33 matches
-
tine! Vezi?! De la stoici am deprins! De la ei știu că-n viață trebuie să fii demn, să fii convins că libertatea interioară te apără de abuzul tiranic al celor răi, nedrepți! Tirada mea o supuse pe Lixandra, obosind-o, o învălătuci într-o timiditate, care, pare-se, o făcu să uite, în fond, de ce venise. Poate de asta se cocoloși în fotoliu, dându-mi răgazul după care flămânzeam ca să finalizez proza. În seara aia timpul se perindase, culmea, plăcut, de când Lixandra
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468129488.html [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu-i decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor învălătucite pe câmpie sau poate sunt doar aburii proaspăt jupuitelor conștiințe etalate zi de zi în editoriale sub pecetea intraductibilelor zâmbete eternă-i această învârtire a pământului și a lumii. TRANSHUMANȚE Voi ieși în ploaie cu mîinile goale, să-mi umplu
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470762167.html [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
scurt timp, pentru că norul se topește în cele din urmă și tot soarele împărățește apoi. Vor mai trece o zi, două, trei, un an, doi, trei, dar e timpul ca soarele scenei să dea drumul din brațele lui norilor care-nvălătucesc de douăzeci și cinci de ani platourile de televiziune și să reapară spectacolele de altădată! O așteptăm și rechemăm pe Daniela Vlădescu în brațele noastre pline de singurătate, în inimile noastre pline de frig, în privirile noastre pline de urât! Aurel V.
DANIELA VLĂDESCU. MELODII MINUNATE CA UN TORENT DE MÂNGÂIERI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414231015.html [Corola-blog/BlogPost/341621_a_342950]
-
doborând-o la pământ. Surprinsă, bătrâna se speriase rău, dar își găsise bățul prin țărână și se ridicase dreaptă-dreaptă, cum nimeni n-o văzuse niciodată, bolborosind ceva cu ochii albi spre cer. Privind-o, băiatul simțise cum o moleșeală îl învălătucește și o stare de leșin îi slăbește cap și corp. Se dusese mintenaș acasă, strecurându-se în odaia lui, sfâșiat de neputință. Adormise buștean... Seara, ai săi, după ce-l strigaseră pe-afară, îl căutară până la urmă și-n camera lui
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1417346872.html [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu-i decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor învălătucite pe câmpie sau poate sunt doar aburii proaspăt jupuitelor conștiințe etalate zi de zi în editoriale sub pecetea intraductibilelor zâmbete eternă-i această învârtire a pământului și a lumii. Referință Bibliografică: TOTUȘI SE ÎNVÂRTEȘTE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TOTUŞI SE ÎNVÂRTEŞTE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1471107952.html [Corola-blog/BlogPost/373957_a_375286]
-
surprinzătorul Pepino Popescu, se absorb înveselitor direct în inimile avide de spectacolul muzical. Toate aceste evenimente, organizate în anul 2014, de către impresarul Pepino Popescu sunt miniaturale porți deschise spre luminișul fericirii depline și visului liber. Pe 17 noiembrie, în toamna învălătucită de nori, așternută de brume și zgribulită de vânt, formația Europe va concerta la Sala Palatului din București. După legendara Smokie, publicul român, în neabătutul ideal de a-și mângâia viața cu splendoarea vieții, are ocazia meritată de a pluti
FORMAŢIA ROCK EUROPE CONCERTEAZĂ ÎN NOIEMBRIE, LA SALA PALATULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414052290.html [Corola-blog/BlogPost/384129_a_385458]
-
V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Obstinatul octombrie care nu pleacă din anotimp până nu desveșmântează pădurea și-i alungă orchestra de flaute, până nu învelește câmpia cu pospaiul brumelor, până nu-nvălătucește crestele geruite ale munților, cu umbrele norilor, până nu trage oblonul sub cer, iar apele de jos îi oglindesc azurul tulburat și soarele liliachiu, plătește generos călătoria lui an de an prin timp, cu ofrande în buchete albe, cărămizii, viorii
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1414604408.html [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
mă uitam noaptea la ‘valurile luminoase’, care erau cu atat mai vădit luminiscente cu cât era și luna. Aflsasem ulterior că este o bacterie care “se aprinde” sau produce lumină că un licurici, dar în ape fiind, atunci când apa se învălătucește, și -Doamne cum mai era la pupă navei, acolo unde desigur existau “zvagniri” imense de apă, chiar valuri uriașe de la ditamai elicea de vreo 20m în lungimea ei! Atunci nu aveam cum sări să fac vreo baie(pentru asta există
PARADISUL INFERNAL ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1405087165.html [Corola-blog/BlogPost/349145_a_350474]
-
teritoriul clanului Saito nici cu o palmă de loc. Dimpotrivă, provinciile învecinate vor pândi prilejul să intervină, iar provincia noastră va ajunge în pragul prăbușirii. Și slobozi un oftat prelung. Mitsuharu se cufundase în tăcere, contemplând gânditor norii negri și învălătuciți de pe cer. Într-o luptă dintre propriii săi seniori, un vasal nu putea face nimic. Știau că tatăl lui Mitsuharu, Mitsuyasu, vasal de încredere al lui Dosan, se afla în avangarda mișcării pornite spre a aduce căderea lui Yoshitatsu. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de soldați luară în stăpânire zidurile de piatră. Apoi, întocmai cum jurase Shichizaemon, Kanegasaki căzu la ivirea zorilor. Dar ce găsiră forțele învingătoare? Nici unul dintre oamenii lui Hideyoshi nu mai era în castel. Stindardele lor stăteau în picioare. Fumul se învălătucea deja spre cer. Caii nechezau. Hideyoshi, însă, dispăruse. Atacul din noaptea trecută nu fusese nici un fel de atac. Condusă de Hideyoshi, mica armată se prefăcuse doar a fugi înapoi în castel, pe când, de fapt, căuta ca vântul o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și fiul său fură răniți. Cu efectivul redus la jumătate, fură nevoiți să se retragă. — Încercați să ajungeți la Templul Myokaku! Ne vom uni forțele cu Seniorul Nobutada! Deasupra acoperișului enorm al Templului Honno se vedea fum negru ca smoala, învălătucindu-se ca niște nori de furtună. Oare forțele atacante ale clanului Akechi, vasalii lui Nobunaga sau Nobunaga însuși dăduse foc templului? Domnea un asemenea haos încât nimeni nu-și dădea seama. Fumul începu să iasă și din templul exterior, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în centru. De-abia se însera, și luminile electrice și gheața scânteiau; pâlpăiau luminile fabricilor, cu multe ferestre, peste preeriile care se reîntorseseră pe terenurile unde fuseseră demolate clădiri, o iarbă de iarnă ce scotea capul de sub zăpadă și se învălătucea și îngheța în mici tufișuri create de vânt. Și fierberea geroasă a lacului, albastră; și derapajul constant al șinelor de cale ferată, care coborau în întuneric. M-am dus la librăria Carson, pe Wabash Avenue, la raionul de cărți de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și așteaptă și tot așteaptă și până la urmă moare așteptând. Nu cred că-l mai văd... uite cum fâlfâie veșmântul în jurul lui... parcă deodată n-a mai rămas decât veșmântul... dacă n-ar fi părul lung și alb care se-nvălătucește în bătaia vântului, ai crede că-i doar o nălucă... Îmi era drag bătrânul. Nu prea vorbea, nu vorbea cu nimeni... O dată s-a uitat lung la mine, a oftat... și, nu știu cum, era atâta dulceață în ochii lui albaștri... Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vedea Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără s-o trezească pe Valentina. Ei bine, asta-i, Kevin avea să doarmă fără. Măcar dac-ar fi fost prima dată. Se Întâmpla o dată la trei nopți. Învălătuci așternuturile umede, le puse pe jos și urcă băiatul pe saltea. Kevin se lăsă convins, doar cu condiția ca ea să se Întindă alături. Emma Își cufundă buzele În părul lui. Kevin mirosea a zbenguială și a biscuiți. „Hakuna matatta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lovesc căpșorul lui micuț. Femeile îl priveau mult, îl înconjurau. Plecă spunându-mi: Diseară ne vom revedea. Balul nu mi-a făcut prea mare plăcere. Aveam o rochie prea largă care mă incomoda, era dintr-o mătase care mi se învălătucea pe picioare și aluneca la orice mișcare. Prințul Carol m-a acaparat. Nu dansa, și conversația noastră îi îndepărta pe ceilalți de mine. Intrând în salon, prințul imperial îmi spuse bună seara și murmură: Sper că ești odihnită, la care
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
desprins de pe o cornișă și a căzut în mijlocul forfotei soldaților care trăgeau. Știam din experiență că frânghiile, țevile de coborâre, scările care dau pe acoperiș precum și alte instalații de salvare nu existau decât în filmele de aventuri. Fumul acid se învălătucea în jurul rampei, umplea treptat sala restaurantului. Timpul vibra în ritmul reluării atacurilor, al vacarmului exploziilor și al scurtelor momente de acalmie, a căror liniște te asurzea. Privirea se oprea pe câte o masă, pe tacâmuri, pe buchețelul de flori artificiale
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mult prin acel plîns cer botez. Se crede că acel copil care plînge pe timpul săvîrșirii tainei botezului va trăi lung. Cînd botezi copii, să le dai fașă lungă. Ducîndu-se un copil la botez, este obicei a înfrumuseța crijmele* care se învălătucesc împrejurul luminilor cu busuioc, văzdoage* și alte flori. Din aceste flori nu se poate să ieie cineva vreuna, căci se crede că, la din contra, i se ia copilului somnul. Aducîndu-se un copil la botez, poporul îi pune pîne și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
curățeniei: spălatul pe jos. Pentru îndeplinirea acestei munci, mama se folosea de două obiecte. Un băț la capătul căruia se bătea o bucată de scândură de vreo 30 de cm. lungime și vreo 12 cm. lățime. Peste această scândurică se învălătucea o cârpă ceva mai mare și mai grosuță. Alături, avea o căldare cu apă. Introducea cârpa în căldare, o lua și o storcea, o înfășura pe "teu", apoi plimba teul metodic, sistematic pe fiecare centimetru pătrat de mozaic. Lua apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar picioarele mi se îngreunau ca niște coloane de plumb». S-a împins puțin peste parapet, căutând să găsească cu privirea o veche biserică romanică din secolul IV, înghesuită între Ponte Pietra și Teatrul roman: «Iar acolo, unde Adigele se învălătucește șerpuit, iată biserica mea dragă Santo Stefano. Ce amintiri frumoase am în minte și în suflet despre primii mei 7 ani de preoție!». Rămâne o clipă tăcut, în tăcere, ca și cum ar fi răsfoit paginile tinereții sale prin jurnalul său imaginar
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
meticulos al vremii ne amintește meniul: pâine și brânză la prânz, mămăligă și brânză la cină, iar apă de voie. La sfârșitul zilei, toți se prăbușesc cu greutate peste pătucuri cu oasele amorțite. Un somn frământat îi face să se învălătucească spasmodic în pături, în așteptarea noii zile de muncă: se aud meșterii și constructorii «Casei» lor. Da, o casă: «Casa Copiilor buni». Don Calabria detesta numele de colegiu, pentru că îi aducea în minte impunerea, disciplina, anonimatul, detașarea dintre educatori și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deșteptărei mele! Dar te sparg... căci tu ești singurul lucru ce mă leagă de viață și de trecut. El scoase un pumnal ascuțit și mic din sânul său și sfârtică cu o cruce curmezișă tot portretul, astfel încît pânza se-nvălătuci în câte patru părțile de cadrele de lemn aurit a portretului și sub el rămăsese gol păretele alb. Ochiul său era sec, surâsul amar, căci lupta fusese cruntă. - Tomo, zise el, eu mă duc, cu toate că, nu te oblig să mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mări teritoriul clanului Saito nici cu o palmă de loc. Dimpotrivă, provinciile Învecinate vor pândi prilejul să intervină, iar provincia noastră va ajunge În pragul prăbușirii. Slobozi un oftat prelung. Mitsuharu se cufundase În tăcere, contemplând gânditor norii negri și Învălătuciți de pe cer. Într-o luptă dintre propriii săi seniori, un vasal nu putea face nimic. Știau că tatăl lui Mitsuharu, Mitsuyasu, vasal de Încredere al lui Dosan, se afla În avangarda mișcării pornite spre a aduce căderea lui Yoshitatsu. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de soldați luară În stăpânire zidurile de piatră. Apoi, Întocmai cum jurase Shichizaemon, Kanegasaki căzu la ivirea zorilor. Dar ce găsiră forțele Învingătoare? Nici unul dintre oamenii lui Hideyoshi nu mai era În castel. Stindardele lor stăteau În picioare. Fumul se Învălătucea deja spre cer. Caii nechezau. Hideyoshi, Însă, dispăruse. Atacul din noaptea trecută nu fusese nici un fel de atac. Condusă de Hideyoshi, mica armată se prefăcuse doar a fugi Înapoi În castel, pe când, de fapt, căuta, ca vântul, o cale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și fiul său fură răniți. Cu efectivul redus la jumătate, fură nevoiți să se retragă. — Încercați să ajungeți la Templul Myokaku! Ne vom uni forțele cu Seniorul Nobutada! Deasupra acoperișului enorm al Templului Honno se vedea fum negru ca smoala, Învălătucindu-se ca niște nori de furtună. Oare forțele atacante ale clanului Akechi, vasalii lui Nobunaga sau Nobunaga Însuși dăduse foc templului? Domnea un asemenea haos, Încât nimeni nu-și dădea seama. Fumul Începu să iasă și din templul exterior, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
gâtul sticlei, când o întorci cu fundul în sus". În aceste circumstanțe epuizante din toate perspectivele imaginabile, femeia are puterea să mai ia o decizie ce pare, inițial, în acord cu toate prevederile înțelepciunii practice: "Apucă pe Păunaș adormit, îl învălătuci în scutece și în șorț și, scobind sub căpiță, făcu o ascunzătoare. Vârî copilul și ticsi fânul la loc, apoi porni, nebună, fără să le vorbească, fără ca să mai știe". Întâlnirea cu moș Dănilă vine ca materializare a evaziunii în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]