685 matches
-
cascadă, sunetul unor tocuri/ pe scări. Și iarăși,/ mîinile femeii apropiindu-se parcă/ ar da la o parte o mulțime de ramuri -/ o, flacăra unduitoare a părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
steaua al domnului Gheorghe Grigurcu se înscrie în zona metaforicului revelatoriu. De dimensiuni reduse, epigramatice, poemele sale au, de cele mai multe ori, concentrația lirică a unui haiku și calitatea acestuia de a surprinde instantaneul fulgurant al unei stări trecătoare: "Buzele crinului/ înverzite de iarba/ pe care atât de discret/ o paște"; sau: Un munte/ cum un uger/ nemuls;" sau: "Vântul: o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
în ciuda programului și a tonului general grav al poeziei sale, Vasile Baghiu știe să găsească loc pentru ludic și ironie, nu atît în rimele interne sau interludiile ritmate din poeziile discursive, destul de puțin inspirate, cît în secvențe de tipul: "a-nverzit peste tot. Risipiri, nădejdi,/ conștiința retrasă într-un colț umed,/ o nebunie și-o învălmășeală/ și-o grohăială de porci prin mărgăritare,/ și pe deasupra o mulțime de ferestre deschise/ în această primăvară buimacă, da." Jocurile de cuvinte (fie ele și
Tușind și suferind by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15315_a_16640]
-
la adresa obiceiului spunând că el este de origine romanică, fiindcă germanii numai de când au adoptat, în ianuarie 354, calendarul roman au început să sărbătorească, în biserică, Nașterea Domnului. Obiceiul și-ar avea sorgintea în datina romană de a pune, la înverzit și la înflorit, în vase, plante și rămurele de pomi. Obiceiul amintește că la Nașterea Mântuitorului "pomii înverzesc în livezi și poartă fructe". Obiceiul, scrie autorul articolului, Ion Mihăilescu, s-a impus greu: "Un secol a trebuit pomului de Crăciun
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
calendarul roman au început să sărbătorească, în biserică, Nașterea Domnului. Obiceiul și-ar avea sorgintea în datina romană de a pune, la înverzit și la înflorit, în vase, plante și rămurele de pomi. Obiceiul amintește că la Nașterea Mântuitorului "pomii înverzesc în livezi și poartă fructe". Obiceiul, scrie autorul articolului, Ion Mihăilescu, s-a impus greu: "Un secol a trebuit pomului de Crăciun, după ce și-a ajuns forma sa tipică, ca să cucerească toată Germania și numai o altă jumătate de secol
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
o cazuistică infernală, care numai ea ar motiva numele de „Țara lui Dracula". Să revin însă la ceea ce spuneam la început. Acțiunea se petrece într-o frumoasă zi din primăvara anului 2003. Soarele strălucește, pomii, de bine de rău, au înverzit, păsările cântă apolitic, automobilele scot fum gros pe țeava de eșapament. Nu am cursuri la universitate, așa că trebuie să fie cam unsprezece și jumătate dimineața, ora la care mă îndrept spre redacție. De când Timișoara a devenit o Hiroshimă a sistematizării
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
UNESCO. Din off, se aude vocea cu inflexiuni oraculare a lui Ilie Gheorghe (Logicianul/ Eugen Ionescu): Pesemne că e celălalt.. E pentru celălalt... Ești bolnav? Îmi pare rău pentru tine. Ai febră?... Eu nu visez niciodată... Uite, ai-crescut... Te-ai înverzit la fața...“ Vocea lui Jean (interpretat de Claudiu Bleonț cu siguranta, înfrigurare și capacitate de transmitere a vibrațiilor lăuntrice) devine din ce in ce mai groasă. Din dialogul cu prietenul său Berenger (Valentin Mihali) - purtat de cei doi actori în registrul clarobscurului jucat cu
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
o mai arunc vino hrisov și mărturisește câte slove ne sunt încrustate pe dește câte peceți stau nedesfăcute cât întuneric în cămara istoriei pute (22 iunie 2008) Ritual (pillatiană) amurg - se termină și iunie se strânge ziua în petunie se înverzesc broscuțele-n viroage și crapă vinurile vechi în doage pe prispa verii am prânzit cu greieri e timp destul trecutul să ți-l treieri pillatian s-adormi într-o castană și ghimpii morții să ți-i scoți din rană dar
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
Emil Brumaru Îngerii merg înainte de-a bușile Ca să-ți deschidă larg ușile În fața sînilor cu care treci mîndră, Printre balaurii veșnic la pîndă, Din scorburi, peste cleștare și praguri De mușchi înverzind și mustind în huceaguri, Pe unde sînt porcii mistreți cu belciuge De aur în rît, scormonind hălăciuge, Și cîntă muiați la răstoace Brotaci și brotace...
Îngerii merg înainte de-a bușile... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7334_a_8659]
-
adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată o întâmplare semnificativă pentru amândoi. Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu-și permitea să cumpere alt ,model", și-a luat o căldare de sânge. A împroșcat oasele ca să pară roșii, dar lichidul a îmbibat podeaua și a străbătut până la atelierul lui Chagall. Marc Zaharovici, care, și pe gerul
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
nu-l mai îmbie. Baccalaureus E-aici al tinereții nobil rost! Cît n-am creat-o, lumea nici n-a fost; Am scos din mare soarele căzut; Cu mine faza lunii a-nceput; Pe drumuri ziua mi-așternea odoare; Pămîntu-mi înverzea și da în floare. În noaptea cea dintîi, la al meu semn, Toți aștrii-au răspîndit un fast solemn. Îngusta minte filistină cine Desferecat-a, în afar^ de mine? Dar, liber, cum cuvînt în duh m-alină, Voios urmez lăuntrica
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
liniștii o scoți Din opinticii triști și idioți Și ungi cu dînsa blîndele paragini. În ciuboțica-cucului apasă Călcîiul unui înger și se zbate. Oh, joaca fină și capricioasa Cu fluturi și cu flori nenumărate! Sub curcubeie rimele sînt calde. Unde-nverzește-n lintițe izvorul, Crist și-a lăsat să-i lunece piciorul Și pe furiș încearcă să se scalde...
Pastel creștin (1958) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9097_a_10422]
-
rumegi gloria asemenea caprei râioase behăind melancolică pe o colină pustie ocrotită de zeii pășunilor grase ignori pentru o clipă lanțul din jurul gâtului îți rumegi faima ca pe o bomboană de mentă ori ca pe o frunză de macriș sălbatic înverzindu-ți cerul gurii într-o îndepărtată tristă provincie balcanică uitată de Dumnezeu și de oameni Pe talgerul morții Lumină a cerului bătrână înțelepciune a pietrei când șoaptele vântului ne promit nebunia lui Aprilie când arborele soarbe lumina din aer cu
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
ba și prin cea a Europei. Am obiceiul de a lucra zi-lumină (ca țăranul) și fac aproape totul în stare de joc”. De ce ați rămas în România? „Pentru că nu pot trăi decât în limba română; pentru că am tălpile și genunchii înverziți de iarba Cicăneștilor și nu se ia verzeala asta oricât m-aș freca de tare cu săpun euro-global. Altfel, ca tot matematicianul, am tot umblat prin lume: cu treburi, niciodată ca să-mi caut loc de casă.” Acesta este Academicianul Gheorghe
` Vivat Academia! Vivat Professores! [Corola-blog/BlogPost/93900_a_95192]
-
PRIMĂVARA Primăvara începe cu sărbătoarea Mărțișor. Soarele zâmbește pe cer. Păsările călătoare se reîntorc. Albinele culeg polen. Copiii se joacă. Câmpul a înverzit. Salcia are crengi mari. Ancuța și Ana au mers la pădure. Un șoricel stă la umbră. Natura e veselă. Stelele strălucesc ca niște licurici. Licuricii luminează drumul păsărelelor. Puii se ascund în penele moi de sub aripa mamelor. Veverița își piaptănă
Primăvară. In: Alabala by Bîtă Ioana () [Corola-journal/Imaginative/573_a_709]
-
a sfidării Timpului precum aceea din subcapitolul Întoarcerea lui Feisal: "(...) fugind roată prin curțile goale din jurul caselor, șturcoaicele și tătăroaicele din fostul harem al lui Feisal, cu putinile în capț dansau, bătînd ritmic cu tălpile în pămînt. Erau aceleași putini înverzite de vreme și de ploi pe care turcul Feisal le știa încă dinainte de emigrare și de 1914, cînd el purtase fes și șalvari./ Și văzînd el, acum la întoarcere, putinile cu gura în jos [...] că au căpătat picioare cu degete
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
perfect autentice. La ultimul curs, de pildă, după o lungă sinteză recapitulativă asupra principalelor fenomene ale evoluției limbii, s-a ivit, imprevizibilă, invitația de a formula întrebări. Un coleg care își petrecuse ultimele douăzeci de minute suflecîndu-și mînecile, înroșindu-se, înverzindu-se, sufocîndu-se de indignare și agitându-și părul vîlvoi, a izbucnit în acel moment, sărind brusc în picioare și întrebîndu-l, exasperat: ce rost avea ca noi, acum, să pierdem atîta timp învățînd despre felul în care niște țărani inculți de la
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
chip, oprindu-se din goană când obosea, și amenințându-l la rându-i că-l va deșela cu coada cazmalei. Totul s-ar afârșit cu bine, dacă Gicu nu s-ar fi împiedecat de o scurtură de vișin sălbatec, ce înverzise pe o măgură. S-a împiedecat și a căzut, buf! cât mi ți-i găliganul. Atât i-a trebuit să-l vadă căzând, rostogolindu-se taică-su. Fugi în goana mare până acolo și haț! mi-ți-l prinse. îl
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
clipocește lin apa din cișmea Și eu încep dintr-însa încet și trist a bea. Amurgu-mi cade-n suflet, prin geam, ca o boia. Mai pot să flutur mîna o clipă și abia Mă-ntorc, oh! totu-n casă se înverzește-așa De mov încît cu cana mă-nalț ușor...
Deodată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10923_a_12248]
-
aminte de fața voastră Când trupul și sentimentele Le ai în țări străine (CH - Berna, 16. 04. 2001) INTEGRAREA (Integrimi) Până când în jurul pietrei va încolți iarba Până când soarele va schimba mersul său Până când nu va cădea întunericul Până când verdeața va înverzi în întuneric Până când apa se va întoarce înspre sus Emigrantul nu va aranja integrarea sa (CH - Rorchbach, 14.12. 2000) EU ȘI FLUVIUL El curge... Eu sunt aici Aceasta este contradicția care mă naște Eu nu știu dacă sunt de
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
m, dispusă orizontal pe 3 etaje. Intrarea, orientată N-NV, are o lățime de 9,5 m și e înaltă de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuză, până la circa 70 m în interior. Pe această porțiune, pereții sunt înverziți de alge. Primele cercetări de natură geologică și faunistică au fost făcute în anul 1872, de către geograful T. Orthmayr. Cel care o privește din interior, nu poate să nu se îndrepte spre clipe de meditație. Peștera Românești e scena ideală
Agenda2004-43-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282982_a_284311]
-
aerul respirat. Să vezi acolo țigăneală. Dacă aveai plămânii de mărimea X plăteai suma Y, dar dacă te punea sfântu' să ai plămânii mai mari nu aveai ce face, respirai doar odată pe minut, sau, și mai rău, când te înverzeai la față. Păcat că cei de la PDL au fost fricoși și l-au schimbat în ultimul moment, de teamă să nu fie filmați când primesc cașcavalul. Păcat, mare păcat! Adevărul, ziarul apolitic, îi etalează pe prima pagină generozitatea lui Mircea
Combinatorul, avocatul şi burlăciţa - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25114_a_26439]
-
un mic foc dacic. Eu sunt a Pădurii Zână S 6: Lumea va ști că suntem drepți. La acest altar sunt și bețișoare Ce-acum vine să-ți dorească Că neamul nostru românesc parfumate. Una dintre zâne, Viața ta să înverzească. Este poporul de-nțelepți. aleasă de mama băiețelului, face S-o trăiești într-un mister Noi suntem cei ce se iubesc. ritualul aprinderii focului sacru cu o Ce-o s-ajungă pân-la cer. invocație. Mama îl botează pe Și mereu să
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
frunte. Apoi zânele își aduc Pe căldura cea mai mare Sânge de dac ne curge-n vine binecuvântările lor cu binefacerile Să stai numai la răcoare. Suntem un neam de oameni buni. pe care le reprezintă fiecare. Ca stejarul să-nverzești Alternativ, atunci când botezul este Toată viața să iubești. S 7: La timpu-acesta de trezire făcut de o zână în locul mamei, se Sufletul mereu să-l scalzi Noi vom rămâne înfrățiți înlocuiește cuvântul „mamei” cu În pădurile de brazi. Cu zei
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
zvârlit ca o piatră, am fost câine, la stele, ce latră. Te-am îmbrățișat pe tine femeie, am murit și-am înviat în grote de iască. Pentru a mă regăsi, m-am întins pe un lemn, și-am așteptat să-nverzească.
Un poem by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/2455_a_3780]