123 matches
-
Suspină dintr-un soi de turbare sastisită și își lăsă capul pe spate să ajungă pînă la magma călduță a mării. Un potop de lacrimi și toate îi jucau lui în păr... Satie îl făcu să expire. Curenț mici îi învîrtejeau buclele într-un ciclon ud. Aurul lor strălucea ademenitor unduios; lung și mult ca o maree luminoasă în bezna nopți. Și i se păru că cineva, fin pe potriva pianului, îi aflase părul și acum i-l iubea în tăcere. Fără
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
tunuri, mașini și tunuri... La un moment dat, tresări. Ușile mari ale cârciumii se deschiseră ca sărind în aer, smulse din balamale. În prag apăru Invalidul. Era în cămașă, descheiat la piept, lăsând să i se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sub horbota străvezie a ceții dinaintea înserării. Verdele câmpului prindea a se întuneca, pierzându-și încet-încet culoarea. In zare se profila acoperișul povârnit al Crâșmei din drum. Hornul cuptorului din curte scotea o sfoară de fum, care, împotriva firii, se învârtejea spre pământ. Cărăușii călcau arar pe lângă boii asudați, care răsuflau din greu împingându-și grumazul în restee. Moș Dumitru dondănea ceva de unul singur. Cu cine vorbești matale acolo, moș Dumitre? l-a întrebat Vasile Hliboceanu, care s-a apropiat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumnezeu îi așezase pe umeri un cap și-l înzestrase cu suficient creier ca să facă o distincție netă între bine și rău? Se vede însă că sunt uneori momente în viață, când oamenii devin debusolați, depășiți de întâmplări care-i învârtejesc ca și cum s-ar afla în centrul unui taifun. Această nedorită rostuire îi duce departe de lumea lor, dincolo de ei. Astfel își pierd controlul, orientarea și sunt transportați într-un spațiu și într-un timp care nu e al lor. Teo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
două sau chiar în trei corăbii o făcea să fie prudentă. Își cântărea fiecare cuvânt, supraetajându-l cu nelipsitul alint: toate sunt așa cum spui tu, iubițel! Cât privește celelalte ambarcațiuni, le conducea cât mai aproape de țărm pentru a nu fi învârtejite de vreun vânt rău care le-ar fi putut pricinui eșuarea, precum se întâmplă cu navele aflate în derivă. Și ceasul Timpului derula necontenit, cu o precizie matematică, zile, săptămâni, luni... * La rândul lui, Alex cântărea cu orice prilej calitățile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cum ușa se închise în urma Olgăi, Alex avu senzația că se sufocă, că e prea puțin aer în apartamentul său și deschise o fereastră. După câteva clipe, o închise zorit. Privind de la înălțimea camerei sale în stradă, văzu cum furtuna învârtejea tot ce întâlnea în drumul ei. Copacii își roteau coroanele în ritmul unui dans haotic, ploaia lovea furioasă tot ce întâlnea în cale, determinându-i pe cei aflați încă pe străzile orașului să-și grăbească pașii spre casă. I se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trotuar, ținu să spună: - Vezi, draga mea, numai ce am ieșit în oraș și ne-am și făcut cu un magazin. Mare noroc am eu cu tine! - Victore, Victore, cred că mai ai pofte nemărturisite! Patroana asta apetisantă ne-a învârtejit cu poveștile ei. - Nicidecum... abia aștept să văd cum se așează noua ta rochie la prima probă! - Numai că, dragă Victore, zise Olga cu un ton imperativ, la probe vin singură. Mi-e teamă de cucoana asta, și rolul meu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și noroiul - de la distanța asta, totul e fără cusur. Fără cusur, liniște și fericire. Muzica e doar un bum, bum, bum înfundat. Probabil că așa arătăm noi în ochii lui Dumnezeu. Privind în jos spre călușei, spre culorile care se învârtejesc și spre țipete, Helen zice: — Mă bucur că m-ai găsit. Cred că mereu am sperat că o să mă găsească cineva. Mă bucur că s-a întâmplat să fii tu, zice. Dar viața ei nu-i chiar așa de rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bune decât ceea ce am deja? Nu cumva sunt dresat să nu fiu satisfăcut de ceea ce am acum? Poate că sunt sub puterea unei vrăji care zice că nimic nu este vreodată suficient de bun. Cenușiul din oglindă se amestecă, se învârtejește, ar putea fi orice. Indiferent ce ar ascunde viitorul, în cele din urmă va fi o dezamăgire. Și Helen mă prinde și de cealaltă mână. Ținându-mi mâinile, mă trage spre ea și zice: — Uită-te la mine. Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu exprimarea dorințelor, iar cînd le dezvăluia, o făcea într-o doară, lăsîndu-i pe conlocutori să ghicească mai mult decît să afle. Asta era la prima vedere, pentru că Mihai Mihail și-a dat seama că alte intenții, alte gînduri se învîrtejeau în spatele pîclei adormitoare din privirea și ondularea vocii prințului Cantacuzino. "Ghicitul" ăsta nu era decît o cale subtilă de a-i convinge pe ceilalți că ei singuri găsesc soluția Cantacuzino drept cea mai bună, că ei singuri ajung la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de reflexii, ale memoriei ancestrale și-ale subconștientului instinctiv, unde vechii zei și reacțiile primitive plutesc invizibile și uriașe, ceva se mișcă. Praful se lasă pe fundul oceanului, depus de cel puțin un milion de ani, se ridică și se învârtejește la trezirea sa s H u c o el ea m p lo o a r Aust habilis M-am trezit cu o tresărire de spaimă, căutându-mi echilibrul mental, dar îmi aduceam încă aminte. Covorul din dormitor, Randle, scaunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire Suflul subacvatic a ceva uriaș și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de zăpadă care par făcuți din sticlă pisată, nici o lumină nu răzbește printre nori și toate făpturile ce pot fugi - păsări, iepuri, lemingi și reni - fug pe panta muntelui. Pentru că acolo, în vale, se află pacea. Dincolo de tot ce se învârtejește și fuge stau, invizibile și neatinse, Lillholmträsk, Avabäck, Lillraggsjö și Kvarnåsen. Seara ascultasem știrile la radio. Statele Unite și Uniunea Sovietică se pregăteau de războiul atomic ultim și decisiv - era vorba de Cuba -, și din cer avea să cadă foc, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Întoarcerea din exil și alte povestiri trans-transcendentale e un ciclu de proze cu distorsiuni onirice despre partea cea mai tare a Balcanyei, lipsa de discernământ: „colectează orice, ca un depozit en gros”. Hingherul, vânător și ucigaș de vise rele, gândește „învârtejit” și vede lumea ca pânză de păianjen ori tapiserie lipsită de sens, sub un soare spectral și o ceață care „miroase a ceva amărui”. Reapar, în final, Scardanelli și gheara sa, aceasta din urmă prelungire cârcotașă, eflorescență himerică, jonglând cu
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
care înainta ca vântul Evsei s-ar fi mirat de o asemenea iuțeală. - Deja!, zbieră Ioannopolski dând buzna în camera cu șemineu. Era atât de surescitat și stârni un asemenea vânt în cameră, încât foile calendarului pe luni „Ciclop” se învârtejiră, dezvelindu-și ultima foaie, pe decembrie, împestrițată cu cifrele roșii ale sărbătorilor. - Deja, ce?, întrebară în șoaptă salariații. - Deja!, repetă Ioannopolski ștergându-și cu o batistă colorată chelia gingașă, de culoarea piersicii. - Dar spune odată, Evsei Lvovici, îl implorară salariații
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
Nehi Duhul luase toate făpturile, trăgân-du-le după el până la o ascunzătoare din munți, sătenii trăiau și-și îngrijeau livezile în tăcere și spaimă. Fără nici un animal în casă, fără nici un animal în bătătură. Singuri. Numai râul mai trecea prin sat, învârtejind cu spuma lui prundiș, crengi rupte, bulgări de noroi. Zi și noapte, iarnă și vară, râul acela nu avea nici o clipă de răgaz. Uneori tăietorii de lemne curajoși, precum și Danir Țiglarul cu tinerii săi prieteni se încumetau să meargă până la
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
auzite. Și... Cu picățele m-am dus. Asta a fost totul. Am învățat și eu cum e în capitalism. În cel autohton măcar. Tăcerea s-a așternut iarăși, de se auzeau bine vocile unor oameni care îndepărtau crengile purtate și învârtejite în albia pârâului de viitura ploii din ajun. Curat capitalism, băiete, am observat atunci, dacă tot ai adus tu vorba de Caragiale! Și m-am ridicat, mulțumindu-i primarului că mă omenise, ca să-mi văd de drum spre casă. Dan
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
pe care se trudea s-o cârmească prin mulțime. — Iată un mare idiot natural, a comentat Amory. — O, e băiat bun! Uite-l pe bătrânul ospătar. Dacă mă Întrebi, vreau un daiquiri dublu. — Să fie patru. Mulțimea se unduia, se Învârtejea, Își schimba aspectul. Erau mai ales studenți de la diverse colegii, dar și o mână de gunoaie masculine de pe Broadway și femei de două feluri, categoria superioară fiind petele de la varieteu. În linii mari, o adunătură tipică, iar grupul lor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vrei să mai calci niciodată pe Broadway? Auzindu-l vorbind, Amory l-a considerat un oarecare din mulțime - individul de lângă el a Încetat să mai fie Sloane, cel cu Înfățișare blajină și cu temperament optimist, devenind una dintre fețele malefice Învârtejite În torentul tulbure. — Omule! a strigat el, atât de tare Încât lumea din colț a ridicat ochii și l-a privit lung. E o mizerie, iar dacă nu vezi asta, și tu ești un mizerabil! N-am ce face, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îmi eliberase brațul din strânsoare Cucaras. Lolita! Lolita mea! Aici sunt. Vin, mamă, vin! Fugise șchiopătând în calea ei, încât, în pofida tuturor celor întâmplate îmi venise să râd. Satir bătrân!... îmi amintisem de vorbele sale. Un alt nor de praf, învârtejindu-se, mi-i ascunsese pe cei doi câteva clipe privirilor. Când se dusese după celelalte, amestecându-se cu apele negre ca păcura, mereu mai răscolite ale mării, zadarnic încercasem să-i mai văd în jocul fulgerelor bezmetice. Înaintea ochilor mei
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
și cu lacrimi în ochi, a încercat să-și stăpânească tremurul corpului. Era pur și simplu înnebunită de teamă. Nu înțelegea încă ce dorește bărbatul ăsta de la ea. Nu avea bani, nu purta lucruri de valoare. În cap i se învârtejeau cu viteză multe întrebări la care nu găsea răspunsuri care să o liniștească. A recunoscut strada pe care locuia o prietenă. O vizitase de câteva ori. „Nu, cred că mi se pare... Ba nu! Iată, acolo întoarce tramvaiul. E cap
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
se vedeau muchiile, colțurile, așa că nu mai eram într-o cameră pătrățoasă, ci mă aflam într-un fel de oval de aer albăstriu, ca într-o capsulă cosmică. Parcă pluteam pe niște ape liniștite și apoi, tot uitîndu-mă, mi se învîrtejeau toate; eram și eu printre acele valuri ușoare... Da, eram suprem de liniștit, cum trebuie să fi fost în lichidul amniotic. Și adormeam la loc. Astăzi, cînd nu pot dormi noaptea (și se întîmplă al dracului de des), geaba mă
NIŞTE AMINTIRI de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348220_a_349549]
-
-ne de toată otrăvitoarea mușcare a șarpelui./ Udându-te sângele lui Hristos, sfințitu-te-ai toată, Cruce sfântă, și tuturor/ne dai sănătate și tărie și izbăvire și dar de sfințenie./ Tăria și sprijinul Sfinților, Cruce de-viață-purtătoare a lui Hristos,/ Pe cei învârtejiți de ispite pe piatra voii cerești întărește-ne.” În „Bogorodișna” Crucea este invocată să-l înalțe pe om din păcat, așa cum Iisus prin propriul sacrificiu l-a înălțat pe Adam: „De voie pe lemnul Crucii suind Fiul tău, Fecioară, înălțatu
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
-ne de toată otrăvitoarea mușcare a șarpelui./ Udându-te sângele lui Hristos, sfințitu-te-ai toată, Cruce sfântă, și tuturor/ne dai sănătate și tărie și izbăvire și dar de sfințenie./ Tăria și sprijinul Sfinților, Cruce de-viață-purtătoare a lui Hristos,/ Pe cei învârtejiți de ispite pe piatra voii cerești întărește-ne.” În „Bogorodișna” Crucea este invocată să-l înalțe pe om din păcat, așa cum Iisus prin propriul sacrificiu l-a înălțat pe Adam: „De voie pe lemnul Crucii suind Fiul tău, Fecioară, înălțatu
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
stele-n trecut, Ca un cuvânt, tot stilizându-și fața, Veni-vei în iureșul, din care-ai început- Cu suflet să te pierzi și să-ți găsești speranța... De-atâta crivăț și valsul de brazi se-estompează, Un tango senil, învârtejindu-i nestingherit, Tot sufletul, ce ne-nfrânge, nu ne trișează- De am iubit, de n-am iubit, se știe că-i sortit. Să frigă și să doară, să ardă pe-un jăratec- Tortura lașă , însă, nu e calea lui de
CÂND FRIGE ORGOLIUL de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357816_a_359145]