1,010 matches
-
moară. muți de-ar fi oamenii și tot l-ar rosti. analfabeți și tot l-ar scrie. afoni și tot l-ar cânta. orbi și tot l-ar vedea. șchiopi și tot l-ar merge. ciungi și tot l-ar șerpui prin apă. uituci și tot l-ar depăna. cuvântul trăit-a în peșteri scrijelit în desene rupestre. cuvântul zburat-a în lemne cioplit. cuvântul ruptu-s-a din pietre ciobit. cuvântul cântat-a din coarde ciupit. cuvântul grăit-a din bătute la
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1489074631.html [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]
-
venit timpul să îmi arate și mie traseul lui spectaculos, cu scene decupate dintr-un album patriarhal, cu dealuri și pajiști verzi, cu căpițe de fan, asemănătoare unor mingi uriașe, rostogolite pe câmp de zmeii năzdravani din poveste, cu Dunărea șerpuind agale, ajunsă la finalul aventurii sale, pe tărâm românesc, pregătită să îmbrățișeze marea. Parcă avem aceeași poveste, si eu fiind plecată într-o aventură a cunoașterii, numai că drumurile noaste sunt în direcții total opuse, ea îndreaptându-se spre răsărit, eu
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Referință Bibliografică: Speranța / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SPERANȚA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1472906478.html [Corola-blog/BlogPost/375764_a_377093]
-
Regina Elena își începeau călătoria din gara Jimbolia, cu un tren păzit de trupele Diviziei „Tudor Vladimirescu”, pe lungul și sumbrul drum ferat, spre exil. Trenul avea jaluzelele trase, pricină din care Majestățile Lor nu știau dacă direcția pe care șerpuia, ducea spre Occident ori spre Moscova. După o zi de la trista plecare întru incredibilă absurditate a necunoașterii viitorului, un ofițer austriac a bătut la ușa dormitorului regal și a rostit: „Sire, acum sunteți liber!”. Trenul intrase pe teritoriul Austriei, iar
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1434354741.html [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
-ndeamnă Să-ți pun haine de hamal Și-n dezmăț de frunze moarte Fără să-ți cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată, Văd în tine doar durere În culoare destrămată. Și nu pot
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
mai mult Te-aș picta frumoasă toamnăîntr-o rochie de balînsă sufletul mă-ndeamnăSă-ți pun haine de hamalși-n dezmăț de frunze moarteFără să-ți cunoști finalulSă porți cuferele sparteSă acopere fundalulPânzei ce imploră jertfaVerdelui ce-adânc zvâcneșteFluturând în vânt eșarfaCe-n lumină șerpuiește.Te-aș picta ca pe-o fecioarăDespletită de orgolii,De pudori din lumi de ceară,Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putereSă te simt ca altădată,Văd în tine doar durereîn culoare destrămată.Și nu pot în tușe fineSă
ANGELINA NĂDEJDE by http://confluente.ro/articole/angelina_n%C4%83dejde/canal [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
putea trece cu piciorul. Diferența de nivel de la apa fiordului și cea a ultimului lac era de vreo șase metri. Pe malul celălalt al lacurilor, la capătul barajului, se întindea o colină cu o perdea de conifere, iar o cărare șerpuia în pantă ascendentă printre molizi. M-am aventurat singur spre necunoscut. Nu mai era țipenie de om prin apropiere. Cărarea era cam umedă de la topirea zăpezii, riscam să-mi murdăresc cu noroi încălțămintea dar acesta era un lucru minor care
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1418198183.html [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
netulburat ceasul ei cu verde curea 28 culori de apă - mimoza înflorita pictează cerul 29 sfârșit de vară - vorbele duse în larg nu se mai întorc Corneliu Beldiman` 30 Ploaie târzie - până și scaietele în reverența 31 Obelisc în soare - șerpuind printre versanți ceață lăptoasa 32 Clopot în amurg - țipatul cocorilor acoperindu-l Ana Urma 33 Câmpul cu maci - veteranu-și mângâie piciorul de lemn 34 stejar desfrunzit - o veverița ronțăie luna plină Cezar F. Ciobica 35 tropotit de cai sub licăriri
HAIKU. 202 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Haiku_202.html [Corola-blog/BlogPost/346491_a_347820]
-
început. Eram o ploaie sprintenă de vară, ce-n tine stropii și-i amaneta, eram arcuș, din când în când vioară de mâna-ți părul ud mi-l mângâia și îmi doream să te opresc din drumul ce-n ierburi, șerpuia spre-altundeva... Doar răsuflarea-ți caldă (sau parfumul) voiam s-o tatuez pe viața mea... Târziu te-ai așezat să mă mângâi... În sufletu-mi eu îți fac loc... Rămâi? Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Pentru tine / Aura Popa : Confluențe Literare
PENTRU TINE de AURA POPA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/aura_popa_1455385836.html [Corola-blog/BlogPost/342620_a_343949]
-
izvoare bogate în sugestii. Lirismul ia naștere din gânduri primordiale, curate, rafinate, metaforele oglindind lucrul migălos al poetei. Căutarea divinității implică frământare „ore albe”de așteptare, iluzii și frământări: „merg desculță până la colțul casei/ privind cu jind drumul care urcă șerpuind ... ” În fiecare gând, în fiecare vers se conturează nevoia acerbă de lumină și sublim: „nu mai simt greutatea amurgului/ lumina îmi pune aripi/ mă voi prelungi/ peste strigătul fluturilor/ ca într-o strălucire/ te recunosc!” (te recunosc!). Poeta apelează adesea
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Azi_a_vazut_lumina_tiparului_cartea_mea_maria_ileana_belean_1341463213.html [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
înainte de a fi acoperită de apele fluviului în urmă lucrărilor ce se făceau la baraj.Toți turiștii eram curioși să vedem ultimele imagini ale acestui picior de pământ oriental implantat în mijlocul apei ,între două lumi .Drumul din port până în interior șerpuia deasupra unor canale unde băltea apă Dunării. Îmi amintesc de case dărăpănate și fără curți, sau cu fragmente de garduri. Geamia am găsit-o închisă ,dar ea totuși domină insula și cu minaretul ei înalt era ușor de recunoscut chiar
FOSTA INSULĂ ADA KALEH ÎN LUMINA UNOR SURSE DOCUMENTARE.2 de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 by http://confluente.ro/Fosta_insula_ada_kaleh_in_lu_varvara_magdalena_maneanu_1372146136.html [Corola-blog/BlogPost/346006_a_347335]
-
început revoluția cu trei decenii înaintea celor ce-și împart azi certificate! Oare nu Alexandru Arșinel, cel mai adesea în cuplet de scenă cu Stela Popescu, și-a riscat propria sănătate, liniștea, confortul libertatea, ținând aprins opaițul nădejdii și vegherii, șerpuind printre parolele hazului de necaz câte-o șopârlă de-și mușcau limba unii și-și vârcoleau nodu-n gât? Oare nu artistul Alexandru Arșinel chibzuia din vreme să găurească sita textului, ca să strecoare câte una de te cruceai? Cine mai avea
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442223308.html [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
din Australia, Insulele Canare, Noua Zeelandă, Texas, California, etc. De la intrarea principală aleile se ramifică în ambele părți. În stânga descoperi ruinele unui templu italian, apoi Teatrul în aer liber înconjurat de ziduri ca o cetate. Pornind din amonte spre aval numeroase alei șerpuiesc printre spațiile verzi și pădurea formată de la arbuști până la arbori seculari de toate speciile, foioase, rășinoase, quercinee. Deasupra tuturor se înalță pinii cu coroanele lor ca niște ciuperci uriașe dar și diversele specii de palmieri, eucalipți, iar mai jos descoperi
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 by http://confluente.ro/Il_giardino_inglesse_ion_nalbitoru_1364304083.html [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
vale în fața ochilor se desfășoară un lac în mijlocul căruia se află o insuliță cu niște ruine năpădite de vegetație. De jur împrejur lacul este străjuit de arbori iar în câteva locuri sunt prezente insulițe cu nuferi înfloriți Spre aval aleile șerpuiesc printre arborii de diverse specii și diferite vârste ca într-o pădure amenajată cu grijă. Între canalul cu apă, lac și parcul Palatului Regal se desfășoară o terasă cu trandafiri ce răspândesc în jur un parfum îmbietor, serele, casa grădinarului
IL GIARDINO INGLESSE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 by http://confluente.ro/Il_giardino_inglesse_ion_nalbitoru_1364304083.html [Corola-blog/BlogPost/345411_a_346740]
-
Cum ieși dintre versanții stâncoși ce parcă sugrumă drumul european de la Cârlige deodată zarea se deschide. Întâlnești pe partea dreaptă (dinspre Râmnicu Vâlcea) câteva moteluri și parcări, o stație peco și apoi imediat se ramifică un drum național la stânga care șerpuiește pe vale în sus, traversează culmile muntoase și ajunge la Petroșani. Drumul național DN7, spre Sibiu, continuă peste un pod de beton peste râul Lotru și traversează cătunul Golotreni. Puțin mai sus se află un pod CFR peste Olt construit
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1396202198.html [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
mării, unindu-se apoi cu ea în îmbrățișarea unui amurg al speranțelor și-al viselor frumoase... "; drumul "într-o armonizare perfectă a sufletelor de-abia încărcate de binele și frumusețea trăirilor" sale, cu natura "râzând de-atâta verde", șoseaua "ce șerpuia a nesfârșire", munți cu înălțimi "impresionante” sau "variabile", valea "unde bătrânii cedri tronau ca niște împărați printre pini și alți arbori", câmpia "ce se deschidea în fața noastră ca un evantai verde, picurat din plin cu lacrimi galbene, culturi de rapiță
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_cipru_corola_de_lumina_elena_buica_1356509840.html [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
când tot se preschimbă-n nimic, Frunți tăcute-ncrețim, generând întrebări Spre nimicul din noi, ce din mic... e mai mic. Neputința a pus, peste noi, resemnări, Și plimbăm așteptări... răstignite de cer. Printre umbre de gând, rătăcim pe cărări, Șerpuind fără rost prin destine ce pier. Desnădejdi care stau, prin speranțe, pripon, Ard un vis rătăcit...printre câte mai vin. Pe culori de trecut vrem să punem un ton... Ne cunoaștem prea mult, sau ne știm prea puțin ? Căutând prin
UNEORI MAI COPIL... ALTEORI MAI ADULT de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/marin_bunget_1453271426.html [Corola-blog/BlogPost/371064_a_372393]
-
Scrieri > CEI PATRU VOINICI Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1234 din 18 mai 2014 Toate Articolele Autorului TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR (Capitolul 6) Era o zi de toamnă, neasemuit de frumoasă, iar munții musteau de bunătăți. Râul Auras șerpuia voios, alintat de micii afluenți de pe potecile poleite cu frunze arămii. Pe vârful unei coline, nu prea înalte, se puteau vedea clar, două siluete. Erau două tinere, cu trăsături armonioase, de fete abia coapte. Nu le dădeai mai mult de
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1400401260.html [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
noi, dar cel din urmă. Păi așa se cade Strimon? îl întrebă Talestri dojenitor. Așa lup lenos nici că am văzut în viața mea, adăugă ea, uitându-se pieziș spre lupul care privea liniștit și gânditor spre valea în care șerpuia râul Auras. - Are un an și ceva, cam micuț... Ce să-i faci? adăugă Aela... Mai bine povestește-mi ce te-a mai învățat Druida-Mamă. Zi-mi despre seducție! - Păăăăăi, ce să zic?... Talestri privi puțin încurcată spre cer, își
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Aga_lucia_selenity_1400401260.html [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu de strunghil . Acesta întârzia să apară, însă
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
căciuli negre din blană de miel, împănate cu betele și pene aurite. Purtau cămăși albe până la genunchi, care se strângeau în creț printr-un brâu de piele (șerpar) încărcat cu bumbi. Opincile erau legate după datina romană, cu curele roșii, șerpuite peste pulpe până la genunchi și cu zurgălăi de argint, în contrast cu cioarecii albi de postav. Vătavul era un muntean pe nume Florian, cel mai renumit călușar al timpului. Odată ce Principele și Doamna Munteniei au sosit, la un semn al lui Florian
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul by http://uzp.org.ro/calusarii-de-la-jocul-tracic-al-sabiilor-de-pe-vremea-lui-xenofon-pana-la-dansul-ritualic-cu-bate-baba-novac-calusarul/ [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
la Orheiul Vechi, unde m-am deplasat spre a vizita vestigiile arheologice carpato-dunărene-nistrene ale poporului român, și anume cel mai important sanctuar cel de la Butuceni care reprezintă o veche așezare dacică din timpul paleoliticului superior. Pe fundul albiei acestui sanctuar, șerpuiește un râu lung însă nu prea lat, care din spusele unui călugăr bătrân ( de la Sf. Mănăstire ce se află sus pe colină) cu veacuri în urmă, pe acolo treceau corăbii. Urcând până sus la Sf. Mănăstire, prin bunăvoința aceluiasi călugăr
ZILE DE OCTOMBRIE LA CHIŞINĂU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Zile_de_octombrie_la_chisinau.html [Corola-blog/BlogPost/342508_a_343837]
-
iarbă uscată. După o odihnă de mai bine de o oră, în timp ce autoturisme și basculante treceau cu viteză pe lângă micul grup de oi, Ion s-a hotărât să treacă în fața turmei, ca mioarele să-l urmeze docile pe poteca ce șerpuia pe lângă drumul asfaltat ce ducea spre Voineasa.” Frumoase locuri.Sunt clipele ce le trăiesc din plin, salvându-mi trecutul, astfel mă fac să cuceresc viitorul. “Gândea Ion urcând spre pisc. Astfel, au trecut trei zile și două nopți dormind în mijlocul
ION ŞI IOAN, ÎNŢELEPŢII DE PE TRANSALPINA, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1408021362.html [Corola-blog/BlogPost/372179_a_373508]
-
vorbind mereu/ despre-nverzirea/ pregătită/ pentru/ o nouă planetă (pag. 139). Fiecare poem este o metaforă, în care iubirea se află într-un zbor continuu, trist sau optimist iar chintesența acesteia o găsim în poemul ”Vorbă” (pag. 71): de la începutul lumii/ șerpuiește o vină/ crescută într-o coastă umană/ trăiește/într-o iubire/ de femeie. 26 septembrie, 2015 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1731, Anul V, 27 septembrie 2015. Drepturi de Autor
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1443359663.html [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
copacii își mai scoteau câte puțin capetele ninse din pătura albă. Ca să putem ieși la fântâna cu roată din fața porții, de la care aduceam în casă câte o găleată cu apă, tata făcea pârtie, în urma lui, tunelul de un alb imaculat șerpuia leneș sub întinderea cu sclipiri de stele. Totul era alb, totul era desprins parcă dintr-un basm de Andersen, iar pentru noi, copiii, era Raiul. Un Rai vesel, nevoie mare, în care râsetele de bucurie străpungeau aerul rece. Bucuroși, ieșeam
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1453122779.html [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]