8,381 matches
-
artistică are, mai întîi, o componentă exterioară, obiectivă, care se înscrie în ordinea naturală a creației, și anume peisagistica. Ea este cadrul cel mai larg, orizontul primordial în care viața proiectată simbolic se naște, se consolidează și apoi se diversifică, întocmai ca în scenariul după care viața însăși apare, se dezvoltă și își canalizează energiile pentru a atinge forme optime de manifestare. In acest prim plan al existenței, în peisagistica naturală, deși apar semnele unei umanități vagi și ale unui anumit
Organicismul picturii lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11262_a_12587]
-
principiul oricărei interpretări care spune că ,oricine creează ș...ț spune mai puțin decât vrea să spună și mai mult decât crede că spune. ș...ț șDe aceea, adaugă el,ț nu mai interesează dacă, într-adevăr, Caragiale a gândit întocmai tot ce vom spune despre el. Principalul este că acest lucru e spus, fie că a fost gândit sau nu" (Crase banalități..., p. 4). Dragomir subliniază aici, prudent, spațiul de joc pe care îl deschide o operă și diversitatea posibilă
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
o situație care a trenat atâta amar de vreme. Acum, când Marele Festival s-a încheiat și pe piață tocmai a apărut trimestrialul Lettre..., unde nepoata muzicianului făcea recent, în mai 2005, niște precizări importante, pe care le voi transcrie întocmai ceva mai la vale. Acum, să nu ocolesc informația, pe scurt, din șapou, în legătură cu înregistrarea, la București, a convorbirilor cu Manolescu și Paler, date pe post la 22 febr. 1997 și, respectiv, la 24 oct. 1998. Aceea cu Csejka a
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11292_a_12617]
-
de popularizare". ,Fără acest Ťcompromisť necesar literatura română riscă să rămână obiectul unui cerc extrem de restrâns (al experților) sau al unui solilocviu", criticul, adăugăm noi, rămânând și el pentru cea mai mare parte a cititorilor incomprehensibil. Opțiunea autorului se regăsește întocmai în paginile volumului Centrul și periferia. N. M. apare aici și în postura de cronicar de ediție și de comentator al unor studii de istorie literară. El scrie despre Jurnalul și epistolarul lui Titu Maiorescu, despre corespondența lui Duiliu Zamfirescu
Creație și anticipare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/11304_a_12629]
-
o relație juridică extrem de ambițioasă, între popoarele de azi (reprezentate, prin statele-națiuni, la summit) și generațiile viitoare. Dacă, potrivit actualului nivel al dreptului internațional public, popoarele nu sunt recunoscute unanim ca fiind o categorie juridică de subiecte de drept internațional, întocmai ca și statele, în ceea ce privește "generațiile viitoare", ca subiecte de drept internațional, acestea pot fi recunoscute ca atare doar din prisma următoarelor nivele de evoluție ale dreptului internațional public (nivelul transnațional, nivelul supranațional, nivelul global, interconectate și acestea). "Generațiile viitoare", în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
a.l.ș. într-o amintire caldă despre Leonard Cohen, un duplex optzecist-douămiist “from the tower of song” :: via mariadinulescu Superb articol! Probabil că la fel l-aș fi scris și eu dacă aș fi avut talent. Totul a fost întocmai.
Sincerely, a.l.ş. by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82810_a_84135]
-
de părere că răspunsul la întrebarea ridicată atât de voi cât și în carte n-ar trebui să fie unul public, ci mai degrabă unul simplu, caracteristic, specific și personalizat. O discuție care pleacă de aici se poartă în intimitate, întocmai pentur că nu știi care ar putea fi răspunsul. Am dat și eu “leapșa” mai departe și, după cum bine spune Eugen în titlul post-ului sau, a avut IMPACT. Ce șochează cel mai tare e însuși răspunsul pe care și
Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82781_a_84106]
-
școlii de politruci ai Partidului Comunist Român. Titus Filipas Ofițerii de securitate care au ucis Dictatorul Nicolae Ceaușescu a cerut alcătuirea unei liste (pentru un decret de grațiere) cu toți ofițerii de securitate care au ucis. Ordinul a fost executat, “întocmai și la timp”. Această listă există la CNSAS. De ce nu este deconspirata de CNSAS? Care este rolul jucat de Constantin Ticu Dumitrescu și de Mircea Dinescu în blocarea acestei deconspirări? De ce ONG-urile care au protestat vehement în Piață Universității
Voiculescu a desfiinţat CNSAS-ul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82890_a_84215]
-
tot strâns din dinți în liceu spunându-mi că ‘lasă, la facultate o să fie mai bine, o să am senzația că evoluez, voi avea un minim sentiment al utilității cunoștințelor acumulate’, și tot așa...lucrurile s-au dovedit a nu fi întocmai cum m-am așteptat, ba din contră: pot să constat zi de zi cât de ridicolă e situația, urmez o facultate pe care singură mi-am ales-o și pentru care singură m-am zbătut și tot nu simt acel
Ce-am învăţat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82809_a_84134]
-
are voie să varieze de la una (a doua, eventual, surdă), în cazul unui tête-à-tête, la cîteva zeci, în cazul conferințelor sau la cîteva zeci de mii, în cazul emisiunilor tv. Așteptați două-trei săptămîni, maximum două-trei luni. Ideea se va întoarce întocmai la dumneavoastră. Vă va fi prezentată ca informație sigură. Eventual vi se va spune și cine este vocea autorizată care a lansat-o, un personaj căruia n-ați avut onoarea să îi fiți prezentat. Oricît v-ați strădui apoi să
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
interior suficient de convingător încât să se diferențieze ca indivizi, având în vedere că toate ilustrează același lucru, schimbarea, că o reprezintă, că o caricaturizează. Ele însele sunt, în consecință, niște personaje caricaturale care dacă nu se mișcă în scenă întocmai ca niște păpuși dezarticulate, atunci își mențin așa-zisa lor demnitate printr-un soi de automatism, prin deprinderile căpătate în perioada comunistă. Sunt reamintite două fenomene emblematice, înainte colectivizarea și, după Revoluție, restituirea pământului și investitorii străini. Speranța foștilor colectiviști
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
unui viciu vechi, ajuns în stadiul în care înrobește subiectul, cere extrema intervenție pentru zilele ce urmează se preferă pudrarea și injectarea bolnavului cu întăritoare, spre a zâmbi vizitatorilor. Pentru o mai certă reușită, acestuia i se va servi dulceață, întocmai cum școlarii duși cu dubițe ARO la clase vor căpăta un corn și un pahar de lapte, pensionarii, un covrig cu sare și o halbă de bere, salariații bugetari un spor de 3,8%, șomerii o mie de metri pătrați
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
Iliescu și Roman, atunci când, nu altunde ci la Alba Iulia partizanii domniilor lor îl huiduiau nu pe altcineva, ci pe Corneliu Coposu. Dar voluptatea cu care tot dl Iliescu îl lua peste picior pe fostul suveran, numindu-l cetățeanul de Hohenzollern, întocmai cum Robespierre pe nefericitul Capet! Și alte, vai, nu puține episoade de tristă, identică factură - să-i zic sud-est europeană? A socoti cu două măsuri, una pentru amici (oamenii tribului, cum spun niște subțiri intelectuali), și o alta pentru neprieteni
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
asigură distanța de fugă. Cât privește gustul dlui Cristoiu de a se adresa unei persoane de celălalt sex altfel decât cu obișnuita apelațiune de la oraș și nu neapărat din cercurile selecte, fără îndoială că dânsul nu a cunoscut și prețul, întocmai cum cineva, ispitit de fericitele figuri pe geam văzute, ale unor consumatori dintr-un local de cinci stele, intră, papă, spre a i se întinde o notă de plată pe care nu o poate onora în această existență. O experiență
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
moment dat, întreabă: Care este Dabije? Exact ca la armată: Care ești, Vasilescule?... Sfiosul candidat este căftănit pe loc, dus cu alai la Iași, și domnia începe. Vorbeam, la început, de democrație, și că aceasta ar fi în firea Moldovei. Întocmai. În scaon, apucăturile democratice ale lui Dabija, în loc să scadă, sporesc. Vinul îl bea tot din cana de lut roșie. La ospețe, gândul său se îndreaptă spre nevoiași. Neculce mai notează: Acest domnu avea obicei, când șede la masă și vide
Politichia la rumâni by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15422_a_16747]
-
lipsește le-gea. Finalul este frumos, cuvintele atribuite lui Cuza sunt corect pilduitoare: " Se cuvine să ne respectăm unii pe alții, pentru cinste și omenie. Așa vom merge spre propășire". Dar sunt vorbe în vânt dacă el însuși nu le aplică întocmai. Spre propășire trebuie să mergem și cu respect pentru lege.
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
un miros sau un gust, regăsite în condiții cu totul diferite, trezesc în noi, fără voia noastră, trecutul, simțim în ce măsură el este altul decât cel pe care am crede că ni-l amintim și pe care memoria voluntară îl expune întocmai cum pictorii fără har pictează în culori care trădează realitatea" (...) "Sunt de părere ca artistul să apeleze numai la amintirile involuntare ca materie primă a operei sale" - fac parte din Corespondența adresată lui Antoine Bibescu, cel despre care Proust spunea
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
este obligatorie" (Respectarea Constituției și a legilor șdupă Constituția României, București, p. 22ț). Cinismul politicianist duce la o burlescă suprapunere a contrariilor: "Prin intermediul tuturor mijloacelor/ de informare în masă/ și, în special, cu ajutorul/ televiziunii,/ trebuie să-l învățăm pe cetățean,/ întocmai ca în țările/ cu regim democratic,/ să iasă din manipulare,/ manipulîndu-l" (Principalul obiectiv al partidelor politice românești). Plecată pe mizeria generală, abulia capătă o ironică justificare: "Am citit tot felul de horoscoape./ De nicăieri nu rezultă/ că aș fi o
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
mi se dădea acum douăzeci de ani), sunt eu, amicul și colaboratorul dvs. "Iată-l pe Teodor Vârgolici antrenat în acțiunea de depistare, adevărată provocare a scriitorului, notând cu evidentă satisfacție: " Cercetând paginile revistei, am descoperit, într-adevăr, acest răspuns, întocmai, în numărul din 20 martie 1894." În numărul din 14 iulie 1896, descoperă în revista lui Anton Bacalbașa, "Moș Teacă", un pamflet sau reportaj nesemnat, "pus sub semnul probabilității pe baza mărturiilor verbale ale scriitorului". În "Liga ortodoxă", din 18
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
sculptori, în perspectiva cronologiei formelor Apostu este cel mai bătrîn, este de o vîrstă cu materia însăși. Paciurea îi este nepot, Anghel strănepot, iar Brâncuși duce, în special prin Pasărea în văzduh, pînă la ultimile consecințe, marele lui gest fecundator. Întocmai ca în reprezentarea simbolică a șarpelui care își înghite coada, brâncușianul Apostu este în același timp marele precursor al lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Patriarh al sculpturii românești contemporane, Ion Irimescu a
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
Francisc Munteanu sau Stelian Gruia și Gheorghe Tomozei. La ora actuală, toți, inclusiv autorul, populează, paginile romanelor mele. Printre care Petrăchiță nu-i chiar cel din urmă. De-ar fi mai tânăr l-aș înfia. Fiindcă-i brici de deștept. Întocmai ca și eventualul tată adoptiv... - Vroiam să vă întreb câteva lucruri autobiografice, dar sună comunistic și demodat, așa că: spuneți-mi câte ceva despre curriculum vitae-ul dumneavoastră... - Când aud de "curriculum vitae", mai mă apucă pandaliile. La fel și când mi se
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
mai există chiar în realitate, fiindu-mi furnizate de viață, aici contribuind și familia personalității subsemnatului. - Trec de la una la alta: puteți să mi-l desenați în câteva cuvinte pe umoristul Vlad Mușatescu? - Scriitorul și umoristul la care vă referiți, întocmai ca și neamurile, prietenii și dușmanii săi, nu poate fi "desenat"! Nu intră în nici o dimensiune de hârtie. Chiar stau și mă întreb de-s zdravăn, de vreme ce și-acum mă cuget cum e mai corect spus: "nu poate" sau nu
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
Să presupunem că dl. Geoană, ministru de externe în cabinetul Năstase, are dreptate. Să presupunem că "din punctul de vedere al relațiilor serviciilor române de informații cu partenerii lor occidentali, această problemă nu este o problemă de preocupare" (citatul reproduce întocmai subtila gândire geoaniană). Să presupunem că dl. Geoană nu minte când afirmă că problema securiștilor români "a fost rezolvată prin contacte directe pe canale speciale (cât de speciale, n.m., M.M.) specifice (specifice cui?, n.m., M.M.) și pot să spun cu
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
atât picturii cât și literaturii. Epicul nu există, abia deslușim câteva situații cât să înțelegem ce și cum. Scenele de viață se suprapun perfect sau, poate, sunt (re)construite pornind de la câte un tablou a cărui logică artistică o urmează întocmai. Metafora scrisului Iolandei Malamen se ascunde în jocul dintre nuanța sugestivă și cuvintele înșirate la infinit transgresând cu ajutorul memoriei și al imaginației staticul scenei încremenite pentru totdeauna pe pânză. Tabloul mustește de viață prin cuvinte. în spatele culorii e o lume
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
imposibil de atins cu mijloacele raționale și numai după ce acestea au fost epuizate. În mai multe dintre prozele scurte ale lui Voiculescu, magicul este magma germinativă pentru fantastic. În spațiul literaturii, pragmatica fantasticului de sorginte magică are similitudini cu utopia. Întocmai ca și proiectul utopic, fantasticul magic nu are o realitate palpabilă, propune un act individual, trăit intrasubiectiv, ca o necesitate a spiritului dotat cu o specială substanță și, de aceea capabil să concureze natura, cunoscând-o. Literatura fantastică și utopia
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]