1,485 matches
-
hegeliana, la posibilitatea împlinirii și depășirii metafizicii prin ea înseși, ca spirit. Pentru Baruch Spinoza, filozof prețuit de G. W. F. Hegel, care consideră sistemul său drept una dintre cele mai înalte trepte pe care cunoașterea umană, ca spirit încă înstrăinat de sine, deoarece totalitatea substanței spinoziste era luată drept imanenta, neproducându-și astfel propria contradicție din care să rezulte conceptul care să îi ofere ulterior identitatea la sine și cu sine1 - ajunsese în a doua jumătate a secolului al XVII-lea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sfârșit o rostești este puerilă. Dacă vrei să te duci în altă parte cu frazele și cu desenele tale asta înseamnă că nu privește pe nici un străin. Încotro ar trebui să merg dacă cei apropiați mie îmi sunt atât de înstrăinați? Nu merg nicăieri. Refuzul: Nu pe care în sfârșit mi-l asum a fost de sute de ori gândit formulat în liniște dar niciodată rostit. Mă arde în stomac îmi ține în loc respirația este zdrobit între dinți și într-un
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
trăiești Smuls dintr-un fruct imperial Daca mi-e dor ce am să fac Te aud plîngînd lipsa mea În cercurile concentrice Ale devenirii tale Instabile Mari canioane împotriva ta Genele mele tremură Țin strînsă, sub pleoape, lacrima pentru Cel înstrăinat ca un sîmbure smuls Dintr-un fruct imperial Și îngropat într-un fruct de cenușă În aur? Alte rădăcini ies din pămînt Nu mi-e dat chipul îmbătrînirii Aceasta poate fi pedeapsa cea mai aspră Pentru greșelile vieții mele Flexibil
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/4999_a_6324]
-
Franța, nu e în conflict ci în consonanță cu cel francez. Francezii sosiți între războaie la București - și avem la îndemînă mărturiile diplomaților - se simt, la rîndul lor, acasă, își regăsesc limba vorbită de toate categoriile sociale, nu sînt deloc înstrăinați. Chiar dacă între războaie se coagulează la noi complexul culturii minore, tocmai în raport cu franceza, totuși, la fel ca istoria personală, istoria culturală favorizează un lin transfer de identitate, fie el într-o direcție sau în cealaltă. Adevărata problemă Din toate mărturiile
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
În revista 22 (nr. 724), dl. Andrei Cornea face un lucru la care nu s-a gîndit nici un ziarist ori comentator politic după istoria așa-zisei convertiri la filosemitism a dlui Vadim Tudor: răsfoiește un număr din România mare (publicația înstrăinată de Vadim unui inexistent iranian, care totuși apare și tot sub mîna liderului PRM, și după ce și-a ratat înregistrarea ca marcă și a fost înscrisă de Ziua), numărul 704 din ianuarie 2004. Și ce citește? E ușor de ghicit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
prin suprimarea vegetației un spațiu circular enorm, un gol care o micșorează în ochii celor ce-o privesc, o minimalizează absorbind-o în albul gălbui al unei încadrări pe care sculptorul n-a avut-o în vedere. Astfel Masa apare înstrăinată, exilată pe o frîntură de sol mort, selenar. Indiscutabil se atentează în felul acesta la viziunea lui Brâncuși a unei înscrieri în natură a plăsmuirii sale, a unei intimități a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
iată, o prozatoare, o artistă. Dar, la urma urmei, ce se petrece în acest roman, ca raport al unei existențe? O femeie la vremea rememorărilor, tânără spiritualmente și mai departe însetată a fi iubită, o femeie singură, departe de fiul înstrăinat prin ceea ce numai ironic s-ar putea numi concursul împrejurărilor, trăind în cea de a doua și ultimă patrie, luptă să nu fie zdrobită într-un clește de adversități în care fie pura întâmplare, fie propriu-i temperament au prins
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
sunt tunse Se sprijină unii de alții în umbra Catedralelor, Decembrie își suflă Vântul în cazemate Sufletele noastre aplecate Cu nasul în sticla de vin, transpirația Lipită de zbârciturile pielii Pastile mai mici pentru decizii mai mari Nesiguranța Contopirea sufletelor înstrăinate În cădere, în hotărâri greșite Ai fost odată teafăr la minte 2. Vine la tine sărutul cu gust de grăsime Zădărnicia nu cunoaște nici o rușine 3. Încă o dată nesiguranța transpirația urâtă Peste care ninge, o albire mai liniștită Respirația devine
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
de dreapta. În plus, complexitatea politicilor educaționale ale noului stat român și creșterea numărului de studenți au favorizat recrutarea minorităților etnice, în special a evreilor, de partea stîngii. Comunismul și fascismul au apărut simultan în România, primul ca un descendent înstrăinat al mișcării socialiste de dinainte de 1918, iar cel de-al doilea ca un vlăstar al dreptei etnocentrice naționaliste. În ciuda acuzațiilor reciproce și a frecventelor ciocniri, ambele extreme au fost de la bun început ostile, în mod visceral, aranjamentelor constituționale democratice existente
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
George Meniuc luptă dramatic cu o tendință melancolică, străduindu-se să țină partea vieții, a energiei și a tradiției, în poeme ca Vlagă, Copilăria-mi verde, Muzeu, Hălăduire, Fântânile trecutului, Oseminte, Unire etc. Răzvrătit împotriva depresiei și a "non-eului bizar", înstrăinat, poetul apelează la resursele copilăriei și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu voiesc sub lună să mă spânzur/ Ca
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
tinereță, însă ne-am izolat fiecare într-ale sale. Ca și atunci, la Folticeni, eu urmam a umbla în țara vie; el își isprăvea ceasul plimbării și se oprea la cofetăria Baciu din «centru»". Este imaginea unui personaj artificial, exanguu, "înstrăinat", prea influențat de "ismele" moderniste, imagine falsă, oricum exagerată, care s-a acreditat mai ales în cercurile sămănătoristo-poporaniste și în speță la Viața Românească, surprinzător, omisă în evocările lui de memorialist. E adevărat, Lovinescu n-a dispus de cele mai
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
precum dom' Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
încearcă să oprească de la înstrăinare cuvintele silabele tăiate fără fisură în două altfel cu totul altfel se organizează jumătatea de poem în jumătatea de gură în jumătatea de limbă despărțită de matcă dar care e matca și care e partea înstrăinată care este poemul prim și care este poemul secund și jumătatea din stînga a capului meu spune la revedere jumătății din dreapta a capului meu fiecare dintre ele știe că va avea altă biografie alt destin că va dormi pe o
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
două orașe nereședință (Caransebeș și Orșova). Să se fi oprit reglementările aici? Nicidecum. În 1950, în locul celor 58 de județe (pentru că între timp, deși România a pierdut Basarabia și Bucovina de Nord, totuși a reușit să recâștige porțiunea din Ardeal, înstrăinată forțat în perioada războiului) s-au creat regiunile și raioanele. România s-a împărțit în 28 de regiuni, cu 177 de raioane. Regiunea Timișoara în mare măsură avea conturul județului Timiș de azi, deși cu linii mai puțin dantelate decât
Agenda2004-7-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282053_a_283382]
-
trebuie să nu dețină și să nu fi deținut o altă locuință în proprietate și/sau să nu fie beneficiarul unei alte locuințe pentru tineri, destinată închirierii, în localitatea în care a solicitat locuință. Restricția nu are în vedere locuințe înstrăinate în urma unei acțiuni de partaj sau locuințe trecute abuziv în proprietatea statului și care nu au fost retrocedate în natură. Repartizarea locuințelor se face în limita fondului disponibil. Titularii cererii de locuință trebuie să își desfășoare activitatea în localitatea în
Agenda2004-8-04-general4 () [Corola-journal/Journalistic/282095_a_283424]
-
vîrstei de 40 de ani; mezzo dell'camin perceput că o sufocanta fundătura. Un bărbat de 42 de ani, cu viața așezată pe niște "sine care nu mai conduc nicăieri" (o căsnicie mortificata, o slujbă de întreținere, o fiică, liceeană, înstrăinata și necruțătoare) hotărăște, într-o bună zi, să sară de pe acele sine, să deraieze, si, dacă se poate - ei bine, se poate! - să se întoarcă din drum: să recupereze gustul tinereții pierdute, să facă tot ce și-a dorit odinioară
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
Macbeth, ori Vronski și Anna Karenina, această iubire-crimă nu poate răscumpăra nestatornicia universului și singurătatea individului. Macbeth înnebunește singur, în vreme ce mîinile soției sale rămîn veșnic albe, nepătate de sîngele vărsat de el; Anna moare singură, în vreme ce Vronski continuă să trăiască. Înstrăinați unul de celălalt, acești îndrăgostiți sînt înainte de orice dezamăgiți de eșecul lor, răniți că au pierdut, nu atît sau nu doar unul pe celălalt, cît acest orgolios pariu împotriva universului. Singurătatea (ca nebunie sau moarte) vine, în această logică, ca
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
să le aducă o pâine tare, veche, sfoiegită, care le însângerează gingiile. Într-un târziu, vestea tristă s-a abătut și asupra lor. Cel așteptat a rămas pe drumuri, fabrica la care lucra fiind închisă, vândută la fier vechi sau înstrăinată pe bucăți, prin jocul ascuns al diferitelor rulete oneroase. Toate aceste drame contrazic unul din articolele Constituției României, care, precizează că Statul este obligat să asigure populației un trai decent. Se vede. Am folosit o formulare prescurtată. Dar, iată că
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
petrecere, spre Franța (apoi și Germania), unde a făcut serioase studii pentru doctorat. După frecventarea laboratorului Wundt, și-a luat, cu acest vestit profesor german, un strălucit doctorat în psihologie. Dar, întors în țară, l-a găsit pe T. Maiorescu înstrăinat și deloc dispus să-l ajute pentru a căpăta o catedră la universitate. A fost cîțiva ani director al nou-înființatei Fundații Regele Carol I (viitoarea B.C.U.) și, apoi tocmai în 1906, cu sprijinul suveranului, a devenit profesor. A făcut
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
atât / Încât semeni azi cu ea. // Ziua, noaptea, la apus, / Ardeți către tot ce-i sfânt, / Luminând pe rând de sus / Fața cestui vechi pământ. // Ardem. Căci în lung și-n lat / Nu-i mai tragic nenoroc: / Stea cu foc înstrăinat / și durere fără loc. («Steaua mamei” VRF, 55). Ca simbol izbăvitor-mitic, Mama / Terra Mater, apare și într-o cunoscută ars poetica, asociindu-și simbolul geniului orfeic: Să cânte pot (credeam) și șarpii. I-am pus ca grave strune harpii, / Alăturea
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
oferindu-i și rîvnitul post de director al Teatrului Național: va pleca de la Junimea trîntind ușa și va rupe relațiile cu Titu Maiorescu. Rolul acestuia în viața lui se încheiase! Altă coincidență biografică, nici ea întîmplătoare: calitatea de estrangeirados, de înstrăinați a celor doi. Amîndoi și-au privit propria țară cu o distanțare salubră, observîndu-i acesteia, lucid, păcatele și lipsurile: amîndoi au purtat de aceea, de-a lungul vieții și după moarte, eticheta lipsei de patriotism, a disprețului față de propriul popor
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
noua ei țară, se pregăteau festivitățile pentru încoronarea suveranilor pe tronul României Mari. Cînd festivitățile s-au încheiat, a plecat (însoțită de sora ei Irina) la Palermo, pentru a fi alături de mama ei. Revenită la București, a găsit un soț înstrăinat care își avea viața lui amoroasă, de care nu mai făcea un secret. De ochii lumii, păstra o aparență de armonie, ogoindu-se cu bunele relații, de la Palat, cu regina Maria și regele Ferdinand și cu aranjarea casei care le
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
omenești, indiferent de cum e alcătuită fizic, de ce cusururi sau farmece are. De ce? Pentru că de această convingere depinde putința noastră de a ne vedea așa cum sîntem în realitate, de a fi conștienți de noi înșine, cu prețul de a rămîne definitiv înstrăinați și singuri. Templul de Aur, de care Mizoguchi e obsedat, este simbolul frumuseții absolute și inaccesibile pentru că această frumusețe este exterioară și funcționează ca memento al singurătății insului. Lumea în care trăiește eroul este una a inevitabilei sciziuni: pe de-
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
cel al lui Creangă. Viitorul prozator moldovean avea, într-un fel, legătura cu scrisul, chiar artistic, prin preocupările sale didactice și de autor de manuale, pe cînd Slavici era, la sfîrșitul anului 1869, cînd l-a cunoscut Eminescu la Viena, înstrăinat aproape, cum va mărturisi apoi. Poetul i-a relevat valorile culturii românești, punîndu-i efectiv condeiul în mînă. Nu voi spune că descoperirea a fost egală în valoare și importanță cu aceea realizată prin Creangă. Dar s-a demonstrat a fi
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
sau despre însușirile hotărîte, cum ar fi cea de bravură, în aceeași carte în care pledează parcă pentru români, Cantemir se grăbește, fără temei adesea, să-i și critice. E ceva inconsistent, e o lipsă de armonie în sufletul său înstrăinat. Inima, elanurile lirice ale gîndului îl îndreaptă spre înțelegerea țării sale așa cum este, spre justificarea stării ei de inferioritate; conștiința lui de european însă îl face rigid și neînduplecat cu păcate ale căror resorturi adînci nu le mai vede". Să
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]