54 matches
-
mai ușoară: pot parca oricât de departe de birou, urmând să parcurg restul distanței pe două roți. În plus, pe Brompton mă simt în largul meu chiar și cu pantaloni de stofă și sacou. Pentru că e britanică. Asta e o țicneală personală, nu trebuie s-o luați în seamă. Dacă ceva e gândit, făcut sau folosit de britanici, are deja un vot de încredere din partea mea. Fair play-ul, closetul cu apă, democrația parlamentară sunt primele chestii care-mi vin în
Duminica pliabilă Brompton by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82609_a_83934]
-
Printre leșuri și oameni în agonie, Jupoaie tot ce se poate, de pe sărmanii samariteni, Oglinda ochilor lor e veșnic închisă în față durerii Și fericirii pentru sosirea reginei reginelor: Moartea șleampătă, fățoasă spre distracția nebunilor, și cu gândurile inundate de țicneli de epocă,... În locuri blestemate, oameni blestemați Se topesc și se scurg în pământul mâlos , fluorescent, mustind a nenorociri terestre, Ca un iad blând și pământean Pregătit ca pentru vecie Unor spirite dăltuite în durere Și facere de rău. Doamne
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1425226237.html [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
am dat un picior ... ușor, topor, în zbor ... Ăsta cu care umblu acuma e din lemn ... demn, semn, îndemn, suntem, Vaslui ... - Aha! Te-am prins! Nu rimează. - Normal că nu rimează dar, rimează cu hai-hui pe unde umblă ea, criminala ... țicneala, ușchiala, fatala ... Ei, domnule doctor! Ce boală credeți că am?... dădeam, final, pam-pam ... - ... înebuneam ... prosteam ... capul rău duream ... - Alo! Domnu' doctor! Ce-aveți?... sticleți, racheți, glumeți ... Cadrul medical caută disperat o gură de aer în submarinul ce se scufundă și
CONSULTAŢIE ... AD LITTERAM de LICĂ BARBU în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Consultatie_ad_litteram_lica_barbu_1349593873.html [Corola-blog/BlogPost/342131_a_343460]
-
ar începe, poticnirea și trebăluirea începe cu adevărat atunci când cauți ca experienței și viziunii tale să-i îmbraci haină literară, să-i găsești forma ademenitoare, plastică, pentru a putea fi receptată și înțeleasă. Mi-a mai zis să las vrăjeala”, țicneala (să o limitez dar să n-o elimin cu totul!), neîncredera și jumătatea de gând și de faptă și să operez pe un plan superior cuvinte nimerite și meșteșugite pentru a-mi reda fidel gândul. Ciitindu-i și pe alții, îmi
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Jurnalul_unui_om_neinsemnat_v_fragmente_.html [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]
-
spălându-se pe mâini) Mă simt cu cugetul curat după această precizare, fapt pentru care țin să fac o necesară îndreptare: o nebunie-i să afirmi că ești și zeu și om deodată; dar când pretinzi că ești și rege, țicneala trebuie stopată! De-aceea, eu voi ordona să fie-n rege deghizat și-apoi luat la scărmănat acest erou de mucava. Dă soldaților ordinele necesare pentru batjocorirea lui Iisus, după care se întoarce lângă cei doi preoți și continuă: Poporu-acum
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_pon_george_petrovai_1362117867.html [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
Și nu doar! Deși mofluză de ce aflasem, încercai să-mi revin, să mă scutur de orgolii, să fiu civilizată cu omul ăsta, singura ființa normală și plăcută din ultimile săptămâni ale vieții mele, exceptând-o pe Nicole care-mi respecta țicneala de-a mă da scriitoare fără operă și de-a mă accepta. Și-i dădeam înainte cu gândurile cu ochii plecați pe tastatură, uitând de Seneca și darul său. Când mi-amintii de om, surprinsei la el o privire care
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1468737583.html [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Nebunia (cunoscută și ca alienare, alienație, demență, sminteală, smintire, țicneală, boală mintală) a fost până sfârșitul secolului al XIX-lea considerată ca o comportare neobișnuită ce nu se încadrează în normele de comportare în societate. Termenul definea în trecut numai o aberație de la comportarea unui om normal (). Că această comportare
Nebunie () [Corola-website/Science/315577_a_316906]
-
înghițind o nouă țuică, dar nu ne mai putem vedea, să nu ne condamne din nou." "Dar tot o iubești!" " Da, nu pot s-o uit, sau mai bine spus nu găsesc alta care s-o eclipseze!" Iată deci că țicneala nu-i trecuse. Sau poate chiar femeia îl vrăjise pentru toată viața?... Țuicăreala continuase în acest timp și antreurile dispăruseră din farfurii. Nu înțelegeam însă de ce stăteam mereu în picioare "Ce facem, domne?" zise Bacaloglu iritat și plictisit, adresîndu-se gazdei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe lângă că sânt și hoațe și puturoase, când nu sânt și bețive, mai ales alea mai bătrâne. Te uiți la ea, ai zice că e normală și sănătoasă, ca să descoperi pe urmă foarte repede că în mintea ei zace o țicneală. Cum să-i spun eu așa ceva? Doamne iartă-mă! se închină Matilda. Poate o fi auzit de la alta, că se întîlnesc între ele și discută..." " Dar istoria cu bijuteriile?" o întrebai. "Ce istorie?!" Îi povestii. "Formidabil, zise Matilda, e nebună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când, așa cum i se întâmpla adeseori în ultima vreme, își cântărea retrospectiv viața, de parcă ar fi fost mort, ajungea la concluzia că ceea ce-i lipsise lui, în primul rând, a fost curajul. Lăsa în seama altora să-l acuze de „țicneli solipsiste“ sau de „egoism necruțător“. Curajul era numele ales de el pentru acea virtute care l-ar fi vindecat de caracteristica lui lipsă de nerv, de compromisurile lui cruciale, de șovăieli, de imperfecțiile operei lui care ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
față acest ghem și tragi de un fir și-ți iese un șir nesfîrșit de cruzimi și de umilințe, acel mod aberant al omului de a-și afirma existența, pe care oricît de științific pui lumina el rămîne ceea ce e, țicneală, barbarie. Ce să mai faci azi cu toată această Încîlceală, cînd ai pe cap altele mai la Îndemînă, te strigă din ultimul buletin de știri? Cineva se străduiește să-i inventeze un sens și produce un șirag de cifre și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să scoată un mucus tot lingea la armonia veșnică a lui mult linge? EA: Mai exact un rahat scurt și concis, altfel se tot lungește descurajator de mult. EL: Fără de viermi și fără sămânță. A fi nu este decât o țicneală. Monstruozitatea trebuie să poată fi montată fără încetare, dar nu se poate. Sau brusc este posibil și fără să fie strigat, nu ai voi să îți poți aminti, deoarece capul ăla de rahat trebuie să slujească stomacul zilnic și pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acasă când te împăroșești. Sub păroșenia ta cu siguranță că cineva ar fi mândru. (ea îi dă o scatoalcă peste frunte) Ai putea să strângi o mai mare simpatie în fața demnității strânsă de simpatia mea corporală. COMPOZITORUL: Ăsta are o țicneală din când în când cu carnea omenească și cât a fost o operă de lungă a înghețat Veritabilitatea, și pe urmă mai și transpiră o motorică proaspătă drept simpatie, omul nostru cu banii artistici. MECENA (cu supărare): Eu sunt Veritabilul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cel puțin) este Dostoievski, iar ideea ce se repetă este aceea de cunoaștere prin suferință. Eseistica lui S. se bizuie pe un estetism moral exprimat - și aici este orginalitatea sa - într-un limbaj în care se răsfață vocabulele dâmbovițene. De la „țicneli” și „nădufuri”, „împănoșați boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de contrast, prin folosirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
pus de la dumneavoastră. Mă rog, poate știți mai bine ce trebuie și ce nu.” De altfel, în persoana scribului devenit scriitor pe ultimele pagini, identitatea autorului O. este pusă în abis. Finalul punctează fervoarea cotropirii planului real de cel fictiv: țicneala fostului său companion îl va contamina în cele din urmă pe Anghelache, care la final se pregătește pentru o nouă călătorie, de data aceasta în compania scribului. Temperamentul clasic al lui O. (sugestii în acest sens pot fi desprinse din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
mașina de scris fără să mă întreb de ce. M-am întrebat uneori dacă a meritat, însă una e să-ți pui întrebări răvășitoare muncind și alta e să-ți pui aceleași întrebări tânjind, abandonând, amânând și neducând nimic până la capăt. Țicneli de pensionar „Bre, nea Spiridoane - l-a întrebat cam răstit inginerul Vrabie pe administratorul blocului - din ce bani îl plătești, bre, pe nea Popa s-adune gunoaiele?“ Administratorul a ridicat din umeri: „O face de capul lui. A zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
politice, câte au fost, au fost, cu probabilitate, o formă a „nebuniei”. De altfel, la Întoarcerea mea neașteptată În țară, În ’72, după ce „mi-am dat foc la corabie” cum zic unii, a fost interpretată și ca o formă de „țicneală”! Interpretată, o să mă Întrebați, de cine? Păi, bine, de „mama noastră, de securitate, măi frate!”... Dar, cum reușisem, printr-un efort de concentrare și de luptă, să public la un an după Întoarcere un roman masiv, original, se pare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
modelatoare care-l supune unor tensiuni noi, unor noi provocări invitându-l într-un joc complex al înțelegerii din care acesta se alege adesea doar cu confuzia. Termenul de „fandaxie” provenit din greacă este înregistrat ca argotic cu sensul de țicneală, manie, fiind însă înrudit cu cel de fantezie. Ideea generează un joc periculos al imaginației scăpate de sub control, putând trece în zona patologicului, în fixația maniacală. Idee fixă, fandacsie, ipohondrie. Există un crescendo în această simptomatologie de uz domestic, ideea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și cerurile să se deschidă deasupra capului său. Lungin surprinde cel mai bine momentele acestor fervori atinse mistic de aripa delirului, figura Țarului ca și a acestei slugi au ceva dostoievskian, în ele strălucește inspirația sumbră a demonilor fățărniciei, ai țicnelii și ai furiei. Filmul lui Lungin strălucește prin această imagine alcalină a posedaților, a demonilor Rusiei vechi, care când nu se ascund în porci, găsesc persoana potrivită să propovăduiască o nouă lume, mutilată după chipul și asemănarea lor.
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
viață foarte sobră, fără să știu ce fac, de fapt. Mă pregăteam pentru scris. Când am început, eram gata antrenat. - Scrisul cere disciplină? Foarte multă, dar nici nu-ți dai seama că e disciplină. E, de fapt, un fel de țicneală. Să revii, să ștergi, să te scoli din pat la 2.00 noaptea că să scrii nu știu ce. Scrisul e... o maladie psihică. Chiar un prieten psihiatru mi-a spus: Voi, scriitorii, sunteți cu toții țicniți; dar țicniți cu rost. A fost
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
abordate, autorii aplecîndu-se asupra unor teme despre care un Kant s-ar fi rușinat să scrie măcar un rînd, din convingerea că sînt prea meschine pentru a intra în atenția oficiului conceptual. Dar azi penuria de idei e compensată de țicneala pitorească a fleacurilor comentate. Meritul Mădălinei Diaconu e că își alege teme bizare păstrînd înălțimea tonului, salvînd cartea de bănuiala unei poliloghii sprințare în marginea bucătăriei, a meniurilor și a viciilor adiacente. Mai precis, tensiunea volumului vine din ambiguitatea noțiunii
Caleidoscop gustativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2576_a_3901]
-
la masa mea Sinucidere./ Forța ta venea ca un torent la capătul/ agoniei și urgiei./ Ai fost botezată la început Sylvia Plath/ și ți-ai schimbat numele în D-na Hughes și ai zămislit/ și ai mers până la capăt cu țicneala// până când cuptorul a părut locul adecvat pentru tine./ Îți privesc îndelung fața, o geografie a tristeții,/ sub glugă, până când admit/ iar faptul că ne-ai părăsit acum/ deși țipetele copiilor orfani mă fac s-o iau de la capăt./ Tortura ta
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
existența lor - construcții identice cu cea din tablou, palide, cu statui ca de carne lividă, probabil colorate intens la lumina zilei, dar acum deposedate deodată, parcă, de culori și de viață. Știți, Derry Fawcet, prietenul meu de la contrabas, avea o țicneală, se suia în nopțile fără nori pe o terasă și fotografia stelele printr-o lunetă. Și stelele erau în pozele lui nu galbene sau albe, ca pe cerul nopții, ci sclipeau în mii de culori: violete, roze, verzi ca jadul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
față, dacă emisiunea nu arată nici măcar locul care trebuie? Acuma, se uită toți la el de parc-ar fi scăpat de la nebuni. Dar se mută la locul corect, în loc să insiste. Îl filmează mergând pe mica lui fâșie, ceea ce e o țicneală, dacă stai să te gândești, din moment ce în noaptea aia nu prea era în stare să meargă. Dar ce vrei acuma, Hollywood. E cald și uscat - vreme de haină ușoară, cu vânt jucăuș și toate câmpurile culese. Dar lui îi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
buze și belciuge în nas și să se vopsească în albastru. Of, și-n plus, toate textele alea cu milhiks și fleișiks 1, bașca toate regulile și regulamentele lor meșughene 2, de parcă n-ar fi fost de-ajuns propria lor țicneală! O glumă de-a noastră de familie zice că odată, în fragedă pruncie, am întors capul de la fereastra pe care priveam viscolul de afară și am întrebat pe un ton optimist: „Mama, noi credem în iarnă?“ Înțelegi ce-ți zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]