68 matches
-
O, încercare a celui despărțit în ocolul lumii - unitatea privirii repetate! Din partea stângă, fiecare piatră a văgăunii se desface în trei capete cu dinți întreiți; din partea dreaptă, ape în clocot de trei ori se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe și arme destule, hrănit din optimismul ficțiunii viitoare. Mă încredințez scepticismului: nici vedere, doar ochi; nici cuvânt, doar limbă; nici auzire, doar
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
participat. Și crede că dacă guvernul provizoriu nu ar fi trimis grosul oștirii, sub comanda lui Magheru și Pleșoianu spre Rîmnicul Vîlcii, puteau fi lesne alungați cei 9000 de turci intrați în București ca invadatori. Chiar așa rău scrise și învăpăiate nostalgic, broșurile lui Papazoglu întrunite acum într-o ediție restauratoare, se citesc cu desfătare și curiozitate justificată. Dl Marcel-Dumitru Ciucă a făcut bine că a restituit, într-o probă ediție, scrierile lui Dimitrie Papazoglu. Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei orașului București
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
albă morților se-împarte“, scria Horia Zilieru în Tărîmuri, în „decembrie 2010“ -, truver bătînd la porțile ghintuite ale cetăților medievale, (în)cîntînd femeia harpă ori anahoreta: „Văzum o Roză la întunecare/ trecînd lucarna oarbă-n sfîșiere./ Pe boltangîndurată tînga piere/ învăpăiatul har din duh răsare./ Ating prin nori răpitele galere/ cît ora mea de gheață o dogoare/ un chip de fată ca o revărsare/ de tunete prin limpezi coliere./ Stă înflorită la clavir și strînge/ uleiul sfînt în candela bogată/ de
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
doar să fie atentă și să se poarte cu cea mai mare chibzuință. Țarcul rămânea totdeauna deschis și când se ducea, și când se-ntorcea și era de-ajuns ca nora să i se uite în ochi, cu ochii ei învăpăiați și sălbateci, de mânz care nu suferă zăbala, ca ea, bătrâna, cu toate drepturile de stăpână, să plece fruntea și să-i îngăduie orice fără să crâcnească. Piciorul alb, gol, rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
spate, să-l trezească. Hai! Repede! Ne prind nemții! Nu ne prind. Dacă am scăpat o dată, nu ne mai prind. Spune-mi... Ce să-ți spun? O aștept de dimineață, mărturisi băiatul. De anu trecut, toată ziua, șopti ridicând fața învăpăiată, și-l privi cu o expresie ciudată de bucurie, parcă l-ar fi așteptat tronul Angliei. De ce nu vorbești? Ei! se încruntă. Ce-i cu dumneata, meștere? Săltând din umeri luă aerul grav al unui bărbat gata să dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la ancoră, mai departe de țărm. Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se Încumetase Andreea să spună mai mult În șoaptă. Un spectacol de culoare ce se petrecea odată cu nașterea unei noi zile. O feerie neobișnuită, Învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea În dansul ei matinal. O imensă Întindere de apă violet roșiatică se Înfățișa privirilor lor, cu creste de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ar fi fost descoperirea comorii, oricîte urmări grave ar fi avut negăsirea ei în viața fiecărui participant, ceva nedorit, chinuitor și dușmănos ca o hienă a apărut în fața întregii echipe: foamea! Of, blestemată pedeapsă nemeritată hărăzită unor truditori atît de învăpăiați! Toată mîncarea lui Vlad din plasă, toți biscuiții aduși de Tomiță, toate perele busuioace cărate de Virgil și Bărzăun, în sfîrșit, tot ce fusese bun de mîncat dispăruse de mult, pe nesimțite... Nimeni nu voia să spună însă că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
două stele într-o noapte geroasă... Brațele i s-au încordat și dintr-o mișcare a îndepărtat-o pe femeie, care părea că nu pricepe nimic... Ce faci, Măriuță? Ce-i cu tine? Măriuța s-a ridicat și, cu ochii învăpăiați încă, a rostit aproape scâncit: Îmi ești drag, Vasile!... Taci! Nu mai spune o vorbă! Ce? Crezi că tu nu-mi ești dragă? Îmi ești! Dar... Dar ce? Eu mi-am dat cuvântul față de un om că... Că am să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o convingă să se așeze. Își tot cerceta hainele umede pînă cînd doamna Bailey i-a pus o mînă și a Îndesat-o Într-un jeț, zicîndu-i „madam“! Pe Floare, minunea revederii lui Gheorghe o vrăjea la fel de tare ca hora Învăpăiată a Frumoaselor pe cîmpiile de SÎnziene, iar seara aceea scînteietoare o amețea aproape la fel ca măreția oceanului. De aceea nici nu fu În stare să scoată vreo vorbă. Soții regăsiți au luat trenul spre Chicago a doua zi, petrecuți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să dospească în mine aceeași veche...” Dintr-odată, însă, își curmă șirul gândurilor (care, probabil, ar mai fi continuat multă vreme, dacă vorbitorul nu sar fi simțit stânjenit de cineva) și, cu un gest repezit, mă fixă cu o privire învăpăiată, tăioasă și plină de venin, ce sfredelea mai crâncen chiar și decât cel mai aprig burghiu, și în care am putut vedea deopotrivă mânie și regret, căci acum nu mai era el singurul posesor al gândurilor și al zbaterilor sale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trăiască în veci. De aceia Domnul Dumnezeu i-a gonit din grădina Edenului, CA SĂ LUCREZE PĂMÂNTUL DIN CARE FUSESE LUAT. Astfel a izgonit El pe Adam; și la răsăritul grădinii Edenului a pus niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieții" (Fac. III 22-24). După izgonirea din Rai După izgonirea din Rai, Adam și Eva, au dus traiul amărât, pe care-l duce întreaga omenire până astăzi. Cei dintâi copii născuți din ei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
nici materie destinată putreziciunii. După căderea în păcat a strămoșilor noștri Adam și Eva (oameni necurați de aici înainte) vedem din Sf. Scriptură, că Dumnezeu a rânduit "la răsăritul grădinii Edenului" (a raiului) "niște heruvimi, cari să învârtească o sabie învăpăiată (de foc), ca să păzească drumul care ducea la pomul vieții" (Geneza Cap. III v. 24). Pentru întâia oară deci, omul făcu cunoștință cu "focul", ca element ce cădea sub simțurile sale omenești și care-i arăta, lămurit, propria vină și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sociale, toate, a căror singură, copleșitoare importanță e să te țină ocupat. Într-alt fel decît în viața-viață, în care trista lor sîcîială chiar contează. Ce altceva era catharsis-ul vechilor amfiteatre, decît eliberarea de patimi, văzîndu-le în toată intensa, învăpăiata lor deșertăciune, în fața oamenilor și a zeilor? Ce altceva e această mascaradă a corsetelor croite bine, pe măsura hainelor, a discreției prevenitoare, a conversației superficiale, a moștenirilor derizorii, ca a muribundului îngrijorat de legatarul unui gramofon, decît un manual liric
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
el însuși se desfăta - paragrafele de portret de grup sunt printre cele mai reușite, dând măsura ironistului: „Dar cea mai atrăgătoare figură e a doamnei care stă colo, aburită de joc, răcorindu- se cu evantaiul; figură de creolă, cu ochii învăpăiați și cu buzele însetate. Nici una nu are în juru-i atâția suspinători ca dânsa. Iorgu, unul dintre cei mai statornici, are dreptul încuviințat și netăgăduit de a-i săruta mâna pănă la încheietura brațului, în timp ce drepturile lui Petru se întind mai
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
se nasc una din cealaltă” . Așadar, iubirea lui Dumnezeu arătată în creație nu s-a întrupat niciodată. „El nu privește spre noi într-un mod obișnuit. El o face cu dragoste, cu o dragoste infinită, o dragoste fără patimă, dar învăpăiată și intensă, o iubire sinceră, indestructibilă, o iubire care niciodată nu poate fi înăbușită” . Trebuie și putem să facem totul pentru slava lui Dumnezeu . Există putere, pace și bucurie în iubirea lui Dumnezeu . Sfântul Pavel - Apostolul Neamurilor, nu a avut
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
cristal. Făptura aceea părea ireală și irezistibilă. Îl vrăjise complet cu farmecu-i singular. Părea un înger căzut, sculptată-n lumină și flăcări și mana în jur o aureolă și o grație ce amintea de o lebădă neagră, pe un fundal învăpăiat. S-a apropiat de el, chemându-l cu focul privirilor și cu grația desăvârșită a mișcărilor și el simțea că sângele i se transformase într-un fluviu de foc, în vene. Au dansat și ea îi șoptea că era nebună
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
înflorit în mlădierea Dorului Sfânt. Lacrima lui zăvorâtă în făclii de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma celor cuminecați în iubire. Șoapta lui, stăruința cea neînțeleasă în cugetul desprins din răscolul de slavă, scânteie-n făptura plină de râvna învăpăiată a flăcărilor de dor. Cuvântul lui înfiripat în prundul vioriu al Doinei, se prinde ca o lacrimă de foc în Numele de slavă al Domnului. Credința lui e amiază de duh brodată cu fir de ninsoare, ce se-nalță ecou într-
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CONTRASTE... Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 594 din 16 august 2012 Toate Articolele Autorului “ Contrastele se-atrag” - îmi spui viclean și vorbele-ți surâd învăpăiate când îmi șoptești cu pasiune: ia-te de mână cu amurgul plin de-alean ce lasă cerurile descuiate! Eu sunt contrastul tău și te atrag în leagănul fântânii mele pline de patimă, mister și dor de tine... tu, prețioaso, lasă
CONTRASTE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355067_a_356396]
-
cei apropiați. Azi mergem în stațiunea de tratament de la Vatra - Dornei pentru că a început coloana să ,,scârțâie” și ne dor ciolanele. Ninge frumos și nu mă satur privind de la fereastra trenului. Gândurile îmi aleargă, când la anii copilăriei, când la învăpăiații ani ai adolescenței, când pe urmele lăsate peste ocean. Și ca de fiecare dată când mă întorc din călătoria asta imaginară ... regret că am îmbătrânit! ... Referință Bibliografică: BABĂ IARNĂ / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 537, Anul II
BABĂ IARNĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357656_a_358985]
-
-se în jocurile nunții, ca poeme de puritatea cristalului, prin care lumina se disipează într-o feerie de imagini : „Mută-mi casa poemului/în Cerul mării de stele/luminat cu ochii Tăi/ca în prima viață” („Vis etern”) ori „Rămâi învăpăiată/în lumina chivotului/meu de templu/până-ți voi găti/cu alte aripi/tinerețea speriată” („În raza sufletului”). Dl. N.N.Negulescu ne dăruiește - implicând conotații ezoteric-filosofice dar și dincolo de care - sublime versuri de iubire ce au darul să scalde căușul
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
la ancoră, mai departe de țărm. -Nici cel mai talentat pictor n-ar putea reda așa ceva, se încumetase Iulia să spună mai mult în șoaptă.Un spectacol de culoare ce se petrecea o dată cu nașterea unei noi zile. O feerie neobișnuită, învăpăiată cuprinsese atât cerul cât și marea în dansul ei matinal. O imensă intindere de apă violet-roșiatică se înfățișa acum privirilor tinerilor fascinați de pe terasă. Creste de valuri înspumate, sclipitoare și veșnic în mișcare. Liniștea ce stăpânea împrejurimile, fu străpunsă de
VACANTA LA MARE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348275_a_349604]
-
Articolele Autorului Nescrise poezii de amor pe unde vorbelor v-ați dus Când sufletu-i răpus de dor și-n sânul dragului s-a pus Cum rătăcirilor vă rabdă neliniștile gândului Când inima de fată dragă i-așterne cale dânsului Învăpăiata tot încearcă s-aprindă iarba necosită În pajiștea-i învolburată pân-la fântâna înlăcrimată Nestinse poezii de-amor adună-i setea la fântână Din versul meu când bea cu dor la inimă să i se pună. Referință Bibliografică: de Dragoste / Georgeta
DE DRAGOSTE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379647_a_380976]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CREPUSCUL Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Crepuscul Spre asfințit ne încânta, soarele-n amurg, rotund,imens, învăpăiat,parcă e ars pe rug. Se întinde apusul roșiatic cu a sa hlamidă purpurie, mai roșii că oricând, se sting și macii pe câmpie. Incandescent, măreț în roșii văpăi de catifea, în purpura se îmbracă toată strada mea, copacii, ferestre
CREPUSCUL de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374152_a_375481]
-
pe care alții pentru tine-ndură196?" Orc răspunse: "Fie-ți blestemate căruntele sprincene! Ce cauți în acest străfund? 70 Disprețuiesc a ta-Îndurare. Împrăștie-ți zăpezile aiure. De furie turbat sînt în adînc, fiindcă, Iată, picioarele și mîinile mi-s pironite de învăpăiata stîncă, Dar focurile-mi crunte mai bune sînt decît zăpezile-ți. Stai tremurînd. Nu ești încătușat. De ce să zăbovești, josnice demon rece al durerii, În chinuri ale gerului cumplit? Acum un Lac de ape-adînci unduitor 75 Se-ntinde pe deasupră-ți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]