cusute de sus până jos, cu litere dichisite de fetru alb. Fiecare gâlmoasă de la cadourile îndesate înăuntru. E dimineața de Crăciun și toți stăm în jurul bradului, tata pregătit cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o pungă maro de cumpărături și zice: — Înainte ca lucrurile să scape de sub control, hârtia de împachetat se pune aici, nu alandala. Mama și tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Ikarusz hodorogit. La doi pași de el, sub un felinar hepatic, cu o pătură ponosită petrecută peste șale, o femeie vindea semințe În pliculețe sigilate. Marfă garantată. Pe cap, ca o pisică pe cuptor, avea o broboadă de lână neagră, Înnodată zdravăn la ceafă. Înghesuită Într-o pufoaică kaki, se mișca doar cât să dea rest clienților. Semințele și le luau singuri. Era dreptul lor și femeia Îl respecta cu sfințenie. Autobuzul se urni din loc după câteva opinteli, tușind, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dezordonat ca un teren lăsat în paragină. Părul lui grizonant și des crescuse mai lung decât cel al lui Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cunoșteam - Clio la școală, cu dinți prea mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei de camuflaj și părul lung până la bărbie la un festival, cam pe când se aflase că suferă de cancer. Mama ei punându-mi întrebări despre toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parte într-o poziție ce lăsa să i se vadă omoplatul lui ascuțit și diform, trupul lui gol și atletic semăna cu acela al unui zeu antic deținător al destinelor, ce strângea sub brațul încolăcit sub cap ghemul ei, ghemul înnodat anume, împiedicat să se desfășoare. A întins mâna și a atins pentru a doua oară aripa îngerească, a doua oară doar în aceste trei luni în care timpul ei a fost arestat. Rechinii războinici cu ochii albaștri "We are such
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]