83 matches
-
să creeze comune puternice, capabile să asigure în perspectivă, condițiile necesare dezvoltării lor economice, aprovizionării optime a locuitorilor, înfloririi învățământului, culturii și ocrotirii sănătății, apte a se dezvolta ca localități cu trăsături urbane”. Zona Fălticeni cuprindea orașul Fălticeniăcu Șoldănești și Țarna Mare) și comunele rurale: Baia, Bogdănești, Boroaia, Bunești, Cornu Luncii, Dolhasca, Dolhești, Drăgușeni, Fântânele, Forăști, Horodniceni, Liteni, Mălini, Preutești, Rădășeni, Râșca, Slatina, Udești, Vadu Moldovei și Vulturești, cu 116 localități componente. Dezvoltarea rețelei de subunități Odată cu organizarea administrativă a teritoriului
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
lua În seamă, avea relația ei curată și sănătoasă, undeva departe de gura-lumii. Știa cum să se facă Înțeleasă de către doritori, iar când nu mai putea, recurgea la măsuri radicale. Odată, Într-o zi de toamnă neguroasă, când mergea În țarnă, cu țăpoiul pe umăr, cu cei doi câini care o Însoțeau Întotdeauna și cu gândurile străbătând cele lumi, pe când se Întorcea de la „sfeclă”, Îmbrăcată de duminică, purtând o rochie strânsă-n talie și părul frumos pieptănat, o ajunse din urmă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
frumos pieptănat, o ajunse din urmă Vasile Morțun, călare pe un cal cu care se mândrea peste tot și nu fără motiv Întemeiat. Morțun se ținea tare țanțoș la cei cincizeci de ani ai săi. Da ce faci Ileană prin țarnă, duminica În amiaza mare?! Ei bade, și eu cu ale mele nevoi, m-am dus să văd cum este sfecla și văd că-i bună. Am auzit că o primește la gară pentru Roman, la fabrică. Fa... Ileană, da ia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
spitalul! Cum au făcut cu cel de la noi, de la Oprișeni, unde speram să se ivească un post de stagiar... a intervenit unul dintre practicanții însoțitori... în interesul pacienților, susținea sus și tare ocupantul acestei rezerve, trimisul nostru de la Oprișeni și Țarna Mare în Parlamentul de la București. Să-i respectăm liniștea, măi copii! Spitalul nu trebuie confundat cu o sală de tribunal, unde oamenii se păruiesc pe altarul dreptății; sau cu acel cabinet stomatologic al lui Ion C. de la Suceava în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Că de altfel rămâneam cu beleaua în brațe... * * * Președintele Comisiei permanente pe probleme sociale a Camerei Deputaților, în ședința sa ordinară din 25.10.a.c., a supus atenției membrilor săi următorul referat privindu-l pe domnul Cotescu Ciprian, deputat de Țarna Mare: Aflându-se în interes de serviciu în colegiul electoral și credincios principiului însușit de parlamentarii puterii privind munca politică individualizată, de la alegător la alegător, domnul deputat numit mai sus a fost atacat de o haită de maidanezi în parcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răcoarea dimineții... Lasă și gumacii, fă! Ajunși în curte, Ariton a apucat-o energic pe Năstăsia de umeri, a condus-o până la ieșire și i-a făcut vânt către mijlocul drumului, după care a răsucit cheia în broasca porții. Direcția Țarna Mare, fă! La târgăul tău! La ibovnicul tău, fă! Și dacă ții la viața ta, să nu care cumva să mai calci pe la Antilești! * * * Tu știi, bărbate, că hăitușca asta a noastră de coptilă se ține cu sfrijitul cela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îl vreau pe Ghiță! Îl vreau pe Gheorghiță! Am făcut și proba... Saveta a înlemnit... Vasăzică pedeapsa n-a folosit la nimic! Ba mai mult, a complicat o situație și așa destul de tulbure: Ba se poate, mama! Că cei de la Țarna Mare cum au trăit atâta vreme necununați. Când împlinim vârsta, ne cununăm și noi. În vremea noastră, oamenii își trăiesc viața de timpuriu... Nimic în lumea asta nu se mai petrece ca pe vremea voastră... Măi coptilă! Tu mă înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prea multe și împreună cu aceste frământări sufletești trecuse pragul în preadolescență. Cu aceste gânduri și cu ulciorul în mână s-a trezit la răspântia de la Pleșca, moment în care șia adus aminte de Clănțău cu care făcea multe plimbări peste țarnă pe la izvoare și prin păduri. Se simțea bine și-n siguranță pentru că prietenul ei, câinele Clănțău, era puternic cât un pui de urs. Era ascultător și Magnolia era tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am trezit și eram bucuros că cineva m-a găsit și nu m-a lăsat acolo să mor. Când am deschis ochii, nu era nimeni prin preajmă. Am privit în toate părțile cărarea în ambele direcții, drumeagul ce ducea spre țarnă, am cercetat cu privirea liziera pădurii în ambele laturi, dar nu se zărea nimeni. M-a speriat faptul că eram singur și puteam să mor, deși nu-mi venea să cred asta, pentru că am fost salvat de cineva și nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cursuri de apă, pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar ponosit, galben de vechi ce era și ars de vreme, aruncat la gunoi. Când doream să plâng sau să râd, să simt că trăiesc, în țarnă găseam locul minunat pe orice anotimp, loc care nici în a doua viață nu-l voi uita. În viața păsărilor mă furișam, doream ca ele să zbor și ca ele să cânt. Așa se face că fiind împreună cu ele, le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Iacobeanu, preotul Cadar și familia Pușcuță. Unele aprecieri și precizări despre întinderea satului, cât și despre „poarta rnii” găsim în însemnările lui Toader Gh. Miron Boca. Capătul satului din sus era la Costică V. Luca Bârgăuanu, unde era și „poarta țărnii”. Casele ce s-au făcut mai sus de acest locuitor sunt pe terenuri cumpărate de la unii răzeși din Mărăști. oseaua mergea paralel cu pârâul Dunavăț spre sud, spre Fruntești și de la Tache Iacobeanu, era iar „poarta țărnii”. Toate drumurile care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era și „poarta țărnii”. Casele ce s-au făcut mai sus de acest locuitor sunt pe terenuri cumpărate de la unii răzeși din Mărăști. oseaua mergea paralel cu pârâul Dunavăț spre sud, spre Fruntești și de la Tache Iacobeanu, era iar „poarta țărnii”. Toate drumurile care ieșeau din sat aveau poartă. Și Gavril Bădăluță ne lasă mărturia că cel care a bătut primul par în lunca Dunavățului și și-a făcut casă a fost acel Vasile Bârgăuanu. Aceștia sunt veniți prin 1820, după ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de transmitere a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar - asigura paza grâului și a porților țarinilor (poarta țărnii) Nemeasnică - slujbaș, avea grijă de gardurile țarinei, constata pagubele făcute de vite, paznică Siliștea casei - însemna întreaga gospodărie ca și locul din vatră pe care se poate construi o gospodărie Vechi unități de măsură 1 palmă =0,235 m; 1
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țară și înmormântat în grădina curții, alături de fratele său, acolo unde era, sau mai târziu a fost înălțată, o capelă. Carul mortuar a fost întâmpinat de elevii școlii, organizați de învățătorul Gheorghe Postoi și de oamenii din sat, la poarta țărnii dinspre nord. Toată averea - moșiile cu tot inventarul, banii depuși în bănci, construcțiile, anexele, morile, hanul, toate au rămas unicului moștenitor, Jorj Sterian, care poate fi considerat un răsfățat al soartei. Jorj Sterian Nu-i știm cu precizie anul nașterii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
produse. Documentele de epocă (pentru secolul XV și până în prima jumătate a secolului al XIX, avem numeroase mărturii pentru satele comunei Filipeni) vorbescă despre partea de susă și partea de josă a satului și moșiei, despre câmpuri, țarini și poarta țărnii, despre iazuri, mori, vii și livezi, și, cu toate că nu amintescă de toate cerealele și plantele cultivate, lasă să se întrevadă a activitate economică intensă. Astfel, într-un document de întărire (carte de stăpânire) de la Vv. Moldovei, Vasile Lupu, din 18
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > DAR, UITE, VINE PRIMĂVARA! Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Se cern iubirile de iarnă, Se duc la dracu, domnișoară, Sub grâul ce dospește-n țarnă, Se duc la dracu, domnișoară! Se cern și visurile mele, Se duc în ultima ninsoare. De astăzi voi privi spre stele Și o s-aștept prima ninsoare. Dar, uite, vine primăvara Și mă mănâncă sub călcâie. Mi s-a golit și
DAR, UITE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362819_a_364148]
-
iulie 2011 Toate Articolele Autorului plouă cu gheață peste morminte în turlă un clopot se dă peste cap ies aburi din cripte și gem oseminte cu barda de parcă lovește-un casap smulge o țiglă vântul și-o duce departe în țarnă în lutul cleios țipă de moarte păsări năuce se zbat fără aripi târâte pe jos plouă cu gheață peste morminte ca un potop de sudalme pe-o floare ca un cuțit înfipt în cuvinte ca niște demoni ce râd în
PLOUĂ CU GHEAŢĂ PESTE MORMINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366846_a_368175]
-
mă laud și-atunci m-am decis pe loc și i-am zis: în noaptea asta! - Nu-ntrerupe, vere Pană!. Apoi ne-am luat iar cu vorba și timpul a trecut, soră-mea Tia era plecată pe Valea Strâmbii la țarnă la polog, trecuse binișor de miezul nopții și eu uitasem să-nchid orătăniile curții. Ne despărțirăm ca oamenii plecând fiecare la câsele lor, iar eu eram aproape de intrarea pe ulicioară. Pe la mijlocul uliciorii, prin dreptul lui Falcă ceva se mișca pe
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
Acasa > Stihuri > Momente > MUCEGAI ȘI IZURI HÂDE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cerul parcă e de toamnă; Mai mult plânge, decât râde. Peste țarnă se răstoarnă Mucegai și izuri hâde. Mă apuc-un dor de ducă Într-o țară călduroasă; Dar, cum chef nu am de muncă, Mă îmbăt și iar nu-mi pasă. Mai aprind înc-o țigară Și mă uit pe geam, ferice
MUCEGAI ŞI IZURI HÂDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356538_a_357867]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DEZRĂDĂCINARE Autor: Emil Șușnea Publicat în: Ediția nr. 1626 din 14 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Dezrădăcinare Iubito, iar am fost la țară, În Poarta Țărni la arat Pe la noi pe ulicioară Dar pe unde n-am umblat?! În Slava la cosit de fân Și în Bogheta la scăldat Și-am fost la nucul cel bătrân Și la lucernă-n sus de sat. Era frumos, era
DEZRĂDĂCINARE de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360479_a_361808]
-
Lipovanul care își are izvoul sub dealul Corbului. Mi se pare impropriu că numele de Ciofu se pierde în alte denumiri cum ar fi; Țintei care primește alți afluenți ca; Sesiei, Berbecăriei. Pârâul Țintei curge spre SV trecând prin satul Țarna Mare, are o lungime de peste 6 km și se varsă în Șomuzul Mare. Aceste ape sunt destul de mici fiincă unele dintre ele seacă pe timp secetos. Normal ar fi fost ca denumirea Ciofului să fie păstrată până la vărsarea în râul
PETIA SATUL MEU NATAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359853_a_361182]
-
numea Șomuzul Mare, râul care trece în partea estică a orașului Fălticeni. Aici partea dinspre oraș era un fel de luncă, însă numai partea sudică. Râul avea aici un fel de mini deltă, ce se întindea de la podul drumului spre Țarna Mare și Petia, până la moara de la Ciorsaci, un rai al pescarilor cunoscut de însuși marele scriitor Mihail Sadoveanu. Ciurda de pe Șomuz era condusă de o familie cu mai mulți copii, a ciurdarului Gumă, dar care lucrau tot sub controlul lui
BELDIE NEPOTUL LUI MOŞ LICĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359658_a_360987]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ȚĂRANUL Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 591 din 13 august 2012 Toate Articolele Autorului ,,Femeie, io mă duc în țarnă, M-am săturat de-atâta iarnă!” . Spuse țăranul într-o zi, Când soarele nu răsări. . . Urcă-n căruță și porni. . . E-o dimineață limpede și clară, Simțea în trup fiori de primăvară, Scăpat de viscol și zăpezi, Când mugurul plesnea
ŢĂRANUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340865_a_342194]
-
2012. Bici cu pleaznă Copil sătul de goană Pe câmp talanii Rânduială Ecou înfundat Strămoșii cheamă la rând Pe fiecare Erodare Coarne de ciută Ziua împunge munții Dislocând creasta Pastel Fără plug și cal Cerul n-ar fi albastru Nici țarna de lut Ad compositum Văzduh pritocit Din aripe de paseri Cad stelele Zarvă Stare confuză În lunca liniștită Greier posedat ... Citește mai mult PaznicBici cu pleaznăCopil sătul de goanăPe câmp talaniiRânduialăEcou înfundat Strămoșii cheamă la rândPe fiecareErodareCoarne de ciutăZiua împunge
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
paseri Cad stelele Zarvă Stare confuză În lunca liniștită Greier posedat ... Citește mai mult PaznicBici cu pleaznăCopil sătul de goanăPe câmp talaniiRânduialăEcou înfundat Strămoșii cheamă la rândPe fiecareErodareCoarne de ciutăZiua împunge munțiiDislocând creastaPastelFără plug și calCerul n-ar fi albastruNici țarna de lutAd compositumVăzduh pritocitDin aripe de paseriCad steleleZarvăStare confuzăîn lunca liniștităGreier posedat... XIX. DOINĂ, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012. Plâns necontenit Pauza dintre lacrimi Prilej de sughiț Pădure Un colț de filă
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]