939 matches
-
Cătălin Constantin Între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea din Craii de Curtea-Veche nu se hotărește niciodată. "Străbătui iar șiragul de saloane unde între toate florile afară de cele firești, dăinuia ca îmbălsămat, cu Olimpul său sulimenit și pastorala sa dulceagă, veacul galant. Dar, în cel mai împodobit dintre ele, contrastînd viu cu minunile de gingășie ce se aflau acolo, răsărea
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
omul de gheață,/ de pescarii de oameni, de răsadul pe care nu l-am sădit noi/ și care va trebui smuls din rădăcină.// Iar că repovestesc poemul, o fac numai și numai de dragul/ moto-ului, o fascinantă perlă dintr-un șirag militant: Ținea pe masă, lîngă blid,/ Cartea Marelui Partid,/ cu mențiunea sursei, desigur.// În finalul Însemnărilor se mai spunea că Veneția-i putredă,/ că se scufundă, secundă de secundă, că-i iremediabil pierdută/ și că fabuloasa omidă roșie a fost
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
am început să fumez în felul în care o făceam pe atunci, aprinzînd țigară de la țigară, în vreme ce reciteam Lumină de august, de William Faulkner, care era pe atunci cel mai fidel dintre demonii mei tutelari. Mama s-a prins de șiragul ei de mătănii ca de un cabestan în stare să scoată un tractor eșuat în nisip sau să țină un avion în aer, și după cum îi era obiceiul, n-a cerut nimic pentru ea, ci prosperitate și viață lungă pentru
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
în pod uneori, caută sunete, le aduce spre încântare. Întâia devenire a sa poezia a obținut-o după regăsirea în sine. Răbdarea poeziei este o minunată deghizare, o disperare devenită virtute. Ritmurile poeziei sunt obișnuite să plângă. Lacrimile rezultate devin șirag de aur, arătat după-amiaza ca semn în fața celui ce suferă de fericire. Căutătoare de nemărginire este poezia, deoarece merge străină de sine pe străzi, circulă prin orașe medievale, se răstălmăcește în balansuri de după miezul nopții, privind într-o zare numai
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
Gellu Dorian Un milion de ochi cad peste mine ca mărgelele, numai ochii ei, nu, numai ochii ei, nu - la ce gît stau acum atîrnate pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
Apollo. Satira Nebunie, redactată În cheia hazlie a lui Vlad Delamarina, rămâne un poem de atitudine pamfletară, ca și Latră câinii. Umor involuntar se găsește În poezia Fetele tracilor. Câteva texte poetice sunt de antologie: Fabulă, Homo homini lupus, Un șirag de perle, Iarnă canadiană (un distinguo al pastelului contemporan). Cunoscător atent al realităților (de toate felurile) din Canada și România, călătorind În multe țări, cu precădere În America de Nord, În descifrarea vieții materiale și spirituale a oamenilor, indiferent de rasă și
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
și astfel nodurile s-au transformat în destin. Au dobîndit un sens, au cîștigat o semnificație, un simbol și acum pot să spun: "Iată cine am fost!", "Iată cine sînt!" Frînghia este traseul de-o viață ce seamănă cu un șirag de mătănii - fiecare boabă o rugăciune - și care însumează "Ce ai vrut tu să faci din viața ta" și "Ce a vrut să facă Dumnezeu din tine". Raportul dintre imanent și transcedent, dintre "aici" și "dincolo". Dacă a existat o
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Petru Pleșa, Alba Iulia, 1999, pp. 39-40. 24 Sf. Vasile cel Mare, Regulile mari, Cap. II, Î. 3, R. I, traducere, introducere, indici și note de Prof. Iorgu D. Ivan, în: PSB, vol. 18, București, 1989, p. 225. 8 învârtind șiragul de metanii, se rugau nopți în șir, mergând în continuu, stăruind în rugăciunea inimii sau spunând: „Doamne, ai milă de robul Tău”, și: „Sfinților Doctori fără de arginți, fiți mijlocitori pentru acest rob al Domnului” etc. De asemenea, acolo unde era
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
părăsită de Lume scriind se regăsește și astfel se-ntoarce iarăși în Lume apoi se așează pe pat alături de tine toarce cum o pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma unui șirag de fructe puse la uscat un oracol te mîngîie pe furiș aidoma unui curent din geamul deschis uscînd cugetările ude cum niște rufe apa vorbește de zor la telefon ne-ncălzim cu ajutorul vocilor. Rețetă Se-nfășoară distanța cu grija cu
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
purpurii drăcușorii ce-i dau târcoale / sub țâța ei dreaptă respiră o moară de vânt de-o frumusețe astrală când e gata să-și dea duhul un strop de transpirație de pe barba lui Don Quijote o excită ochii acestuia devin un șirag de mărgele lucioase la gâtul luI Sancho Panza / într-un bâzâit supărător de elice și sânu-i stâng este în neliniște alăptează în draci o irezistibilă și nesătulă Julietă plină de pistrui și coșuri pubertine stă la rând și neastâmpăratul Romeo
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
securea nesomnului mă pocnise În frunte cu flori de ametist și gutui Împietrite, rabdă inimă de sfărâmat piatra iubirii! Numai tu vei rămâne să plătești datoria din urmă... FĂRĂ DE LUSTRU Lui Hugo Fridrich i-am trimis scrumbii, lui Vössler doar șiraguri nepereche, lui Curtius sandala de coral, lui Spitzer candela mereu străveche, iar lui Emin pe Auerbach scrumit. De-aceea nu-s nici lacrimă, nici zbor, ci doar pohtire În eternitate! CU BUZE DE ARGINT SĂRUT POTIRUL „Ta bouche aux lèvres
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
frumos, numit calfa său turc, cunoscut în comunitate ca având o conduită morală ireproșabila. El este întotdeauna îmbrăcat într-un costum țărănesc tradițional iar ca semn al rangului ceremonial pe care îl deține, poartă pe cap o căciulă împodobita cu șiraguri de mărgele și panglici multicolore, iar în mână are un baston ferecat cu alama și cositor. În timpul jocului calfa comandă, pe rând, intrările și ieșirile fiecărui personaj sau grup de personaje. În cadrul cetelor de mascați intra grupuri de „urâți” și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
și brățări, coliere de scoici sau pietricele colorate cumpărate pe Litoral, o perniță cu bolduri și alte mărunțișuri pe care le arunca în sertar și uita de ele până ce le arunca la gunoi. Fileul se încurcase ca naiba cu un șirag de perle false. Trase sertarul mai mult și observă în fund un mic obiect care sclipea sub lumina lămpii cu picior. Ce putea fi? Un buton de manșetă. Un buton de manșetă în formă de inimă, din dublé ieftin căci
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
decât. Același lucru, pe alte coordonate și paralele, se întâmplă cu muncitorii români plecați să lucreze peste hotare. Să fi ajuns noi, românii, un popor de mână ieftină de lucru? Pe de altă parte, principala cauză a stagnării noastre în șiragul de tunele este - retoric - invocată ca fiind lenevia. Congenitală, balcanică, mioritică, cinică, veche, cum o fi. Mai subtilă totuși, aș zice, de genul: "Sarea-i bună la fiertură/ însă nu peste măsură". Indiferentă la filozofia muncii, masa cere bucate. Până
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
Bătrânul și Magda Scriu în fiecare seară poeme Cu străluciri de diamant Pe care le atârnă Pe gardurile nopții. Oh, noaptea Are multe garduri și gardieni nevăzuți, E bine păzită Și pe fiecare gard al nopții Luminează un poem Un șirag de cuvinte Ca o plasă de pescuit Constelații Din întunericul de nepătruns al tenebrelor. Bătrânul și Magda Numără perlele cuvintelor, Numără stelele Prinse în plasa poemului Răsfirat pe gardurile nopții. Mereu prind spre ziuă Un pește uriaș Cu totul și
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
de fiecare dată În marea de-ntuneric Zicându-i că oamenii azi Nu se mai gândesc decât la mâncare, Nicidecum la cunoaștere tainică. De cum se înserează, totuși, Bătrânul și Magda Ținându-se de mână Pornesc pe aleile nopții Risipind neobosiți Șiraguri de cuvinte, poeme Ca o plasă de pescuit Poate, cine știe, cândva... Cei slabi scriu celor puternici Cei slabi scriu celor puternici Scrisori interminabile și inutile, Valuri de hârtie Acoperă strigătele. Mulțimea este o cifră dintr-o adunare statistică, O
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
vorba alături de el, îi laud perseverența, severitatea, clemența, ciubotele care mă obligă să aterizez la punctul fix, mă statornicește între virgule viguroase (țăruși îmbîrligați pentru priponit baragladine ca mine!), nu-mi lasă literele în dezmățuri nesfîrșite de mărgele colorate straniu: șiraguri de bile enorme, orînduite nu pe ațe, ci pe frînghii, odgoane, cabluri metalice, cumva, așa... crîncene spînzurători de dăruit iubitelor... de cinsprezece-șiaisprezece metri... spre bălăbănire dulce printre munții sînilor carpați. L-am poreclit înger, dar mai în apropierea înfățișării aspre
Îngeroioloiul (Zbaterea mașinăriei de scris) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14718_a_16043]
-
fermecați în picioare, gata să înfrunt intemperiile ca să ajung, uneori, la vrăjitorul din Oz. Cînd vreau să fiu șuchie, îmi pun niște cercei aurii, nostimi foc, o brățară cum nu mai există nici în Capitală, nici în țară, și un șirag caraghios, care atrage, ca un magnet, toate privirile. Bănuiesc că ăsta este și rolul lui, nu? Toate sînt unicat, ca și alte brățărușe, cordoane, lănțișoare, bluzițe, fustițe, rochițe pentru esențialul motiv că sînt fabricate, inventate și asamblate de mîna ei
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
În marș forțat prin bălării Poți să te-ascunzi tu cît de bine Coarnelor moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
de ploaie Ce ți-au udat părul ca spicul de grâu? Iată un strop pe-o codiță bălaie Sclipește în soare și e argintiu Te-a întrebat cineva de ți-e foame Când căutai prin gunoi un covrig? Iată un șirag să ai de mâncare Să te întremezi și să-ți treacă de frig Oare ți-a văzut cineva rănile Din sufletul tău amărât dar gentil? Tăcut tu suporți și vorbe ostile Și ai zgârieturi pe trupu-ți fragil Cine a văzut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
picCine a numărat stropii de ploaieCe ți-au udat părul ca spicul de grâu?Iată un strop pe-o codiță bălaieSclipește în soare și e argintiuTe-a întrebat cineva de ți-e foameCând căutai prin gunoi un covrig?Iată un șirag să ai de mâncareSă te întremezi și să-ți treacă de frigOare ți-a văzut cineva rănileDin sufletul tău amărât dar gentil? Tăcut tu suporți și vorbe ostileși ai zgârieturi pe trupu-ți fragilCine a văzut că ai răni pe picioareDe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Invazie de puncte stropite-n tușul negru, asemeni neghinei pe câmpurile creației, ca, în final, să se oprească, brusc și inexplicabil, așa cum au început. CHEIA EI Ce-i poezia? Gânduri înaripate spre inimă prin care o nouă lume se naște! Șiragul de stele îl vede și prin nori, al ei este șiragul, îl va simți și-l va vedea. O minune de fată! Ochii-i răspândesc vraja, surâsul, miresmele ei te inundă. Focul - singura lumină și umbrele ce dansează sălbatic în
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
creației, ca, în final, să se oprească, brusc și inexplicabil, așa cum au început. CHEIA EI Ce-i poezia? Gânduri înaripate spre inimă prin care o nouă lume se naște! Șiragul de stele îl vede și prin nori, al ei este șiragul, îl va simți și-l va vedea. O minune de fată! Ochii-i răspândesc vraja, surâsul, miresmele ei te inundă. Focul - singura lumină și umbrele ce dansează sălbatic în jur. Ea se hrănește cu lumină, cu tot ce creează, cu
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
uimite din depărtările trecutului, chiar dacă nu și-au găsit destinatarul. Va veni o zi când toate cuvintele, tăcute, dezgolite, desprinse și înălțate, se vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul și ultimul cuvânt, șirag de mătănii în cerul oglinzii din care și-au luat zborul. Retrase în singurătate, rostite sau nerostite, continuă să respire, continuă să palpite, pe cerul nopții tale. Va veni o zi, o altă uluitoare zi, când fără cuvinte, apă și
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
ce trăda nerăbdare și profesionalism. - Desigur, chiar eu am ajutat-o să-și Înghesuie toate lucrurile, În valiza neagră pe care abia am reușit s-o Închid. Plutonierul scoase din servieta de piele pe care o ținea pe genunchi, un șirag de mărgele rupt, un batic negru cu trandafiri presărați Într-un chenar albăstrui, ce-și estompau stridențele coloristice În savante asocieri vegetale armonizându-se estetic Într-un cadru sobru și elegant. Bătrânul apucă cu mâini tremurânde obiectele, plecându-și privirile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]