661 matches
-
patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea la ceruri, tentațiile voluptoase ale întunericului și pulsația calmă, egală cu sine, a razei lăuntrice, a luminii veșnice și necreate, oare cum putea el să se întîlnească, în același spațiu, cu Vasile
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
Mariei de către Emil Cioran, precum și o bine documentată și "mărturisitoare" prefață. între altele, Cioran îi scrie Mariei: "înțeleg foarte bine că ați fost tentată să scrieți o piesă, să depășiți filosofia: devii în mai mare măsură tu însuți în gândirea întrupată, directă, decât în eseu sau sistem. Nu există blestem în filosofie, nu există "sangre". Observați, pe bună dreptate, că Iov nu e filosof. Dacă ar fi fost, Dumnezeu nu i-ar fi răspuns niciodată (nici nu l-ar fi pedepsit
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
este pulp fiction-ul, Florin Lăzărescu exact asta alege - amalgamul, fragmentarul, plus, mai ales, tăietura cinematografică á la Tarantino. Naratorul lui e, nu numai în povestirea Pulp Fiction, un voyeur-ist cu camera de filmat pe umăr, de preferință invizibil, dar și întrupat și intextualizat în autorul-narator-martor, care-și ia drept complice inocentul cititor. Nu originalitatea abodării trebuie căutată aici (deși, sau pentru că, scriitorul stăpînește bine un repertoriu larg de strategii textuale), importante sînt povestea și, abia în al doilea plan, fragmentarismul, această
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
a părăsit negocierea abstractă cu spațialitatea pură și s-a întors la figurativism. Sau, mai exact, la un nou figurativism. Corpul uman s-a reinstalat în orizontul său ca o sursă inepuizabilă de provocări. Dar el nu mai este varianta întrupată a transcendenței, ci imaginea coruptă și patetică a unei dezabuzări incurabile. Din semn plenar și din rezumat al Universului însuși, el a devenit un imn al dezagregării, imagine a impasului și materie primă într-un amplu discurs despre condiția fragmentului
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
o aversiune față de cineva, că suntem bolnavi, sau că vom muri odată. Vreau să spun că, dincolo de toate realitățile virtuale, noi trăim și cu adevăruri certe care ne sunt altoite în trup și suflet; eu le numesc "verkörperte Wahrheiten" (adevăruri întrupate). Vă adresez acum o întrebare naivă, ca și cum aș întreba un oracol: au nevoie oamenii din Estul Europei de mai mult adevăr decît cei din Occident? Popoarele est-europene, care abia de vreo zece ani au revenit într-o societate deschisă, au
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
adăpostesc pline de sfială. Coborît astfel din Materie, așa cum bizarul personaj al lui Urmuz cobora tacticos din maimuță, și înfruptîndu-se visător din deliciile dumnezeiești ale Substanței, Poetul suportă revelația magmei, a lumii casante și onctuoase în același timp, a luminii întrupate în corpuscul și undă (tertium datur est!), a orgasmului retinian și a urletului contiguu, adică revelația Culorii, a tonului, a pigmentului. Și atunci, ca într-un profund ceremonial mistico-alchimic, esența se mișcă, se petrece o tainică transmutație de cod și
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
le-ndoaie, încearcă să scânteieze cuvinte. Eu stau la hotarele morții ca azi după ieri. De ieri nu pot vorbi decât bătrânii și piatra care i-a văzut. 6. Speranța într-un trup și un suflet toate ale ei, speranța întrupată și însuflețită, să nu-mi cadă ca urâta ploaie resemnată, pustie, lacrima pieirii. Speranța zgribulind în ploaia tristeții, noi, în noiembrie, amăgiți, departe, uitând aproape firul de iarbă, abia crescut prin amândoi. 7. În timpul și în cercul acestei muzici ucigătoare
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
prin care filosoful, poetul, misticul, circulă fără a fi condamnat să rămână doar într-un loc. Marea șansă a poetului e tocmai aceea de a trăi în lumi paralele, dând chip nevăzutelor (după expresia plotiniană, to en swmati aswmaton, necorporalul întrupat), ținând în echilibru „cele de sus ca și de jos”. Două mi se par temele principale ale poeziei lui Vassilis Vitsaxis: exprimarea inexprimabilului și translatarea între lumi, ambele, de sorginte antic grecească și cu perioade de maximă înflorire în romantism
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
totul pierdut, atâta vreme cât astfel de personaje vii se află printre noi. Că mai există speranța de a ne cuceri normalitatea, oricât de atroce ar fi asediile prostiei, nebuniei și lăcomiei. Că frumusețea poate salva lumea - spus-a Dostoievski -, iar bunătatea, întrupată și în vibrația stranie, în încăpățânarea delicată de a crede în bine, în chimia învăluitoare și irezistibilă a câte unei femei precum Marie-Rose Mociornița ne mai dau o nesperată șansă.
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
cu sau fără tichia de filozof. Dar la o analiză mai atentă iese la iveală că-l putem "acuza" și pe Aristotel de inadecvare la realitate în viziunea polis-ului perfect pe care îl descrie în Politica sa, un oraș-stat întrupat din însumarea unor potențialități ale membrilor săi, mai curînd decît din comportamente sau decizii concrete. Aplicarea calificativului "utopic" - ca argument de respingere a unei poziții - variază în funcție de anumite "preferințe empirice", cum le numește autorul, care la rîndul lor sînt consecința
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
subiectului o parte a ultimului număr al revistei (7-8/2004). Rânduri amar-sarcastice scrie acolo Ion Vartic, el vorbind despre căderea în "subistorie" a "urangutanului constructor", acel "om subistoric" care "s-a simțit ca peștele în apă în epoca comunistă fiindcă, întrupat ca Ťom nouť, și-a făcut praf trecutul istoric și cultural cu o frenezie naturală". Lucrul cel mai trist, ca să nu spunem înspăimântător, este că omul subistoric a supraviețuit comunismului, mândru, cum este, de Casa Poporului sau de sala de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
viața cotidiană, așa cum ne-a arătat Însuși Întemeietorul creștinismului: Hristos Domnul. Conștienți de înalta lor misiune, creștinii vor să-L reprezinte pe Mântuitorul și să-I slujească, pătrunși de vocația lăuntrică de a fi în vremea vieții lor o „Evanghelie întrupată”. Identitatea naturii nu admite deosebiri ființiale între oameni. Atitudinea iubitoare și plină de compasiune față de aproapele suferind, îl fac pe acesta din urmă să se simtă prețuit, stimat și iubit. Pentru cei aflați pe patul suferinței, de multe ori este
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
nu există dezvoltarea ideii pauliene sau ignațiene de încorporare în Hristos 56. Într-adevăr, deși Logosul este descris ca o „mână” a lui Dumnezeu și „Logosul (Cuvântul) imanent al lui Dumnezeu” (ἐνδιάϑετος), nu se face mențiune la Hristos ca Logosul întrupat 57. Botezul este pur și simplu o renaștere, care permite subiectului să primească slava divină, care, la rândul său, îi permite să se supună lui Dumnezeu. Răsplata pentru o astfel de supunere este nemurirea, de care omenirea se va bucura
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei. In: Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
nu există dezvoltarea ideii pauliene sau ignațiene de încorporare în Hristos 56. Într-adevăr, deși Logosul este descris ca o „mână” a lui Dumnezeu și „Logosul (Cuvântul) imanent al lui Dumnezeu” (ἐνδιάϑετος), nu se face mențiune la Hristos ca Logosul întrupat 57. Botezul este pur și simplu o renaștere, care permite subiectului să primească slava divină, care, la rândul său, îi permite să se supună lui Dumnezeu. Răsplata pentru o astfel de supunere este nemurirea, de care omenirea se va bucura
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
istoria clipei. Plasate undeva prin anii '20-'30, în acei ani frumos garnisiți cu menajere baroce și cu gangsteri coborîți din Al Capone precum personajul urmuzian din maimuță, cu negri sălbatici și cu efebi slujindu-l pe Onan în fața icoanei întrupate exact în spațiul din gaura cheii, desenele sale, impecabile ca volumetrie, materialitate și putere de in(ex)citare, par mai degrabă material didactic pentru seminariștii dolofani și tomnatici (eventual și alumni!) decît pentru degustătorii competenți de ceremonialuri artistice și de
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
în cartea Proverbelor, este preliminară. La rândul său, lectura Cântării are ca efect două modificări. Sufletul care primește apelativul de „fiul” în Proverbe trebuie să devină mireasa Cântării, așa cum Înțelepciunea Divină feminină din proverbe devine Mirele masculin, adică, Iisus, Cuvântul Întrupat. Această inversiune de sex este însoțită de o mutație în limbajul pasiunii identificate în Cântare. „Pasiunea pentru lucrurile necorporale este lipsită de pasiune”, astfel că ar trebui să iubim cât de puternic Și nebunește posibil. Sfântul Grigorie menționează că cea
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
facem și noi lumină, și fii ai luminii desăvârșite<footnote Ibidem, p. 314. footnote>. Lumina divină e văzută, dar nu e sensibilă. Contradicția se împacă prin faptul că e vizibilă celor ajunși în chipul lui Hristos. Căci Hristos ca Dumnezeu întrupat vede cele mai presus de simțire, experiindule în Sine. Vederea acestei lumini înseamnă deci experiența ei duhovnicească<footnote Ibidem, p. 296. footnote>. 4. întunericul în care a intrat Moise era lumina cea mai presus de toată înțelegerea și nu întunericul
Învăţătura ortodoxă despre fiinţa lui Dumnezeu şi energiile Sale necreate. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
Și o identitate, dar Și o deosebire Între ceea ce s-a săvârșit sau s-a pătimit o dată de către o persoană Și retrăirea prezentă”<footnote Idem, Spiritualitate Și comuniune În Liturghia ortodoxă, Edit. Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 222. footnote>. Logosul Întrupat jertfește Și Se jertfește, dăruindu-ne Și nouă, prin Împărtășirea de Trupul și Sângele Lui, puterea dumnezeiască de jertfă. Astfel, unirea noastră cu Hristos, inhabitarea aceasta reciprocă - a lui Hristos În noi și a noastră În Hristos - transpare ca τέλος-ul
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
este Hristos, înseamnă cu totul altceva. Din perspectiva Sfântului Iustin, filosofii și poeții se poate să-l fi cunoscut pe Hristos într-un mod imperfect, dar posedarea deplină a Logosului divin poate avea loc numai prin cunoașterea personală a Logosului Întrupat, care ne vine în special pe calea Botezului și a Euharistiei<footnote Apologia I.61, p. 88-89 & Apologia II.10, p. 111-112. footnote>. Baia aceasta a botezului este numită și „luminare”, întrucât cei care primesc toate cele în legătură cu ea devin
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Chrétiennes, Nș 211, Les Éditions du Cerf, Paris, 1974, p. 373, 375. footnote>. Astfel de oameni rămân în sclavia nesupunerii antice și mor în ea, nefiind încă asociați Cuvântului lui Dumnezeu, neparticipând încă la libertatea Fiului. Necunoscându-L pe Dumnezeu Întrupat, se privează de darul Său, care este viața veșnică; și neprimind Cuvântul nemuririi, rămân în carnea muritoare. Versetele, „Eu am zis, dumnezei sunteți și toți fii ai Celui preaînalt; Dar voi ca niște oameni muriți și ca unul din căpetenii
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
p. 36. footnote>. Sfântul Irineu spune că omul a fost așezat pe pământ ca chip al lui Dumnezeu. Acest chip s-a întunecat după păcat și noi nu mai putem reveni la starea cea dintâi, fără ajutorul lui Dumnezeu. Logosul întrupat va recapitula în sine toată umanitatea, ca fiecare să căpătăm „ceea ce pierdusem în Adam”, adică ființa după chipul și asemănarea lui Dumnezeu<footnote Sf. Irineu, Contra ereziilor, XIX, XVIII, P. G. VII, col. 939B, 932B. footnote>. Nimic nu se sustrage
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
footnote A se vedea Contra ereziilor, 3.18.7; 3.20.2; 4.28.2. footnote>. Sau invers, așa cum am mai precizat, datorită dragostei Sale infinite, El a devenit ceea ce suntem noi pentru a ne face ceea ce este El. „Cuvântul Întrupat S-a făcut om, și Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiul Omului, ca să îngăduie omului să cuprindă Cuvântul lui Dumnezeu și, dobândind înfierea, să se facă fiu al lui Dumnezeu”<footnote Sf. Irineu, Adversus haereses, III, 19, P. G.
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
lui Dumnezeu<footnote Diac. Asistent I. Bria, op. cit., p. 62. footnote>. A fi al lui Hristos, a-I aparține, a trăi în El și prin El, înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, căci viața Fiului lui Dumnezeu Întrupat este dragoste curată de Tatăl și de oameni. Agape-ul este dragostea lui Hristos în noi; fiecare creștin o primește și o trăiește ca un membru activ al influxului vital al Capului. Fiind putere deplină și mădulare ce contribuie la
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
oamenii, în special față de credincioși. Fiu al lui Dumnezeu, credinciosul nu poate fi decât un milostiv, arătându-I Tatălui său adorarea și bunătatea sa. În Hristos, are sentimentele Mântuitorului și întruchipează modelul dragostei pe care o constituie viața lui Hristos Întrupat, Răstignit, Înălțat. Pătruns de Sfântul Duh, creștinul ia parte din plin și imediat la mila divină; aceasta-i conduce mintea și purtarea. Pentru că iubește, face voia lui Dumnezeu și agape-le înnăscut și imanent este singurul principiu al moralei sale
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
lui Dumnezeu<footnote Diac. Asistent I. Bria, op. cit., p. 62. footnote>. A fi al lui Hristos, a-I aparține, a trăi în El și prin El, înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu și pe aproapele, căci viața Fiului lui Dumnezeu Întrupat este dragoste curată de Tatăl și de oameni. Agape-ul este dragostea lui Hristos în noi; fiecare creștin o primește și o trăiește ca un membru activ al influxului vital al Capului. Fiind putere deplină și mădulare ce contribuie la
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]