38 matches
-
incită pe orice privitor, dorind să-mpărtășească din fericirea lor, atrăgătoare forme în zeci și zeci de tonuri le tot țes armonia în moi și calde sonuri... În lan ei doi cultivă tulipe, orânduite gingaș, nenumărate feluri. Sunt simple, rotunjite, învolte, lalele papagal, ba chiar și franjurate, cu crețuri ori volan, cântându-le iubirea-n fiecare an! Vrăji fac ei doi cu florile aceste, însemne prețuite, mascotele celeste! Culorile din cer și soare-și iau sclipirea?! Din curcubeul verii și lavele
ELOGIU LALELELOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1488700703.html [Corola-blog/BlogPost/384877_a_386206]
-
Le-am cioplit în mare, căci erau albastre de prea mult zbor, Și-am stins cu ierburi fermecate al ploii nesecat izvor. Pe-adânci cărări de apă, aripile ploii au plâns după soare - Eu le-am închis tristețea într-un învolt potir de floare; Cu ele-am semănat, sub lună, vremelnic borangic de rouă: Și-a fost o vară lungă... Apoi, a început să plouă! Corina Diamanta Lupu București 29 august 2014 Referință Bibliografică: ARIPILE PLOII / Corina Diamanta Lupu : Confluențe Literare
ARIPILE PLOII de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1409306194.html [Corola-blog/BlogPost/358252_a_359581]
-
a făcut Și în iesle s-a născut. Îngerii cu glasuri line Îl vestesc pe Cel ce vine Să cuprindă lumea toată În iubirea Lui curată. Păstorii din fluier cântă, Se pogoară steaua sfântă, Toate limbile tresaltă În lumina ei învoaltă. Bucurie să ne fie De acum până-n vecie, Nașterea Celui de Sus, A-mpăratului Iisus. În Vitleem seara se așterne... (colind) În Vitleem seara se așterne, Cerul zăpada tăcut își cerne, Talanga-n praguri de cer răsună, Se prind în
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Florin_caragiu_colinde.html [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
Îngerii-n cete se înfioară De strălucirea divină, rară, Ce se revarsă din fața senină A Celui ce este lumii Lumină. Negura firii lin se topește În trupul Celui ce ne iubește, De bucurie munții tresaltă, Viața se-mbracă-n haină învoaltă. Suflarea Duhului lin ne cuprinde, Sufletu-n hora Treimii se prinde, S-a născut Domnul, pacea pogoară Florile dalbe mireasma-și presară... În noi răsari... (De Nașterea Domnului) Dragostea noastră-i slabă, întreruptă-ades De grija libertății oarbe, fără chip, Căci
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Florin_caragiu_colinde.html [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
decorative, realizată de fiecare dintre femeile care au confecționat aceste piese de port, (P2765) cu elemente geometrice asociate cu elemete florale geometrizate; P2601, P2634-elemente geometrice, combinate cu motive vegetale și florale liber desenate ; P2582 elemente geometrice combinate cu motive florale învolte. O cămașă de la Dobra (P2632) se detașează că originalitate prin combinația de motive geometrice (cercuri care se intersectează), florale și zoomorfe-fluturele , ce fornează un decor în tablă pe altița și brațul mânecii, iar o altă cămașă prin decorul în tablă
VARVARA MAGDALENA MĂNEANUCOLECȚIA DE TEXTILE-PORT POPULAR A MUZEULUI REGIUNII PORȚILOR DE FIER. CĂMAȘA FEMEIESCĂ(CIUPAGUL) DIN SUBZONA DE SUD A JUDEȚULUI MEHEDINȚI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţ by http://confluente.ro/varvara_magdalena_maneanu_1421403394.html [Corola-blog/BlogPost/359701_a_361030]
-
ia în seamă scrâjnetul cauciucurile înfipte-n prundișul curții interioare, zgomot ce pare a fi numai efectul unui mecanism infernal. Prezentul i se suprapune peste piatră zidurilor în care glicina și caprifoiul și-au înstăpânit rămurișul cu frunze și flori învolte,- tot plante obraznice și care nu par a avea nimic de-a face cu istoria cruciatului, pe care Mărțina își știe dormdindu-și somnul cel veșnic sub lespedea mormântului din incinta. Ea nu ia în seamă frisonul fricii inexplicabile, teama care
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
ajuns-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fine Cu irizări de aur, ce învolt foșnesc. Îndrept privirea către cer, Părinte, Ne- ai dăruit minunea raiului lumesc Ca să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte, Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc. Citește mai mult Iar teii...Cerul s- a luminat acum, iar noriiAlbi, cenușii
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
ploii vestesc.Vara pe-aproape ajuns-a iar să fieIar teii curând-curând pleznescMă-nnebunește sfântă bucurieParfumul lor, amețitor, ceresc.Am o alee- ntreagă pentru mineîn care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fineCu irizări de aur, ce învolt foșnesc.Îndrept privirea către cer, Părinte,Ne- ai dăruit minunea raiului lumescCa să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte,Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc.... XIV. MI-E SUFLETUL CAPTIV, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1963
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dania_badea/canal [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
ajuns-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare viețuiesc Crescând în trupul păstăii blonde, fine Cu irizări de aur, ce învolt foșnesc. Îndrept privirea către cer, Părinte, Ne- ai dăruit minunea raiului lumesc Ca să ne- obișnuim, trăind aici, Preasfinte, Cu tot ce ne e dat din dor dumnezeiesc. Referință Bibliografica: IAR TEII... Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965
IAR TEII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/dania_badea_1463595014.html [Corola-blog/BlogPost/380155_a_381484]
-
ALB Cu metereze dure și înalte Și cu luciri furate de la soare, E, pentru rege, zid de apărare, Pentru regină cât de cât, încalte. Dar când iubirea se aprinde, mare Și sufletul începe să tresalte, Ea se ascunde-n straiele învoalte, Iar el se mută-n plâns și supărare. Atunci sunt clipe aprige și crude, Când despărțirea-i clară și concretă, Iar lacrimile fața o să-i ude. Dar viața lui se face mai discretă Și-n glas doar poezia se aude
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 by http://confluente.ro/leonte_petre_1443256002.html [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
îndrăzneț și tandru, formele unor imperative - spasm sideral: „sărută-mi gândul...” - Kiss my thought... - Embrasse-moi la pensée... (Din viața gândului), deopotrivă, acea dorință de îmbrățișare divină: „înnoiește-mi aura, sfințitoare Crăime...” (Trăiesc în cântec). O surpriză plăcută, și-un gerunziu învolt, încrustare unduindă, un special„îngerând”, derivat de la „înger” (La temple sub diademe), dăltuitor întru smerenia cuvântului ce se dorește mistuire celestă. Coborârea în tainițele sinelui se dorește surprinsă din perspectiva preteritală a prezentului implantat în trecut: „Nu știu / cine m-
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
vreme de întuneric, precum și un scaun înalt, în același stil cu fotoliul. Observarea ambianței se termină la reîntoarcerea Ei. Abia acum văzui cum arăta: la fel de tânără ca în vară, dar lipsită, parcă, de forța vitală emanată atunci. Era cu părul învolt adunat într-un coc aflat în creștetul capului. Fața frumoasă, ca de marmură, era iluminată de strălucirea ochelarilor cu rama subțire de argint, ușor căzuți pe nas. Gâtul, frumosul ei gât, era mângâiat de un șirag de perle gri. În
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1415777658.html [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
fi numai efectul unui mecanism infernal și pe care, ea nu l-a suportat niciodată. Prezentul i se suprapune cu trecutul, se estompează odată ce atinge piatră zidurilor în care glicina și caprifoiul și-au înstăpânit rămurișul cu frunze și flori învolte, tot plante obraznice și care nu par a avea nimic de-a face cu istoria cruciaților, care și-au scris Istoria aici. Femeia încearcă să nu ia în seamă frisonul inexplicabil, neliniștea ce ii intra și iese prin epiderma unsa
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
mici. Tulpina și frunzele sunt lipicioase. Florile sunt grupate în antodii terminale, cu diametrul de 3-5 cm, câte 20-50 la o plantă. Acestea au pe margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care florile
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
negre”, măguri, pâraie zglobii, holde, ale căror spice sunt „cu țepi lungi, cum au aricii” și din valurile cărora „crește galben soarele”. Sunt aici și bălți cu trestii și cu „șerpi vărgați”, peste care „seara ca o floare cernită se învoaltă”, „plaiuri vechi de basm și de aramă”. Dacă volumul de debut se menține în toate privințele în linia tradiției, următoarele culegeri, păstrând materialul de inspirație tradițional, prezintă particularități diferite: concentrarea expresiei, formularea (uneori) eliptică, versul liber, imaginea șocantă. Circumscrise în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
preuți trei”472, surâde permanent, într-o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism, iubește animalele (câinii), dar sunt aluzii la concupiscența care îi dictează această milă față de necuvântătoare. Măicuța Eglantina are, fără îndoială, pretenția de a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Dar ce faci, boul meu, așezat acolo? Iar boul, dând din cap, cu ochii pe jumătate închiși, îi răspunse c-o voce blândă: Stau și admir, așezat sub poartă, Lumina din urmă a zilei, ce poartă Ultima oră de muncă, învoaltă..." Marcel Aymé, Poveștile motanului cocoțat Se știe, grație lui La Fontaine și lui Marcel Aymé, că animalele vorbesc, că au idei și sentimente, la fel ca noi. Doar neștiutorii, naivii și cei fără inimă pot susține contrariul. Dacă dialogul decurge
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
catarg al răului (desenul de la pagina 54), „care-și împrăștie Iăpturile”, apoi (în desenul de la pagina 58), însăgetat înspre magma străbună, înspre origini, prin câteva schematizări, pentru unele ramuri. Incitantă este viziunea copacului (de la paginile 64-65) cu ramuri-tușe îngroșate îndreptate învolt înspre huma care l-a/ne-a creat, amintindu-ne și de finalul sonetului lui Ion Barbu: „în toamna 145 lui, copacul se-nclină către glie”. Ce e drept, artistul Ionesco ține să precizeze că arborele se simte abandonat. V-
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ci și creatoare a ceea ce prin el devine posibil. El nu poate fi scos din ascunderea pe care o deschide, dar luminează facerea însăși, creșterea prefigurată, face "să-nalțe tăcutele seve-n lumină 5". Astfel încât "rămâie, ah toate, în umbră./ Învoaltă minunea lor sumbră// Să crească sub stea năzdrăvană./ Lumină sunt, inimă, rană6". Ceea ce se deschide nu dă nimic de văzut în ascunsul originar al ascunderii; nu se întrevede - nu ia trup - decât minunea devenirii, frumusețea ne-spusă a întrupării poetale
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
butoiului lor pe roate, strigând: „Apă de pomană, apă!“; ca și pe ultimii spoitori În șalvari arnău țești, tăbărâți cu tot tribul, În cap cu bulibașa cel mătăhălos, pletos și bărbos, pe maidane, lângă ziduri, unde femeile lor, cu fustele Învoalte prinse În șold, frecau de zor cu picioarele - rotindu-se pe călcâie ca În cine știe ce dans ritual - tingirile și tigăile de aramă ale mahalagiilor. și am fost ultimul mușteriu al ultimilor, de pe străzile Bucu reștiului, bragagii, salipgii și plăcintari levantini
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se face aici vizibil, oferindu-se contemplației,/ este războiul ce se dă pe un front invizibil/ între două forțe aparent disproporționate:/ pe de o parte, Ieronim (numai oase și duh)/ apărîndu-se din răsputeri, de cealaltă, grupul de tinere ispite/ (inflorescente învoalte)/, ale căror seducătoare veșminte și instrumente de cîntat/ au fost cu grijă alese/ ca să flateze simțurile, să submineze/ vigilența spiritului,/ spre a-l distrage de la lucrarea sa de căpetenie,/ cea de a asculta/ și a tălmăci/ Cuvîntul" (Francisco de Zurbaran
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]
-
care și-a instalat fără zgomot insolitul ei suav în orizontul artei contemporane; și într-un orizont de așteptări unde constituie o surpriză și totodată o calmă, încrezătoare apariție. Ați înțeles, este întîia sculptură imaginată pentru a pluti ca o învoaltă floare, candid, pe întinderea de ape din parcul de la Otterlo, faimosul Kröller-Müller: cel mai fericit muzeu european în aer liber, prilejuindu-ne, spontan și exhaustiv, să parcurgem și să gîndim laolaltă semnele miliare ale îndrăznelii sculptorice, pe durata întreagă a
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
de-a dreptul în atingerea lor trepidantă. Îi purtau în palme, pe umeri și pe creștetul îmbrobodit, unde femeile arborau pretutindeni chemarea unor fărîme de pîine, pentru pofta avidă a păsăretului. Ca în așteptarea, promiscuă aproape, a unui miracol de învoaltă senzualitate, una își pusese pe buze chiar, firimiturile albe, anafură, ai fi spus, bună de ispitit îngerii. Dar «fiecare este intendentul propriei sale grații», ne avertiza demult, printre exiluri și persecuții îndurate inflexibil, care sfîrșiseră prin a-l mutila crunt
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
latină ascund surprize pentru cititor: e spectaculos felul în care din lat. volvere „a rostogoli, a învîrti” provin, pe diverse căi, directe sau indirecte, prin transformări fonetice și prin derivare, cuvinte ca a holba, volbură, vîlvoare, a bulbuca, participiile învechite învolt și desvolt - și, pornind de la ele, chiar formația cultă a dezvolta.
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
pacea bucuriei calme de-a sta și el cu fruntea între palme, ca toată creatura, liniștit. Lăuntrul trandafirilor De unde tărîmuri alese acestui lăuntru? Pe care durere asemenea pînză se țese? Cît cer în despuiere în mări lăuntrice piere, în mările-acestor învolți trandafiri, netemători în dăinuiri: te uită cum zac și se desfată de parcă o mînă vreodată să-i scuture n-ar cuteza, tremurînd. Cu greu se mai rabdă în sine; mulți se umplură pe rînd, că-s gata să-ncline, din
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]