35 matches
-
Zoltan Terner Publicat în: Ediția nr. 2249 din 26 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt aproape sigur că personajul vă este cunoscut: E cel care deschide gura și vorbește, vorbește, vorbește... Treptat, vorbăria i se poate preface în mieunat, chițcăit, țârâit, lătrat, schelălăit, răget și în alte graiuri ale dobitoacelor. Ce îl împinge să toarne cuvinte cu vadra când n-are nimic de zis? Poate cerul negru al golului lăuntric! Sau poate că un demon al trăcănelii îl mână să înșire
DESCHIDE GURA ŞI VORBEŞTE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1488063401.html [Corola-blog/BlogPost/368359_a_369688]
-
sfârșit, când am avut în palmă decizia de pensionar i-am fluturat-o pe sub nenorocitele alea de limbi care mi-au făcut zile fripte toată viața. --Gata, stimabile! De-acum încolo, nu vreau să te mai aud! Niciun țăcănit, niciun țârâit! A râs ceasul de mine cu limbile până la țârâitoare: --Și ce-ai să faci, plăvane, toată ziua? Că tu ești învățat să hâiești. --Am să mă joc. --Să te joooci....? --Da! Toată ziua am să mă joc! --Ce, eș’copil
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413491486.html [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
în apartamentul ei și era atât de încântată! Își concretizase trăirea într-o poezie, un elogiu baroc, Covorul. Scria privind fix la covorul așezat lângă fereastră, exact sub măsuța cu telefonul... piesa de muzeu. Și, ca prin minune, auzi un țârâit ca de cleștar... Surprinderea îi blocase orice reacție. Înlemnise. De unde venea sunetul?! Mobilul ei o avertiza cu o melodie. Soneria de la ușa apartamentului cânta mai grav! Sunase, da, sunase micuța ei bijuterie?! Își zâmbise elocvent: telefonul își intrase în atribuții
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1454224932.html [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
presus de amarul ce-mi picurase în suflet. Am gătit, cred, trei ore și în tot acest timp am ascultat muzică, având o mină optimistă, fiind mulțumită de preparatele mele. M-a readus cu picioarele pe pământ telefonul al cărui țârâit strident l-am auzit din bucătărie. - Săru'mâna! am zis eu voioasă, păstrând același aer optimist de mai înainte. - Bună, fata mea! Ce faci, Nati? întrebase mătușa cu dulceață în glas. - Sunt bine, tocmai am terminat de preparat prânzul, în
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 3 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485159117.html [Corola-blog/BlogPost/371667_a_372996]
-
și nu "Tara"?... Poate pentru că în limba noastră, anumite noțiuni delimitate (frecvent ascuțite), conțin litera Ț: țărușul înfipt în pământ pentru a delimita o țarină de alta, țeapa și ținta (cui), dar și țelul înalt, sau sunetul ascuțit ca un țârâit. Avem tărâm și țărm, unul cu sens general și altul ca delimitare a mării. De la Herodot știm că "cei mai numeroși după inzi erau tracii", iar ei își aveau originea în spațiul nostru, iar țara era Tracia. Terra, din care
DE LA TARA LA TARTARIA de CAMELIA TRIPON în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_tripon_1422689151.html [Corola-blog/BlogPost/347877_a_349206]
-
prieteni și prietene, pentru că era fiul împăratului și cine nu iubea un fiu de împărat, se știa că putea fi decapitat. Așa dormi Andrei un somn profundși odihnitor, cu gândul la Feți Frumoși și la Ilene Cosânzene, până ce auzi neplăcutul țârâit al ceasului deșteptător, ce-l chema la întâlnirea cu Georgiana, așa că vrând - nevrând, începu să se îmbrace în grabă să nu cumva să întârzie la întâlnirea cu iubita sa pământeană. Referință Bibliografică: Făt frumos din oglindă (Din lumea copilăriei) / Stan
FĂT FRUMOS DIN OGLINDĂ (DIN LUMEA COPILĂRIEI) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1398668820.html [Corola-blog/BlogPost/347991_a_349320]
-
ca să fii de frig ferit, iar ca să-ți revină glasul, nu-i nimic mai potrivit decât să bei puțintel ceai din flori de mușețel. Pesemne c-a urmat sfatul, pentru că am auzit din grădină, mai spre seară, într-un fantastic țârâit, cel mai bun concert de vară. Referință Bibliografică: NECAZUL LUI FLORINEL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1649, Anul V, 07 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NECAZUL LUI FLORINEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1436230203.html [Corola-blog/BlogPost/368928_a_370257]
-
în mod vădit piața în favoarea energiei regenerabile și în detrimentul centralelor nucleare. Europa are nevoie de capacitatea de generare bază competitivă, de încredere, unitară, cu încărcătură minimă, pe care o furnizează energia nucleară. Între timp, nu ne putem baza pe bietul țârâit intermitent al curentului electric de la turbinele eoliene pentru alimentarea industriilor europene. Multe state europene, inclusiv țara mea, se confruntă cu eventualitatea unei crize a energiei spre sfârșitul acestui deceniu, acest lucru fiind în parte rezultatul Directivei privind limitarea emisiilor în atmosferă
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
că voinicul nu trebuie să lase zmeul să se apropie de masă. Zmeul pândește clipa în care voinicul obosit nu-l observă și pleacă spre masă să ia o imagine. În acest moment copiii trebuie să anunțe voinicul printr-un țârâit țârr ..... Acesta merge în întâmpinarea zmeului și caută să-l prindă înainte ca acesta să ia o imagine. Educatorul atrage atenția copiilor că este nevoie să anunțe imediat voinicul, deoarece luarea imaginii de către zmeu înseamnă scoaterea din joc a copilului
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2069]
-
Anna, a zis, trebuie să vorbim, e foarte, foarte urgent. Sună-mă. Mi-a trecut pe la ureche. Puțin mai târziu - nu știu la cât timp - am auzit soneria. Am ignorat-o, dar s-a auzit din nou. La al treilea țârâit, am deschis. Oricine ar fi fost la ușă, ținea morțiș să îmi vorbească. Era Jacqui. N-o să ghicești în veci, a zis. —Spune-mi atunci. —Sunt însărcinată. Am rămas uitându-mă la ea și ea se uita la mine. —Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de tineri drăguți, gentlemeni, nu ca aceia pe care i-am cunoscut eu. — Gentlemeni! Hattie începu să râdă, un râs sălbatic, gemut, în timp ce-și scutura părul mătăsos, care-i năvălise peste obraji. De jos se auzi un sunet țârâit și apoi încă unul. Telefonul. Fetele se uitară una la cealaltă cu mirare, alarmate. Cine poate fi la ora asta? Du-te tu, Pearlie. Pearl se năpusti pe scări în papucii de casă. Hattie o urmă în picioarele goale, tălpile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la intrare. Se uitară unul la celălalt. John Robert spuse: — Trebuie să fie poliția. Nu se putuse gândi la altceva. — Nu te duce, îl sfătui Hattie, care sărise în picioare. Nimeni nu știe că ne aflăm aici. După un prelung țârâit al soneriei se auziră niște bătăi și mai puternice cu pumnii în scândurile ușii. John Robert reuși să se lase întâi într-un genunchi și apoi să se ridice în poziție verticală. Mormăi: — Trebuie să mă duc. Trebuie! Se târî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că voinicul nu trebuie să lase zmeul să se apropie de masă. Zmeul pândește clipa în care voinicul obosit nu-l observă și pleacă spre masă să ia o imagine. În acest moment copiii trebuie să anunțe voinicul printr-un Țârâit Țârr ..... Acesta merge în întâmpinarea zmeului și caută să-l prindă înainte ca acesta să ia o imagine. Educatorul atrage atenția copiilor că este nevoie să anunțe imediat voinicul, deoarece luarea imaginii de către zmeu înseamnă scoaterea din joc a copilului
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
ochi - am sustras corespondența, Mălurenii, jurnalul tatei; crematoriul casei a ars, de la ora unu după-amiază până la șase, corespondența și jurnalele rămase de la tata. Ne-am pregătit pentru a doua zi; eram cinci persoane care triam, curățam, aranjam, tresăream la orice țârâit al telefonului sau al soneriei; prieteneletale m-au ajutat să scot cele două manuscrise: Mălurenii și jurnalul. Ileana a plecat încărcată peste puterile omenești: printr-un subterfugiu extraordinar, le aranjase așa încât să pară însărcinată. N-am dormit toată noaptea. Următoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De fapt, Brunetti Începuse să suspecteze că soției sale Îi făcea plăcere să prânzească alături de autorii pe care-i preda la universitate, căci niciodată nu obiecta dacă el Întârzia sau era reținut să vină la masă. Răspunse la al treilea țârâit. — Pronto. — Ciao, Paola. Eu sunt. — Mă gândeam că tu ai putea fi. Cum merg lucrurile? Niciodată nu punea o Întrebare directă despre serviciul său sau despre ce-l reținea să vină la masă. Nu era vorba că n-o interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
glumea pe seama felului cum arătam, râdeam fără să mă simt ofensat. Totuși, adesea, eram cuprins de alean la culcare, după ce-mi petreceam seara cu ochii la stelele neclintite de pe cer și la hoinăritul licuricilor pe pământ. Enervat de necontenitul țârâit al greierilor, de orăcăitul asurzitor al broaștelor și chiar și de cântecul priveghetoarei, scoteam moneda căpătată de la Kakko și o tot învârteam între degete. Flacăra lămpii împrăștia o lumină galbenă-roșiatică, iar eu vedeam în ea, cu mâhnire, clădirile, tavernele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de curte. Doar noi doi nu rămăseserăm acasă, căci ceilalți se temeau ca arșița să nu le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam cotcodăcit de găini, bâzâit de muște și necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Au frăgezimea lor de fruct oprit. Oh! le diger precum un șarpe boa! Sînt fericit, Dimov, sînt fericit, Rondelurile tale-mi plac ca roua. Deci în bufetul ,Zimbrul" stau topit În timp ce-afară cu migală plou-a Femeie cu trecutul țîrîit Într-un ciorap. Îmi vine să strig: O-U-A! Sînt fericit, Dimov, sînt fericit!!
Sînt fericit, Dimov, sînt fericit... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11384_a_12709]
-
unde vedeau cu ochii, dar le era frică să nu fie luați, pe întuneric, drept Zlota și împușcați. Își frigeau degetele, ascunzând în pumn țigările, să nu se dea de gol și să le ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca o pată indistinctă pe zare, a pornit parcă un hămăit, sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce ne apropiem, pășim tot mai rar, aproape neauzit. Din spate se aude bine gâfâitul Unchiului. Însă cine mai are acum timp pentru el? Pușca strânsă în mâini este totul, nu avem ochi și urechi decât pentru pâlcul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
doctorița mi-a stabilit diagnosticul, tratamentul și chiar un pronostic destul de ambiguu, spus, chipurile, pe un ton de glumă: "Acuma să nu te-aștepți să te facem din babă știrbă fată de măritat..." Vremea, afară, era mizerabilă, ploua mai departe țârâit și stupid, puținii arbori care se vedeau prin geamurile verandei mai păstrau pe crengi doar câteva frunze galbene, iar aleile erau negre, ude, cețoase. Serile citeam, mare parte din timp, mai ales după cină. De două ori pe săptămână mă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plece din casă Împreună. Dar acum deja le era frică să răspundă la telefon, ca nu cumva să primească vești proaste. Ignoranța era de preferat tristeții. De câte ori suna telefonul, ezitau Înainte să răspundă. Așteptau până la al treilea sau al patrulea țârâit. Agonia lor era armonioasă. În lunile cât am lipsit, Milton și Tessie au trecut prin aceleași crize de panică, aceleași speranțe nebunești, aceleași insomnii. De ani de zile viața lor emoțională nu mai fusese atât de bine sincronizată și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
droguri. Ofițerul de serviciu întrebă „Ce mai face Mickey zilele astea?”, adăugă „Fă o cerere oficială”, după care închise. Supărat, Danny formă numărul personal al doctorului Layman de la morga orașului, ținând un ochi pe orchestră. Patologul răspunse la al doilea țârâit: — Da? — Sunt Danny Upshaw, doctore. Layman râse. — Mai degrabă Danny Parvenitul. Tocmai am autopsiat cadavrul pe care ai încercat să-l uzurpi. Danny respiră adânc, întorcându-și privirile de la Coleman Healy și giruetele pe care le făcea cu saxofonul. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care Vollmer sau Maslick ar fi făcut moarte de om. Închise robinetul și se scutură de apă, cu mâinile încleștate pe marginea chiuvetei. Telefonul sună. Danny îl auzi ca pe o împușcătură. Scoase pistolul și îl aținti în gol. Alt țârâit, liniște, apoi un al treilea. Danny ridică receptorul. — Da? Karen? Fata avea lecția învățată. — Trei cadavre. Două femei albe și un bărbat negru. Femeile s-au sinucis înghițind pilule, negrul era un alcoolic care a murit de frig și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în lumina ce se strecura printre draperii. Își înghiți flegma uscată, rememoră ultima imagine, se ridică și se duse să bea o gură de apă de la chiuvetă. Tocmai lua o înghițitură zdravănă din căușul palmei când sună telefonul. Al doilea țârâit, pauză, al treilea țârâit. Danny ridică receptorul. — Karen? Fata aproape că-și pierduse răsuflarea. — Stația celor de la oraș. Caută-l pe omul de serviciu de la Griffith Park în parcarea observatorului, la capătul cărării spre munte. Doi morți, LAPD în alertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]