26 matches
-
ultimul an de liceu, la Vaslui, unde am jucat în piesa lui Hașdeu “ Trei crai de la răsărit” sau “Orthonerozia”(1879), rolul franțuzitului musiu Jorj; de pe scenă știu că am ieșit pe stradă așa cum jucasem, în piesă, în frac și cu țilindru, iar copiii urbei se țineau după mine, imitându-mă: „Musiu Jorge, Musiu Jorge!”; din păcate spectatorul meu devotat tata era în pușcărie, firește pe motive politice, și n-a putut să-mi trimită decât o amărâtă de carte poștală, pe
INTERVIU CU SCRIITORUL ION MURGEANU de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 17 din 17 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_scriitorul_ion_murgeanu.html [Corola-blog/BlogPost/344940_a_346269]
-
interbelic și Bucureștiul contemporan, etnologul Șerban Anghelescu, care ne-a făcut introducerea în trei stabilimente celebre în lumea literară (Capșa interbelică, Uniunea Scriitorilor comunistă și Muzeul Literaturii postcomunist) și criticul de artă Adrian-Silvan Ionescu, care se îmbracă și astăzi cu țilindru și papion, colecționează obiecte vechi și chiar reconstituie lupte din istoria României alături de Asociația 6 Dorobanți. “Bună că viața” este produsă de Asociația MaiMultVerde cu sprijinul Grupului CEZ pentru TVR1. de ce declarativ și nu asumat? monșer, anivizajezi și alte orașe
Bună ca viaţa: Bucureştiul literar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82645_a_83970]
-
acestor cerințe, detectivii generației anterioare își cultivau excepționalitatea - ba chiar excentricitatea - cu un aer de antipatică superioritate: ei n-aveau nimic de învățat de la polițiști, tratați cu un dispreț suveran și obligați să accepte soluțiile lor extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare ale funambulescului fin-de-siècle. Dacă predecesorii acordau prea puțină importanță psihologiei cititorului - în fond, de pe la 1700 până în zorii modernității, am avut cam un singur tip de cititor: credul, sentimental, participativ, gata să se identifice
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
reiați*****. Pantalonii, destul de strîmți, sînt cilindrici (tip burlan) și nu se calcă la dungă. Ciorapii de mătase neagră se asortează cu ghetele închise cu nasturi (bumbi) sau elastic (atunci se numea gumilastic). Pe cap se poartă jobenul de culoare neagră ("țilindrul", cum spuneam noi în glumă, top hat cum spun englezii, haut-de-forme cum spun francezii)**. Vara bărbații purtau pălării de pai Panama (pai de orez) cu calotă și boruri drepte și tari, așa-numitele canotiere. Tot canotiere (cu panglică atîrnîndă) purtau
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în dâra farului, snop imponderabil, / cu echipaj, pe pneu rostogolit. // Și s-au aprins stelarele vitrine, / cumplit se strâmbă Negrul la volan, / înghite felinarele unul câte unul, / la intrarea în teatru, va dansa, va dansa. // Nu mă vezi, sufăr, sub țilindrul inutil”. Odată cu concentrarea asupra activității gazetărești militante, și îndeosebi după încetarea apariției „Contimporanului” (1932), lirica lui V. își pierde treptat disponibilitatea novatoare și forța analitic-constrângătoare, pentru a rătăci în formule bătute, lipsite de orizont. Drept urmare, volumul Ora fântânilor - din care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfîrșit, e poate și mai edificator permițînd, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, În care „personajul” apărea În final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? RÎd pentru reprezentația de sfîrșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă În Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni atît de bogate, Încît o ordonare a lor În „figuri” de o oarecare stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
unui auditoriu. Caragiale subliniază „aerul și manierele de mic impiegat” ale personajului, prin urmare un funcționar de rang mărunt. Eleganța, chiar dacă venită pe un fond de penurie, reclamă însă aspirațional un model, pe cel al dandy-ului, înarmat cu „mănuși ; țilindru ; floare-n piept ; baston subțire”. De obicei, trecem cu ușurință peste aceste detalii, însă ele au ponderea lor în precizarea per- sonajului. Discursul adresat se dorește înalt, însă căderile în trivial sunt numeroase. Carențele acestui discurs le las deoparte, comicul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
semn de recunoaștere. Ce știm despre Mișu în afara episodului lipsit de glorie al atacului de panică ? Știm doar ceea ce ne spune îmbră- cămintea lui. La rândul său, adoptă semnalmentele vesti- mentare ale unui dandy : „umbla gătit, cu guler nou, cu țilindru, cu un baston de păr nodoros și cu mănuși - și dăduse și cu parfum”. Eleganța, ferchezuiala, scot în evi- dență un bărbat atent la detalii și nu neapărat nesigur pe el în spațiul social. Pe de altă parte, costumația constituie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfârșit, e poate și mai edificator permițând, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, în care „personajul” apărea în final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-auzi? Râd pentru reprezentația de sfârșit”. În volumele următoare, și mai cu seamă în Ulise, Brățara nopților, Plante și animale, codul spectacular cunoaște variațiuni atât de bogate, încât o ordonare a lor în „figuri” de o oarecare stabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
îi zise: — Lasă-mă pe mine, Duncan. Dacă o să le muți tu, n-o să mai știu de unde să le iau. Cînd ușa dulapului putu fi deschisă treizeci de centimetri, Drummond își vîrî brațul în crăpătură și extrase pe rînd: un țilindru, un coif roman, o pălărie colonială, o pălărie de vînătoare, toce universitare și coifuri indiene din pene, toate cu etichete pe care scria că aparțin Agenției Acme de închiriat Costume. — Am lucrat acolo, spuse Drummond. își depozitau cele mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vînătoare, toce universitare și coifuri indiene din pene, toate cu etichete pe care scria că aparțin Agenției Acme de închiriat Costume. — Am lucrat acolo, spuse Drummond. își depozitau cele mai bune obiecte cu o neglijență aproape criminală. Drummond își puse țilindrul, un frac și ghetre. își decupă un plastron strălucitor, un guler și butoni dintr-un carton lucios, apoi le fixă cu bolduri și lipici, apoi luă dintr-un sertar o pereche de colți din cauciuc verde și-i vîrî atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-mbrățișeze sub felinarele pâlpâitoare, în piațete cu statui. Coborâseră și niște decoruri, cu Ateneul, Arcul de Triumf, Mihai Viteazul călare, toate pictate ciudat, numai din bucle și volute, ca împletite din fier forjat. Niște siluete de tineri cu frac și țilindru și domnișoare cu fuste deasupra genunchilor, cu funduri rotunde și mijlocele înguste, dansau o pantomimă lentă între clădirile de carton, în semiântuneric, căci singura luminată arzător era languroasa femeie lungită pe cornul lunii. Când termină una dintre strofele cântecului, lăsând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
despre realizarea planului la încasări pe trimestrul patru a.c. nu prea se potriveau cu masca lui albă, cu nas roșu și zâmbet pân-la urechi. Alături de el, la prezidiu, stăteau de obicei secretarul cu propaganda, iluzionistul Farfarelli, în frac și cu țilindrul așezat frumos, cu gura-n sus, pe masă, și șeful de sindicat, cunoscutul dresor de purici Eduard. De câte ori fusese la ședințe, securistul se minunase de scandalurile care ieșeau mereu, din te miri ce motive. Trebuia să intervină el însuși când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un ogheal murdar. într-un cui atârna surtucul. în alt cui, lampa cu țilindrul afumat în care, prizonieră, bâzâia o muscă. într-un geam, o cutie cu chibrituri, în altul, o sticlă de rachiu goală. Tavanul pătat nu mai fusese văruit de cine știe când. Plină ciucur, într-un cârlig, atârna o hârtie Zeppelin
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu arabescuri ingenioase în filigran. Puteai vedea în fotografii femei vesele, cu coafuri ciudate, ținîndu-se câte două după umăr, îmbrăcate ostentativ în costume naționale, copii în uniforme de "mariner", grupuri în costume din secolul trecut, domnii cu mustăți nesfârșite și țilindru pe cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spun, așa se făceau nunțile pe atunci. Dar doctorii, și atunci ca și acum, nu știau nimic. Numai doi au fost oameni și jumătate, doctorul Obedenaru și Drash. Obedenaru venea ori în cupea, ori călare și era înmănușat și cu țilindru pe cap. Drash însă făcea minuni, de-l pomenesc toți. Să vezi cum a vindecat pe unul care credea că-i intrase un sticlete în cap și-i cânta mereu în ureche. I-a spus azi, i-a spus mâine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe cel de-al șaptelea Ulrich. Trăiește în capitală, a încărunțit și el și dă reprezentații în fiecare seară prin cafenelele de la periferie. Din vestitele scamatorii Ulrich de pe vremuri n-a mai rămas decât o pereche de porumbei și un țilindru. Magdikăi nu i-a suflat o vorbă despre toate astea. Ar fi în stare să se suie în tren și să-l împuște. Și părerea lui e că asta n-ar fi în nici un caz o soluție. Și am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e mai primitoare. Vă aștept de azi într-o săptămână, seara târziu. Deja știu ce surpriză o să vă fac. Acum două zile și-a prezentat câteva numere la Babilon - cu un pachet de cărți, cu niște porumbei cărunți și un țilindru. Luni l-am rugat pe Albert, pe ospătarul-șef, să-l invite pe scamatorul acela, dacă mai trăiește, să dea câteva reprezentații aici. În tinerețe era vestit în toată lumea, așa că merita un pic de aer curat la bătrânețe. Pe cheltuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Naționale a României la oraș, ca fiind așa cum o descrie Ion Luca Caragiale în schița sa 10 mai, adică o zi veselă, plină de soare și oameni cu zâmbetul pe față, pomi în floare, defilare, cai, cucoane măscuite, domni cu țilindru pe cap și halba-n mână ciocnind în sănătatea patriei, gânduri de mai bine, înghesuială pe bulivar, pițipoance, înjurături, birjar, politicieni, curve, hoți de buzunare, Ghiță cu trăsura, aoleu bătătura... A trebuit să mai cresc un piculeț și să nimeresc
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
replică tăios domnul Prentice. Toate drepturile. În zilele noastre, nimeni nu-și mai are asigurat dreptul la viață. Scumpe domn, ești mobilizat În slujba patriei. Stăteau toți trei pe trotuar. Pe lîngă ei trecea cîte un comisionar de bancă, cu țilindru pe cap și cu servieta prinsă de mînă cu un lănțișor; dactilografe și funcționari se Întorceau grăbiți spre birourile lor, de la restaurantele unde-și luaseră masa de prînz. În acest colț al Londrei nu se mai zăreau ruine; te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
preoții sînt admiși pe cîmpul de luptă... — Da. — Atunci fă bine și Întoarce-te În parohia dumitale. Și rămîi acolo pînă isprăvim noi treaba... — Prea bine! Nici n-aș vrea să vă stau În drum. Rowe Îl privea cu luare-aminte: țilindrul acesta negru, gulerul scrobit, strălucitor În lumina lămpii, fața asta de intelectual mieros... Nu cumva ne-am mai Întîlnit? Îl Întrebă domnul Sinclair În șoaptă, aruncîndu-i o privire obraznică. — Nu cred. Poate că erai unul dintre pacienții internați aici? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
elegiac, generat de aspirația de a o recuceri. "Invocație" este un poem al reveriei, dar zilele săptămânii trag după ele un întreg univers existențial: Edenul este păgân; joia este zi de târg la Fierbinți, iar vânzătorii oferă marfă rară: papagali, țilindri magici, centauri, cai, vârcolaci, păsări venite parcă dintr-o țară îndepărtată în care nevestele leagă cu fire multicolore întreaga fire. Și totuși, peste acest "rai în rut" în care "marfa este neștiută", care amintește de "Isarlîkul" lui Ion Barbu, planează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sau cele care puteau fi cumpărate de la magazinul „Fintex” - Aron Grimberg. Se purtau melonul (sau gambetă), pălăriile moi, de fetru și, pe timp de vară, cantoniera de pai și panamaua din fibre vegetale elastice. Pentru un oraș ca Bacăul, prezența țilindrului (jobenulă era o raritate, gustată de locuitori numai cu ocazia vizitelor efectuate de diferitele personalități politice sau culturale. În perioada interbelică, pentru vremea rece, peste costumele „complete” sau „de gata”, bărbații obișnuiau să poarte paltoanele „lux” sau cele obișnuite, precum și
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
discrepanței: zilele trecute, mă abordează "un fost" al regimului Iliescu, acum lăsat la vatră, dar cu, mă rog, coada-n sus: înveșmîntat ca un boiernaș de primă generație palton cu guler de blană, baston îmbulbat cu argint, un fel de "țilindru" pe capul cu țăcălie: ce mai, conu' Bîrzoi (ot Bîrzoieni). - această lume pestriță umblă (și) pe trotuare; dar trotuarele, vai, trotuarele sînt o calamitate; cele din centru mai sînt cum mai sînt, cele de dincolo de centru...; culmea disprețului pentru pieton
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]