42 matches
-
Subaru adaptat pentru persoane cu dizabilități. Toți din familie au deficiențe de mers. Timpul scurs de la nașterea lui și până la vârsta primilor pași a fost un supliciu pentru familie. Așteptau să vadă cum va merge copilul. Când l-au văzut șontâcăind primi pași prin casă au înțeles dezastrul: Boala familiei a lovit mai departe. L-au dus la medic, i-au făcut tot felul de analize, nimeni nu înțelegea ce se întâmplă. Într-o bună zi un profesor a deslușit tâlcul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/sa-vezi-mirosul-unei-pasari/ [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
tăticule, bine fac, cu Marghioala mea, car pentru voi... Da’ ia uită-te tu colo, pă banca aia! Marinică a zărit-o îndată pe maică-sa sub castan, printre numeroșii elevi care ieșeau buluc din sala de mese. A alergat șontâcăind drept în brațele ei. Câteva secunde nu și-au vorbit, dar mai apoi au început să curgă întrebările, și dintr-o parte, și din alta. Au povestit îndelung... Oara i-a dat apoi lui Marinică 25 de lei: - Ia, mamă
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430080355.html [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
adese- ori cu bătăi - așa, spastic cum eram, nu mă lă- sam învins cu una cu două, ba, de multe ori, eu eram cel care ieșea învingător -, doar Noneț al lui Clopățăl s-a găsit să-mi strige, pe când intram șontâcăind în clasă: - Bă, Marinică, nu ne-ai adus șî nouă niște curastă, bă, c-am auzât c-a fătat mă-ta? Atâta mi-a trebuit! M-am repezit la gâ- tul lui Noneț și am început să-l împing, strân-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1477081861.html [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
apoi vivandiere bătrâne și fețe albe de copoi, indivizi cu legitimații de membri din uniunea sindicală veche, de demult, bătrâne din cartierul emigranților cu scrisori în care explicau ce voiau și tot felul de guri pocnite, infirmități, beții, năuceli, inocenți, șontâcăind, târându-e, nebunie, prejudecăți, de la treapta cea mai de jos a leproșilor până sus înapoi la frumusețile viguroase, cu spatele drept. Așa că dacă această adunătură de oameni nu are nimic în comun cu ceea ce va fi venit în coada armatei unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
călugărița franciscană țipând. Apoi polițiștii cu cearșaful lor de spital. Sari la cum era viața când erai bebeluș și nu puteai mânca decât hrană pentru bebeluși. Te bălăbăneai spre măsuța pentru cafea. Ești în picioare și trebuie să continui să șontâcăi pe picioarele alea ca niște cârnați vienezi, altfel cazi la pământ. Apoi ajungi la măsuța pentru cafea și te lovești cu căpșorul tău moale de bebeluș în colțul ascuțit. Ești jos, și măiculiță, o, măiculiță, ce doare. Totuși, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
imaginare de pe uni formele dichisite, discutînd despre politică (În mai vor fi primele alegeri libere, e foarte clar că avem cîteva partide, așa că există o competiție), despre fotbal (Steaua joacă În cupele europene), despre aventuri la pescuit sau altele. Patrana șontîcăia În umbra lui Marcel cotcodăcind ceva pe limba lui, rîzÎnd singur sub un televizor cît el de mare, prevăzut cu o antenă bizară; cu două damigene În fiecare mînă; cu un grătar antic, plin de funingine, În brațe; sub un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-ar strecura mai ușor în trup. Și mama a spus că omul trebuie să trăiască, pentru că iadul are o încăpere și mai mare, plină cu suferințe pentru oameni... decât are lumea. (Doamna Wurm are crampe și se viermuiește. Herrmann șontâcăie până la bufet și pune mâna pe un tirbușon uriaș) Dar Herrmann o iubește pe maică-sa, pentru că nu trebuie să plângă una-două pe stradă, pentru că toate femeile sunt curve și pot să fugă mult mai repede decât Herrmann. El o să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca la curvele grăbite, pe străzile lumii, cărora le poate atinge cel mult dând cu pietre după ele... și atunci fug toate mult mai repede decât ar fi facut-o fără să fie lovite de piatra lui Herrmann. Se grăbește șontâcăind spre doamna Wurm, cu tirbușonul ținut la înălțimea capului) Ei, și acum vine rândul găurii pentru cocoșelul lui Herrmann în capul iubitei sale mame... (Doamna Wurm se trezește din înlemnire și începe să strige o grămadă de cuvinte, între care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și de discuția pe care o s-o am cu el... într-o foarte mare măsură, dar nu exclusiv! mai precizase ea, mângâindu-l ușor, mai mult părelnic, pe obraz și plecând la fel de agitată cum venise. Bobo o urmărise pe Clara, șontâcăind după ea, așa cum o mai urmărise de câteva ori și înainte. în celelalte dăți, Clara mer gea într-un ritm al ei, total imprevizibil: uneori aproape că fugea, alteori se oprea brusc locului, legănându-și invariabil ser vieta în mână
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un pahar de vin pe tejghea În fața lui. Orso, bătrânul ei ciobănesc german, care dezvoltase un fel de pasiune specială pentru Brunetti de-a lungul anilor, se ridică artritic În picioare din locul lui obișnuit de lângă frigiderul de Înghețată și șontâcăi spre el. Așteptă destul de mult până când Brunetti Îl mângâie pe cap și-l trase ușor de urechi, apoi se prăbuși grămadă la picioarele lui. Mulții clienți fideli din bar erau obișnuiți să pășească peste Orso și să-i arunce bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
potrivită, ca și cum taică-meu, când l-a făcut, s-a gândit exact la peretele ăsta. Asta mai trebuia, ce strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe chelălăit! A trebuit să-mi iau bastonul și să șontâcăi până la ușă. Holul tot plin de fum. Ludmila a ieșit din bucătărie ca o furtună. -Ei, ce se întâmplă acolo? am întrebat. -Anna, cu nenorocitul ei de arpacaș, a dat foc la cârpele de vase ale Liubei! Am preferat să
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
suficient de solidă spre a se fixa responsabil în cuvântul scris, la nivelul cel mai puțin sentențios. Aș spune că bunul-simț devine și la noi, devansând scandalul și facilul, un best-seller. Dar vreau să înțeleg prin "bun-simț" nu abilitatea tocită, șontâcăită în aplanarea unei irealități șocante, ci "simțul cel bun". Degeaba are românul o școală strălucită, dacă nu învață în ordinea simțurilor sale: dacă nu și le dezmorțește, fie că e vorba de voluptăți, de "simțul afacerilor", ori de cel al
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
ciot de scândură în spatele barului și pe care o vedea sau o auzea destul de rar, când gazetele încetau să mai foșnească, iar Invalidul se ridica cu greu, proptindu-și mutelca de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet de hârtie, dar și-l imagină stând cuminte pe scaunul greu de lemn, înalt și-ncăpător ca o strană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înfăptui ceva fundamental nou, de a îndrepta istoria înspre o țintă pe care nu a întrezărit-o nimeni până acum." Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 20. BELLA ȘI N'GAI LOON mergeau încet în spatele mii Zuul, care șontâcăia spre intrarea într-un edificiu măreț, adăpostit în coasta unui deal. - Părinții făcut adăpost, pentru voi. Ei știut voi pleacă fără cei slabi... - Care sunt ăștia "cei slabi"? întrebă Bella. - Oameni mici și nesoldați... - Femeile, Sire. Cred că se referă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fratele meu a fost așa dintotdeauna. Într-o după-amiază de început de iulie, când veni în vizită la Homestar, Karin îl găsi pe Mark uitându-se la un documentar de călătorii cu un preot blând și anemic, care se învârtea șontâcăind prin Toscana. Mark era vrăjit, de parcă ar fi dat peste cea mai extraordinară emisiune de tip reality. O salută pe Karin, surescitat. —Băi, frate. Uită-te la locul ăsta! Incredibil. Oamenii trăiesc acolo de milioane de ani. Iar pietrele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nou cu un glas de-a dreptul gâtuit și, lăsând telefonul să-i scape din mână, se pomeni săltând din scaunul lui cu rotile și, sprijinindu-se într-un baston cu puteri pe care le credea definitiv pierdute, se precipită șontâcăind spre micul balcon cu vedere spre statuia lui Kogălniceanu. Dar oricât își dădu el silința ca s-o zărească pe Arm în viermuiala umană de jos nu reuși. Era și greu, de altfel, ca de la etajul al șaptelea să recunoască
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
gălăgioasă, iar eu n-am avut inspirația să mă descalț și să umblu-n ciorapi (unii gri, renunțasem definitiv la șosetele flaușate portocalii), am cercetat talpa pantofului stâng din care ieșeau patru cuie zdravene (piroane, ce mai) și am mers șontâcăind mai departe, cu tocul în mână, la vedere, cu o senzație ciudată că nu ating pământul cu piciorul stâng și că pășesc în gol, cuiele rămase-n pingea scârțâiau când loveau asfaltul, se îndoiseră care-ncotro, am avut parte până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
finișul său ! în această stare m-am grăbit să plec pentru a vedea dacă nu găsesc pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului. Am scrutat mai întâi cerul cu atenție, jucăriile ucigașe dispăruseră, și am pornit, șontâcăind, spre ulicioarele mahalalei, dar, odată ajuns acolo, mi-am dat seama că era inutil : cu mic, cu mare, bătrâni, copii și femei alergau spre depozitul de lemne, unde (acum abia am înțeles clar !) căzuse bomba. Curțile erau pustii. Am luat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochi taburetul scund, pe care-l ține întotdeauna la îndemână ca să-și odihnească picioarele. Libertul clatină cu tristețe din cap și-și masează cu un gest stângaci șalele țepene. Picioarele îi tremură însă atât de rău încât, având permisiunea împăratului, șontâcăie cu greutate până la un sipet masiv din lemn, în care cezarul ține unele acte. Din fericire, cufărul stă pe patru picioare joase, iar partea de deasupra este netedă, deși ferecată în armături de bronz, așa că se saltă pur și simplu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rebele până și firele de păr din creștet. Nu mai lipsește decât să-l acuzați și de crimă, spune cu în gâmfare. Simte că-l părăsesc puterile, iar rana de la genunchi dă și ea semne că se trezește. Se îndreaptă șontâcăind către o catedră din lemn cu spătarul puțin înclinat și curbat. Când să se așeze, se împiedică ușor de picioarele scaunului, care nu sunt drepte, ci lejer arcuite spre exterior. Suduie molcom, după care se con cen trează o vreme
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
școală Înainte de 8 septembrie. Planul lui Martinetti era iscusit: aveam să traversăm taluzul liniei ferate mai la nord, căzându-le În spate pe neașteptate și, practic, deja Învingători. Pe urmă, atac hotărât și nici o Îndurare. Așa că la asfințit traversarăm terasamentul șontâcăind la urcușuri și povârnișuri, Încărcați cum eram cu pietre și cu reteveie. În vârful rambleului, Îi văzuserăm, deja postați În spatele latrinelor din gară. Ne-au văzut, pentru că se uitau În sus, bănuind că o să venim din partea aceea. Nu ne rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise presărate cu picături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de treabă, Knisch. O chiurasă face plecăciuni doar În fața superiorilor. Și adăugă indignat, de parcă asta ar fi avut legătură cu ceea ce spunea: Data viitoare ar trebui să-i păcălești pe inamici să vină ziua. Fără manevre În Întuneric! După care șontâcăi În casă, Închizând ușa, se pare, cu vreo zece chei. Chiurase? Inamici? Manevre În Întuneric?Am Împins ușa cu degetul arătător. N-aș putea spune că Diels și Pieplack mi-au lăsat locuința Într-o stare ireproșabilă, dar dezordinea cauzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plin semestru de iarnă: cu puțin bagaj, dar bogat în cuvinte și personaje lăuntrice, care încă nu știau încotro s-o apuce. Aerul Berlinului Ah, prietenii mei! Când trenul s-a pus în mișcare, Franz Witte încă se mai prostea. Șontâcăia pe peron, o siluetă aeriană, imposibil de fixat fiindcă lua tot mereu poze schimbătoare. Ba umflându-se în pene și făcând pe cocorul cu picioare lungi, ba fâlfâind din aripi, ca și când ar fi vrut să-și ia zborul, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aveți pământ destul, În cer Însă abia dacă dai de niște urme...“. Apoi nici una, nici două, bătrâna o Întrebă: „Există un singur Dumnezeu sau sunt mai mulți? Că nu de alta, dar nu mai știu la cine să mă Închin!“. Șontâcăia, hârșâindu-și galoșii prea largi prin curte; târându-se până la poartă și-ndărăt, Înfigea lumânări aprinse În propriile urme, pe care le marcase mai Înainte semănând din pumni cenușă. Iarna putea fi văzută scăldându-se În copcă, iar vara stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]