91 matches
-
înălța mișcarea într-o zvârcolire galbenă, apa se ciocnea de brațele lor împletite într-un singur colac de salvare, briza le frunzărea privirea și pielea, sarea de pe ochi și gât părea dulce, în timp ce, coroana soarelui se agăță de părul lor învălmășit și ud. Dansul pe nisip era felin, căutarea de sine dura până soarele topea oglinda apei, până când apa le inunda clipa, până când trupurile se regăseau la intrări în febra elementelor din natură. Peter a țâșnit cu schiurile în picioare, într-
CONCURSUL DE SCHI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Concursul_de_schi_.html [Corola-blog/BlogPost/357250_a_358579]
-
râzând Mă calcă în picioare Mă lovesc fără să știe că eu sunt obrazul Domnului Care-i așteaptă Ații sunt triști și îngândurați Nu simt că au în mine un prieten Mă privesc șters sunt doar undeva în gândurile lor învălmășite Un bolovan oarecare. Unii urcă pur și simplu fără să mă vadă E doar o piatră spun unii și atunci o lacrimă mi se scurge pe obraz E doar un bolovan zic alții și încearca să mă desprindă Unindu-și
URCÂND SPRE CER de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Urcand_spre_cer.html [Corola-blog/BlogPost/356796_a_358125]
-
și bisericile sale un sentiment istoric, de lungi înfățișări seculare. Un om că el îl vom avea din nou numai când peste o epocă limpede va domina o minte înaltă, având curajul de a rămâne sus pe pisc orice ape învălmășite s-ar abate la picioarele muntelui. De dincolo de calendar, anotimpuri și vârste, Eminescu este steaua noastră solară. Sub aburul versurilor eminesciene, totul arată mai nobil, mai sincer și mai frumos; îl caută poeții și îl iubesc îndrăgostiții de pretutindeni, natura
LUCEAFĂRUL POEZIEI ROMÂNEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 by http://confluente.ro/Luceafarul_poeziei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/349007_a_350336]
-
Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n lacrimi Ce învălmășit coboară Lumea noastră'n disperare. Nu putem a îndura Astă groaznică boceală Ce retează Fără milă Din a sufletelor noastre Minunată, alba filă Și o scrie cu cerneala Unor lacrimi prea murdare De tristeți și'nsingurare Te rog Doamne; nu
NOROIUL PLOILOR NOASTRE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1425368657.html [Corola-blog/BlogPost/343339_a_344668]
-
nouă linguri de făină, în care pusese și nouă linguri de sare... „nu a fost prea dulce”; Veselie; Vramniță construită prin suduire; Verjelul, horă unică în an, ocazie prinsă ori ratată; Vioara speriată de țăranul uriaș Gheorghe „plângea o melodie învălmășită”; Vaida și fiul lui cu nume-titlu: Simionu li Vaida; „Vara aceea am încălecat capra Cârnei, vaca ei, cum ziceam noi în bătaie de joc”; „vreo zece ani de agoniseală, pe șantierele de la oraș” pentru un clopot de suflet; „Vaca Vioara
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 by http://confluente.ro/Salamandrofobie_si_emotia_locomotivei_la_ceapa_din_vecini.html [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
că trăiești, când bagi mai mult în gură. . La noi, în fructe și în flori e sevă din adânc, La voi, în gust și în culori simt apă, când mănânc . La noi, au farmec și mister, aceleași anotimpuri, La voi, învălmășite sunt și curg în alte timpuri . . . La noi, te soarbe ce-i în jur, topit în rugăciune, La voi, un sentiment obscur, cu iz de-ngropăciune. La noi, ne-ntoarcem în pământ, cum o făceau străbunii, La voi, cenușa dau în
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 by http://confluente.ro/La_voi_sila_noi_ionel_davidiuc_1351023022.html [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor noroi Dar, te rog, oprește Doamne Astă plângere amară Din imensa'ți bunătate Și clemeță Fă un soare să răsară! Căci ne frângem de'o'ntristare Cursă'n lacrimi Ce învălmășit coboară Lumea noastră'n disperare. Nu putem a îndura Astă groaznică boceală Ce retează Fără milă Din a sufletelor noastre Minunată, alba filă Și o scrie cu cerneala Unor lacrimi prea murdare De tristeți și'nsingurare Te rog Doamne; nu
BIANCA AURA BUTA by http://confluente.ro/articole/bianca_aura_buta/canal [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
lume numele: orașul Buhuși! Calea artistului, ocolind crispările și împingerile oarbe înainte a urcat spre o culme aurorală, în țări și continente străine, unde a ajuns celebru, făcând pretutindeni cinste țării sale. Pe când în țară, acum, în vremuri atât de învălmășite, iată că nu Bacăul, ci Ploieștiul îl arată publicului, sub bagheta dirijorului Cosmin Murariu, la pupitrul Filarmonicii „Paul Constantinescu”. Concertul simfonic de la Ploiești, având în distribuție pe pianista Ioana-Maria Lupașcu și pe interpretul instrumentist la corn Dragoș Horoba, a cuprins
SERGIU POBEREZNIC, ARTIST BUHUŞEAN LANSAT PE SCENELE MARII MUZICI, ALE LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_pobereznic_artist_buhu_aurel_v_zgheran_1383133848.html [Corola-blog/BlogPost/357440_a_358769]
-
de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. DESCĂTUȘARE Cu primul tremur al razelor de soare am deschis larg fereastra, să simt suflul de libertate, iar mintea să le poată cuprinde pe toate! Frământări și gânduri învălmășite își fac loc fără zăbavă, încerc să mă scutur, poate le ia vântul și mă ușurează de ele, prea-s lacome să mă înșele, să mă disece, ca să nu pot gândi la rece. Poate o să mă las cuprinsă de tristețe
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/luchy_lucia/canal [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
o iau de la-nceput! Nu contează atâta vreme cât am visele mele, și pot merge ... Citește mai mult DESCĂTUȘARECu primul tremural razelor de soaream deschis larg fereastra,să simt suflul de libertate,iar mintea să le poatăcuprinde pe toate!Frământări și gânduri învălmășite își fac locfără zăbavă, încercsă mă scutur, poatele ia vântul șimă ușurează de ele,prea-s lacome să măînșele, să mă disece,ca să nu pot gândi la rece.Poate o să mă lascuprinsă de tristețe,apoi o să râd, o să plâng,sau
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/luchy_lucia/canal [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
despre spațiile ne-umanizate (încă) unde probabil plevușca polului mărunții peștișori sar sub pleoapele focilor - să se încălzească (și pleoapele-s puhave de grăsime protectoare)... ...însa el nu garanta să rămână până la capăt curiosul cuviosul fidel imprevizibilelor exotisme ale fanteziei învălmășite de fluxul magnetismului polar când printre degetele-i osoase treceau boabele de gheață ale mătăniilor celui care renunțase la odoarele iubirii pământene. Conclamatum est chiar dacă nu ești înger privește către casă lira masivă te urmează ca fermecată levitând la firul
Leo Butnaru by Leo Butnaru [Corola-website/Imaginative/10368_a_11693]
-
toate au redevenit firești. Iar ei și-au mai adaptat vorbele după pronunția noastră. Amănuntele acestei prime întâlniri mi-au rămas foarte vii în minte. Mi s-au păstrat și alte întâmplări ale vremurilor de atunci în memorie, dar mai învălmășit, din ce în ce mai învălmășit pe măsura trecerii timpului. Pentru a fi organizate „spații de școlarizare”, s-au eliberat niște încăperi deasupra unui atelier de prelucrări metalice, numit la șlaifărai, ale cărui zgomote le auzeam în timpul orelor. Acestea erau predate de ingineri sau
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Imitatorul_de_pasari_dan_florita_seracin_1349427078.html [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
DESCĂTUȘARE Cu primul tremur al razelor de soare am deschis larg fereastra, să simt suflul de libertate, iar mintea să le poată cuprinde pe toate! Frământări și gânduri învălmășite își fac loc fără zăbavă, încerc să mă scutur, poate le ia vântul și mă ușurează de ele, prea-s lacome să mă înșele, să mă disece, ca să nu pot gândi la rece. Poate o să mă las cuprinsă de tristețe
D E S C Ă T U Ş A R E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/luchy_lucia_1470318985.html [Corola-blog/BlogPost/379198_a_380527]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZĂPEZILE DE VATĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului cu fruntea rezemată de geamul ăsta rece învălmășite parce răstălmăceau norocul ferigile din nord își căutau sorocul, secretele ascunse în lumile aztece; voit o prevestire se-ncumeta tenace negociind o miză a vreunui mizantrop furgoane vistieria prădată în galop neliniști, carabine și mușcături de ace o bruscă revenire
ZĂPEZILE DE VATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Zapezile_de_vata.html [Corola-blog/BlogPost/359460_a_360789]
-
culmea muntelui, oamenii îmbrăcară armurile și se împărțiră în două grupe. Prima avea să efectueze un raid în zori asupra fortăreței inamice de pe munte, iar a doua urma să atace Toigasu. Clanul Takeda subestimase pericolul, iar acum se dezlănțuiră strigăte învălmășite, buimace de somn. Focurile aprinse de soldații lui Tadatsugu stârneau un fum negru care se înălța din fortificația alpină. Oamenii clanului Takeda o luară la fugă în dezordine către Tobigasu. Între timp, însă, a doua divizie a lui Tadatsugu penetrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
simți ca un om singur într-un deșert, urmărit de umbre nedeslușite care îl înspăimântau prin grotescul și hidoșenia lor și care parcă voiau să-l devoreze. Zăbovi un timp în vestibul, fără să știe pe ce drum să apuce, învălmășit, răscolit, căutând parcă adăpost pentru sufletul său ce pășise într-un imperiu al întunericului. Ieși din casă. Primul gând îi purtă pașii către farmacie. Colegele Doinei îi spuseră că șefa trecuse pe la serviciu cu puțin timp înainte anunțându-le că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
liceu circula prin denumirea sa, care era rostită cu respect, iar generațiile de absolvenți se identificau și prin numele profesorilor rostit de asemenea cu respect. Nepoata doamnei Pavel era încă tânără, nici treizeci de ani, iar timpul de după război prea învălmășit și gălăgios de preocupările politice ale vremii ca numele ei, prea nou să fi ajuns la notorietate cum s-ar fi întâmplat dacă ne-am fi aflat în timpurile de pace dinainte, când viața curgea lentă neînchipuind urmările ce-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
smerenie tocmai pentru a păstra tabuizarea necesară acestuia. Anselm din Cantebury începe demersul analitic din Proslogion cu sublinierea diferenței dintre subiectul și obiectul analizei: "Și acum, haide, omule mărunt, fugi puțin de ocupațiile tale, tăinuiește-te pe tine, modest, de învălmășitele tale gânduri."47 Cu toate aceste diferențe de statut și ale încercării de a determina rolul rațiunii în cadrul relației cu Dumnezeu, Anselm realizează o relație de interdependență între credință și rațiune: "Eu, Doamne, nu țintesc la a pătrunde înălțimea ta
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de aproape a evenimentelor, Ureche Vornicul nu vorbește de rolul țărănimii în victoria memorabilă de la Vaslui, așa cum fac autorii contemporani: „au întâlnit rezistența țăranilor moldoveni care deși se aflau în luna ianuarie, cu mânecile suflecate băteau cu nădejde în oastea învălmășită a lui Solyman Pașa ca în mijlocul 204 verii (aici autorul devine patetic, bucolic și mioritic! - n.a.), când își îmblăteau snopii de grâu (se cultiva foarte puțin grâu în acea vreme! - n.a.), grăbiți de apropierea unei furtuni neașteptate, astfel și cei
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
e somnul, plăcut 676. Și tot poetul care descoperă în sine taina, trece de la haos la ordine, revenirea la stările păstrate în subconștient aducându-i satisfacții inexplicabile. Mi-amintesc cu uimire și-acum De timpul în care aveam O gândire învălmășită, de fum, În care-amintirile și dorințele și iubirile Se frângeau, Și-așteptam să adorm, să m-azvârlu în somn...677. La fel ca și Verlaine sau Malarmé, în Alchimia verbului, Rimbaud realizează o lume fantastică, imagini, mistere și simboluri părând
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit însă de talent. Unele evocări și câteva portrete își au plasticitatea lor, apăsată și cam vulgară. În general, scrisul lui S. apare dezordonat, învălmășit, surprinzând totuși nu rareori cu vreo metaforă savuroasă ori cu o picantă întorsătură de grai popular și arhaic, colorată de un umor parșiv și răutăcios. Paradoxul acestei neobișnuite arhondologii ar fi că, în loc să aureoleze o clasă și o orânduire pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
pentru o prostituată și în liniștea mortificantă abia dacă vibrează, în tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița O stea din Carul Mare, unde, într-un decor de amprentă sadoveniană, un june trăiește emoțiile învălmășite ale unei îmbrățișări de inițiere. Mai puțin îi izbutește prozatorului șarja, lucrată în pastă groasă. Aceeași atmosferă în Orașul din amintire (1944). Pecetluit de inerții maligne, sfâșiat de contraste, Chișinăul pare „cel mai trist oraș din lume”. În descrierea alert
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
a se orienta spre transcendent . Există oare loc, într-o reflexie stîrnită tocmai de criza lumii moderne, pentru identificarea unor posibile avantaje spirituale, proprii acestei vîrste tîrzii? Termenul criză înseamnă în primul rînd, se știe, judecată, discernămînt, separare a apelor învălmășite. Criza atît de importantă, atît de abundent tematizată a modernității poate oferi așadar, alături de inconfort spiritual și tocmai datorită lui, materie pentru un discernămînt ofensiv, creator. în masa de carențe a condiției moderne s-ar putea afla șanse neașteptate, aparte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ar plânge și ar țipa, gândind, în mod just, că asemenea atitudine m-ar face să cedez. Deci dacă era calmă, deși tragică, înseamnă că se bucura oarecum că fusese forțată să rămână. Neîndoielnic, sentimentele ei erau amestecate, ciopârțite și învălmășite. În bucătărie se întunecase. Titus intră pe ușa din spate și se îndreptă spre sobă. Nici nu se uită la noi. Găsi farfuria cu resturile de tocană. Mi-am amintit brusc că Gilbert se afla încă, probabil, la postul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
minte... Uncheșul îi spusese, când s-au văzut ultima oară,.. că mama lui era cam.. bolnavă. „Hau-hauuu... hau-hauuu !”, ăuitul se auzi din nou dar, mai tare, mai trist și mai prelung. „Oare, pentru cine..?!”, se întrebă din nou, cu mintea învălmășită. O frică dureroasă îi îngălbeni obrajii... și, fiori cu spini otraviți îi trecură prin tot trupul.Un dor nestăvilit, de casă, de mama lui, îi năpădi sufletul. De acolo, de sub Grințieș, încercă să deslușească, peste vale pe coasta Stânișoarei, poate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]