44 matches
-
pe trupul ei ca un râu. Seara prinde nervuri de frunză crudă, sufletele noastre capătă contur nedeslușit în pârgă nevindecate de așteptare. Simt cum se deschid în mine zăvoarele și lemnul lor începe să înflorească, arome răcoroase vin cu adieri șoptitoare lăsându-mă să gust fructele coapte sub faguri de stele zemuind vâscoase ca mierea pe pâine. Referință Bibliografică: Femeia de lângă mine / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
FEMEIA DE LÂNGĂ MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1469223259.html [Corola-blog/BlogPost/376297_a_377626]
-
ce pot să spun, doar ispita Îmi dă lovituri cu copita, Biet inorog, mai ții minte Cum din vechime, nainte De rezbeluri, măceluri, Iubirea era pe creneluri? Cornul era semnul magic, Inima, cuibul nevralgic, Iarba, copacii și norii, Ne-nvăluiau șoptitorii, Totul era numai farmec, Buzele noastre amarnic Se îmbinau fără sațiu, Ca faunii, nimfele-n Latium, Zeii iubirii - centauri Astăzi iubesc prin emailuri. @ Ai toată viața înainte Ai toată viața înainte, centaure rănit, Găsește piatra filosofală, iubirea, Piticul roșu o
COMPENDIU TWO de BORIS MEHR în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1414892686.html [Corola-blog/BlogPost/371552_a_372881]
-
Când te căutam în cuvinte nespuse, se-nchegau pe retină imagini rebele iar fața luminii subțire de prunc mă mângâia cu raze desculțe și iuți șlefuindu-mi visarea. O briză de arome mă învelea pe când darul divin se înmulțea, val șoptitor și înalt care lovește-n corăbii de se clatină marea. Asemeni nopții presărate din cer sfidând orice lumină, îmi iese în față despletită femeia cu anii desfrunziți de dorințe. Noaptea ei și a mea cu dinții de fildeș pe curbe
PE CÂND DARUL DIVIN SE ÎNMULŢEA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1469525753.html [Corola-blog/BlogPost/376299_a_377628]
-
de catharsis. În „deschidere“ stă ars poetica „nevăzutei trepte“, deloc expresionistă, ci, prin excelență, paradoxistă, cu un erou-lider-de-comunitate / grup („haită“), asumându-și rolurile „la persoana I-plural“, intermediator, foarte „atent-sorescian“ la tot și la toate, cam de la jumătatea distanței dintre „Șoptitoarea Trapă Înfloritoare de sub Picioare“ și Poezie, nu dintre poet și medic / nebun (după cum se știe dintr-un arhicunoscut proverb hispanic), trapa îndemnând la urcarea „nevăzutei“ trepte, nu a „expresionist-nebănuitei“ lui Lucian Blaga, ci a celei «într-un elan oniric», deoarece
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1496567642.html [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Articolele Autorului Trubadur răvășitor, cu vocația renașterii speranței în puterea iubirii, prin melos și poezie, însuși liber și hărăzit a-și urma calea în umbra sărutului îngerului din sine, mândrul Tudor Gheorghe, glăsuitor de mândru cântec și rostitor de vers șoptitor, nu doar poate înțelege fericirea, ci o și împarte...! Când publicul cu suflet uscat de plăcerea cântecului înflorit, luminos și mângâietor, căruia doar buze curate îi pot da glas și pe care doar artiști cu cer lăuntric pot să îl
„ÎNDRĂGOSTIŢI FĂRĂ NOROC”, TURNEU NAŢIONAL DE CONCERTE, CU TUDOR GHEORGHE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1492608295.html [Corola-blog/BlogPost/369017_a_370346]
-
Toate Articolele Autorului Când te privesc în ochi călătoresc în alt univers în care n-a fost niciun pământean. Dincolo de zeitate pe curbura axei jumătate din mine urcă și suferă, cealaltă jumătate respiră prin tine o dragoste pornită la drum. Șoptitoare fără ispite, dintr-un sâmbure-mi curg cuvintele visând născătoarea iubire la care mă chemi să te îmbrățișez într-un poem tandru. Referință Bibliografică: Poem tandru / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie
POEM TANDRU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1411985009.html [Corola-blog/BlogPost/341073_a_342402]
-
Când te căutam în cuvinte nespuse, se-nchegau pe retină imagini rebele iar fața luminii subțire de prunc mă mângâia cu raze desculțe și iuți șlefuindu-mi visarea. O briză de arome mă învelea pe când darul divin se înmulțea, val șoptitor și înalt care lovește-n corăbii de se clatină marea. Asemeni nopții presărate din cer sfidând orice lumină, îmi iese în față despletită femeia cu anii desfrunziți de dorințe. Noaptea ei și a mea cu dinții de fildeș pe curbe
PE CÂND DARUL DIVIN SE ÎNMULŢEA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1469356891.html [Corola-blog/BlogPost/376298_a_377627]
-
lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de porniri răutăcioase. Sunt șoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, neascultători de părinți, fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecați, fără milă. Și măcar că știu hotărârea lui Dumnezeu că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte
DOAMNE, CE MINUNE SA FII OM! de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Doamne_ce_minune_sa_fii_om_.html [Corola-blog/BlogPost/342500_a_343829]
-
ei fiind numită de "The New York Times" ca fiind „sălbatică”. Ziaristul Jon Pareles a observat faptul că ea poate interpreta în mai multe moduri: „[ca o] altistă înlăcrimată și arzătoare; [cu un] atac rock pătrunzător; [cu o] cadență feminină; [cu o] intonație șoptitoare. [Interpretarea ei] este lentă dar încăpățânată, având de asemenea impulsurile sale”. Neil McCormick a afirmat că Shakira „are cel puțin patru voci diferite (de la un bocet provenit din adâncul gâtului până la un falset feminin) și le poate alterna cu ușurință
Shakira () [Corola-website/Science/311634_a_312963]
-
ce încearcă sa-și găsească vocea”. Alți critici muzicali au comparat stilul Ciarei cu cel adoptat de Destiny's Child, Beyoncé Knowles, Kelly Rowland sau Jennifer Lopez. Ciara este o altistă, vocea ei a fost descrisă de "Times" ca fiind „șoptitoare, feminină”, aceasta fiind susținută de „o linie melodică puternică”. Revista "Slant" consideră că pe parcursul cântecului „Goodies”, Ciara folosește un sunet fals de operă și un fluierat oscilant, iar Gary Numan de la "The Guardian" consideră că interpreta are o întindere vocală
Ciara () [Corola-website/Science/303102_a_304431]
-
am aruncat și eu într-una din mașinile proaspăt încărcate, chiar în clipa când demara. M-am izbit cu capul de capotă, emițând o bufnitură foarte sonoră (și poate justițiară). Unul dintre ocupanții mașinii era nimeni altcineva decât cunoștința mea șoptitoare, Helen Silsburn, care mi-a oferit pe loc compătimirea ei necalificată. Fără îndoială, lovitura mea la cap răsunase în toată mașina. Dar la douăzeci și trei de ani eram genul de tânăr care reacționează la orice injurie publică adusă persoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
acțiunea verbului regent este situată într-un timp anterior desfășurării actului lingvistic: ieri, alaltăieri, aseară, astă-vară etc.: „... Și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor...” (M. Eminescu, P.L., 37) • simultaneitate; acțiunea verbului regent este situată în chiar timpul desfășurării actului lingvistic: azi, acum etc.: „Cu fiecare lucru, azi știu, / mă-nrudesc și de zarea mea țiu.” (M. Isanos, 49) • posterioritate; acțiunea verbului regent este situată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat”. Ca în Naiada, Avatar, Stepa, în același spirit al regăsirii energiilor primare, natura declanșează o violentă furie a simțurilor, o senzualitate frenetică, iresponsabilă, care conferă erosului atmosfera specific macedonskiană, de „idilă brutală”; adâncul obscur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
reduce din teroarea locuitorilor, despre micile succese (căci există) ale miliției în lupta cu infractorii. Politica tăcerii îi favorizează pe cei răi. *Dintre „caracterele” odioase conturate de Isus Sirah în cartea sa de înțelepciune, două sînt de o actualitate frapantă: șoptitorul, adică „bîrfitorul, intrigantul, turnătorul” și Cel îndoit la limbă, „duplicitarul”: „șoptitoriul și pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că pre mulți, împăcați fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre mulți au clătit și au despărțit pre ei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încâlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni 241. Pendularea aceasta între aducerea trecutului în prezent, dar și reversul, a întoarcerii personajului în trecut, este constantă pe întreg parcursul operei, constituind un laitmotiv al structurii eminesciene: El nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fantastice despre zâne îmbrăcăte în aur și lumină, care duc limpedea lor viață în palate de cristal - și pare c-a fost ieri, ieri pare că-și încîlcea degetele în barba lor albă și asculta la graiul lor înțelept și șoptitor, la cuminția trecutului, la acele vești din bătrâni. El nu se mai îndoia... de o mână nevăzută el era tras în trecut. Vedea răsărind domni în haine de aur și samur, îi asculta de pe tronurile lor, în învechitele castele, vedea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și lumină, cari cântă senina lor viață în palate de cristal. Au trecut ani d-atunci - și parc-a fost ieri - ieri pare - că - mi încîlceam degețelele în barba lor cea albă și ascultam la graiul lor cel înțelept și șoptitor, la înțelepciunea trecutului, la acele vești din bătrâni. Mi-ar fi plăcut mult să trăiesc în trecut. Să fi trăit pe timpii aceia când Domni îmbracați în haine de aur și samur ascultau, de pe tronurile lor, în învechitele castele, consiliile
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lor deveniră din ce în ce mai încete, mărunte, țăndărite... ei povesteau de păreai a auzi glasuri de babe noaptea pe prispă... povești în care se desfășura înaintea sufletului auditorilor toată istoria cavalerismului Spaniei... și tot mai molcom, mai molcom auzea bătrânul glasurile lor șoptitoare, până ce nu mai auzi nimic... El adormise. A doua zi se sculă, lumânarea mai era un muc numai în sfeșnicul cel de argint ce ardea abia... El găsi pe masă o legătură de chei și, topite, multe [mucuri] de lumânări
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
formă: "Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori; Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. Curgeau lumini din ceruri roze, Erau copii fermecători, Și coronați de-apoteoze Se socoteau nemuritori. Și coronați de-apoteoze Treceau-nainte șoptitori; Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori". (Zori roze) în această poezie, muzica trece pe primul plan, impunîndu-se ca valoare autonomă; iată o poezie despre moarte în care totul e trandafiriu și surîzător, arătînd în ce măsură atmosfera
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
-un moale scut de întristare Că se-ofilesc și mor fără să spună Decît mireasma grea stinsă-n culori. Le pierdem și culegem alte flori Cu fluturi ce-n petale le înspumă În undele unui vînt cald și umed Și șoptitor de dulci cuvinte-n suflet... Mi-e sufletul închis într-un cristal... Mi-e sufletul închis într-un cristal. Dacă privești prin el vezi curcubeie, Izvoare verzi din care nimfe vin să beie, Spălîndu-și fluturii și șoldul ideal. Stau doar
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
te readuc, brav, la viață... Construiam beciuri imaginare, hrube sinistre, galerii scobite-n miezul munților necunoscuți încă în geografii... să te odihnești nestigherită de oameni... cu hrana la picioarele leneșe... cu fructele la îndemînă, lîngă buzele uscate ale gurii somnoroase, șoptitoare...cu băuturi soporifice în ulcioare de lut, proaspăt scoase din cuptoarele manufacturierilor medievali... Proiectam răpiri senzaționale, în plină zi, chiar de la intrarea blocului tău depistat cu greu, înconjurat degeaba de poliția municipală, însemnat cu o cruciuliță neagră pe harta umedă
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
strigă Ademenitorul. Vino în lume, îmi șoptește. Vino - și îți voi da, fiul meu, tinerețe fără bătrînețe. Și viață fără de moarte. Uiți un singur lucru, îi răspund: tată, eu nu sunt fiul Lumii aceste. 3. Vino în lume îmi șoptește Șoptitorul. Vino în lume, Uite Ce frumoasă e lumea, Uite ce perversă, Uite cum adie stînjeneii, Sub bătaia vîntului aprilin. Uite ce coapse are lumea Și ce sîni zemoși, Ce sîni mari și zemoși, de rodie, Gata să vindece gingiile supurînde
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
crisalide Și din semințe (făpturi prea încete și prea mărunte pentru a-și găsi scăparea). Mă întreb, Din care rai au fost Izgonite Și pentru care trufii, Atât de resemnate, Muritoare? În ce căuș de palmă Li se liniștesc sufletele Șoptitoare, fumegânde? * Celebrarea Sfântului Gheorghe Între săbiile grâului, Gloria cerului senin, Făpturile Iadului uitate, Sângerări ocolite de priviri În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
ea stăpânii tăi. 9 Când calci, Domniță Brună, prin mohor Și ieși la câmp, ca să privești seninul, Păstorii/ ce nu-ți știu prea cinul/ Te socotesc o surioară-a lor Și pe imaș, unde înfloare crinul, Din trișcă ei îngână șoptitor Că numele ți-e mir mirositor Și țâța ta-i mai bună decât vinul, Iar oacheșele tale gingășii, Cum nu-s ale surorilor mezine, îl fac, cu caii săi cei purpurii, Pe Solomon s-alerge după tine, El, care are
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
poemul Amintiri din pădurea Helagrului, la care Hubert Hedriphin a început să lucreze de la vîrsta de șaisprezece ani, terminîndu-l în pragul lui 1835. în prologul acestei scrieri, poetul spune: Toți cei care-au pășit cîndva pe-aci, Sub ramurile veșnic șoptitoare, în graiul meu alt strai își vor găsi Și azimi la eterna sărbătoare. Veniți voi, ai Helagrului tovarăși, Voi, Alk și Vidri, pe poteci umbroase, Prin vrerea mea vă veți întoarce iarăși Și ospătați veți fi în orice case. Iar
Pagini regăsite - Hubert Hedriphin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10204_a_11529]