1,869 matches
-
s-ar părea în chip "scandalos" pentru cei obișnuiți a suspecta transcendența, văzînd-o în ireductibilă opoziție cu o conștiință ce se respectă, de analogia dintre poezie și rugăciune. E o întîmpinare a acelei metafizici estetice căreia i-a dat expresie abatele Bremond (La poésie pure, Prière et poésie, 1926). Reformulînd unele principii scolastice, acesta propunea conceptul unei "poezii pure", ambivalente, imanente și în același timp transcendente poemului. În vederile sale experiența mistică nu absoarbe poemul, ci-l pătrunde, îi învăluie specificul
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
din brutalitatea povestirii că autorul nu e obișnuit cu asemenea relatări "subțiri"), e o adevărată cădere de pe soclu. Cu nouă ani în urmă, tînărul student nota: "Călinescu, la Odobescu, despre istorie. Senzație adîncă." sau, în același an: "Seminar 9-11 Călinescu. Abatele Du Bos și scrisoarea ca gen literar. Ideile lui ard atît de tare, încît ochii minții mele se întunecă." Viața intimă pătrunde și ea în jurnal, dar cu o bună cuviință care nu are nimic demodat, care intimidează și emoționează
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
de interpretarea de text. Frumos scrise sînt primele pagini ale cărții, un scurt capitol despre poezie și rugăciune, o încercare de a privi poezia carcerală prin intermediul unei grile interpretative ce se sprijină pe conceptul de poezie pură, pornind de la studiul Abatelui Bremond, și pe distincțìa lui Blaga dintre cunoașterea paradisiacă și cunoașterea luciferică. Dar sînt pagini mai degrabă despre poezie și misticism, decît despre poezia carcerală. Un spațiu mai amplu e acordat în cel de-al treilea capitol vieții și ideologiei
Poezie și carceră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14540_a_15865]
-
au generat structuralismul, neopozitivismul îndeobște, într-un aer de stagnare istorică (enciclopedismul fiind prin natura sa antiistorist). În locul gol lăsat de respingerea transcendenței și, în fond, a creației majore care posedă totdeauna un sîmbure transcendent (în altă parte, glosînd opera abatelui Henri Brémond, eseistul nostru ne reamintește adevărul intuit de poetica medieval-scolastică, după care "în tot ce e frumos se manifestă chemarea unei transcenderi"), se lărgește exclusivist zona praxisului, se impune trufia tehnicii nemăsurat proliferante. Oficiază sacerdoții utilului pentru care valoarea
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
sîntem izgoniți de la cele drepte, de la cele ce ne dau rost. Necesitatea existenței Templului (cel în care sacralitatea sa se manifestă) este explicitată și argumentată, de altfel strălucit, de Heidegger, în Originea operei de artă". Pe urmele celebrei teze a abatelui Brémond, ni se propune asocierea dintre fiorul poetic și cel al rugăciunii: "La rugăciune, la citirea ei, ca la citirea poeziei, trebuie să fim înveșmîntați în hainele cele cuviincioase ale modestiei și ale răbdării întru înțelegerea lor, și adevărurilor prin
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
demersul său, numit adesea de el "ritual critic" sau "distanțări critice". Relația cu bunicul matern al poetului Constant Tonegaru cu o ficțiune pătrunsă și 'n corespondență; gafa lui Pirgu de a duce cuțitul în gură, care îi amintește de dineul abatelui Cosson din Roșu și negru; o Iñes de Castro, sugestiv legată prin viață de personajul lui Camoes din Luciada, dar și de Henri de Montherlant, ca autor al unei piese de teatru, invocând personalitatea infantei ucise. Fina tehnică a relațiilor
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
care rămâne până la sfârșit în umbră. Există și puncte comune, dar și diferențe între scrierile secolului al XVIII-lea și acest roman, cum ar fi acelea referitoare la subiect. Numele povestitorului, Camille Des Grieux, trimite la romanul Manon Lescaut al abatelui Prévost, în care este vorba de iubirea dintre un cavaler și o prostituată. Diferența constă în faptul că iubirea din Teleny este aceea dintre doi bărbați: Camille și René. În ambele romane iubirea este pasională, condamnată de societate și, fapt
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
Șerban Foarță material pentru bucurii estetice enorme. Dacă poezia lui este, la prima vedere, o construcție în epură, o invocație de tip mallarméan sau barbian, adică oricum din zona pe care a încercat s-o descrie și s-o identifice abatele Bremond ca fiind a poeziei pure, în fond ea are o fascinantă anecdotică interioară, o anecdotică a limbii, o povestire a devenirii cuvîntului, o circumscriere a aventurii fonetice și semantice, pe care oricine este deprins cu lectura le poate trăi
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
când anul se arătase debordant în evenimente. În al său "cuvânt de mulțumire", autorul recunoaște că în ciuda tuturor dificultăților de lecțiune și a formei lor "adesea eliptică" acesta reprezintă "o bază biografică infinit mai sigură decât corespondența Marthei Bibescu cu abatele Mugnier în care omisiunile și înfrumusețările deformează uneori adevărul." Deficiență remarcată și de Philip Kolb în prefața la volumul al doilea al monumentalei sale ediții de Corespondență Marcel Proust. Pentru cât au fost folosite aceste valori informează trimiterile la aparatul
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
li se pare a fi chiar Soluția. De la imaginea idilică a ciobănașului care doinea printre oi pe însoritul plai mioritic, ne-am transformat într-o nație de răzbunători. Un fel de Monte-Cristo în zdrențe, care-și închipuie că Vadim e abatele Faria. Din nefericire pentru ei, el e doar temnicerul.
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
sufletul și, cel mai rău, rațiunea. Să nu uităm că suntem în Evul Mediu și vremurile sunt obscure. Disperarea ducelui de Rais îl transformă într-o fiară care caută sufletul Ioanei în copiii ademeniți la castel și sacrificați. Un dubios abate Eustache Blanchet cere sprijinul toscanului Francesco Prelati pentru a-i vindeca stăpânul și planul acestuia este de-a dreptul -nota bene! - diabolic. Băieții răpiți erau sodomizați, vii sau morți, agățați în cârlige, zdrobiți, decăpățânați, tranșați, o parte din trupuri erau
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
pe viață. A reușit însă să evadeze, a ajuns taumaturg în serviciul regelui René d'Anjou, apoi a fost numit căpitan într-un oraș din Vandeea, chiar regiunea unde-și avusese domeniile ducele de Rais. Îl va aduce și pe abatele Eustache, dar în cele din urmă va fi condamnat la spânzurătoare pentru că fură sigiliile unui trezorier. În ceea ce-l privește pe Gilles de Rais, imaginarul popular l-a transformat în căpcăun. Facem acum un salt peste timp de câteva secole
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
versul 1314): , Îl sărut pe rival, dar ca să-l înăbuș"? Cînd este vorba de un sărut pe gură, cerut de protocol, între un bărbat și o femeie, poate să apară ambiguitatea sau reticența.6 Astfel, Sfînta Lutgarda a refuzat părintelui abate venit în vizită sărutul protocolar.7 Hipolit din Roma predică separarea pe sexe în acest act: ,Credincioșii să se sărute, bărbații cu bărbați, femeile cu femei, dar bărbații să nu sărute femeile 8." Tradiția sărutului pascal era totuși independentă de
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
caracteristic pentru religia creștină în Evul Mediu. Această tensiune către o unitate a carnalului și a spiritualului, în care sărutul spiritualizează carnea și face sensibil spiritul, ia uneori în mistică aspecte care pot să mire pe profanul de astăzi. Visul abatelui Rupert de Deutz, care s-a văzut sărutat pe gură de către Hristos este dintre cele mai extraordinare în acest erotism mistic. ,Cum intrasem cu mare grabă, l-am apucat pe Cel iubit de sufletul meu și L-am ținut, L-
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
Ion Simuț Cât și cum se poate apropia poezia de Dumnezeu e o întrebare ce revine frecvent în istoria literaturii din Evul Mediu încoace. Orice act poetic e un act religios - se poate răspunde pe urmele Abatelui Bremond, însă, cred eu, fără o îndreptățire perfectă a acestei generalități, o speculație riscantă. Dar Rimbaud și alți eretici? Pe ei unde îi situăm? Nu orice cuvânt poetic se trage direct din logosul divin, cum le place unora să creadă
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
prelegere cu impresia că poezia e numai un joc gratuit de seunte goale, un «aboli bibelot d’inanité sonore», cum ar spune Mallarmé, să vă închipuiți că La Fontaine n-a cântat decât crearea acestei muzici verbale, independente - după teoria abatelui Brémond - de orice conținut noțional.” Pentru că ar fi o profundă eroare, un mare păcat făcut contra poeziei, sărăcind-o de rodnicul aport al vieții, transformând-o “într-un joc inutil de mandarin, în ceva uscat, steril, hărăzit morții.” Poet el
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
și în comparație, studiile despre lirica americană reprezentau în deceniul alcătuirii lor o noutate absolută, datul mai explică, prin notele de acceptare și chiar celebrare a unei rostiri fruste, pozitive, rustice, directe, la polul opus poeziei pure așa cum o concepea abatele Brémond, dualitatea unei conștiințe artistice. Fascinată de peisajul și de mirajul Helladei, de reflexele cerului acesteia într-o mare de azur, de scânteierile unui soare statornic de muchii de marmure, lirica i se îndrepta, în cei din urmă ani de
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
și pentru ca astfel să trăiască cu dorul continuu după veșnicia divină”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvântul catehetic, 5, în PSB 30, p. 294. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi Patrologia Graeca (P. G.) a abatelui J. P. Migne, Paris, 1857-1866; în afară de aceasta, pentru referințele la textele Sfântului Grigorie de Nyssa am folosit și traducerile românești publicate în colecția Părinți și scriitori bisericești (PSB), vol. 29 și 30, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
ci prin dorință (πόθῳ) Și atracție (ἐπιθυμίᾳ)”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P.G. XLIV, col. 768C; cf. Jean Daniélou, op. cit., p. 310. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai întâi Patrologia Graeca (P. G.) a abatelui J. P. Migne, Paris, 1857-1866; în afară de aceasta, pentru referințele la textele Sfântului Grigorie In Canticum canticorum, am folosit Și traducerea românească a părintelui profesor Dumitru Stăniloae, publicată în colecția Părinți Și scriitori bisericești (PSB), vol. 29, Editura Institutului Biblic Și
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, V, P. G. XLIV, col. 872B; cf. Marius Telea, Antropologia Sfinților Părinți Capadocieni, Editura Emia, Deva, 2005, p. 410. Pentru opera Sfântului Grigorie de Nyssa, am consultat mai Întâi Patrologia Graeca (P. G.) a abatelui J. P. Migne, Paris, 1857-1866; În afară de aceasta, pentru referințele la textele Sfântului Grigorie de Nyssa am folosit și traducerile românești publicate În colecția Părinți și scriitori bisericești (PSB), vol. 29 și 30, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
doar în treacăt despre creația sa poetică. Pe 12 iunie 1942, se judecă pe sine nu doar în mod sever, ci aproape iresponsabil: Am descoperit că nu sunt poet." Mais, voyons, îți vine să surâzi... Îl copleșise o frază a abatelui Brémond, care atribuie starea de poezie "au rayonnement d'un seul vers, disparate, indépendant, créé." Așadar, un poet trebuie să dea unele versuri excepționale, atotcuprinzătoare (?) care să vădească starea de poezie... Exigența este, în parte, admisibilă, dar deloc obligatorie. Există
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
Ion Pillat unele veritabile capodopere restrânse, dar ele au nevoie de considerabilul rest al operei pentru a împlini un destin demn de luat în seamă. Pornit pe autonegare, încă tânărul Paraschivescu nu se cruță. Indirect, el distinge totuși între visul abatelui francez, poezia "pură", și propriul demers: "Poezia mea este un discurs elaborat cu grijă, cu meserie și, uneori, cu inteligență." De ce MRP nu-și amintește, cu această ocazie, de Paul Valéry care-i era atât de drag? Să nu dramatizăm
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
Francisc. Acolo, unde corbul le spune ceva aproape de înțeles puținilor vizitatori care lasă Roma berniniană pentru grotele benedictinilor ; dar deslușesc ei, cei veniți de departe, un murmur mustrător, un freamăt de nemulțumire al aripilor, o ceartă croncănită sever, de abate , despre rătăciri inutile și rădăcini tăiate cu flexul, despre cât de uitat e nexul, care deosebește, dar nu desparte? Hoarde cu camere digitale, barbari la Tibur, adoratori ai eurosexului, turiști de-o zi la Subiaco , lume, lume, săraco, "când va
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
și cel mai mare clasic al literaturii române" (Romantismul român). într-un alt articol, Eminescu și poezia pură, unde teoretizează conceptul, foarte modern pe atunci, autorul ajunge la concluzia, care a putut surprinde, că marele nostru poet ,cu mult înaintea Abatelui Brémond și al lui Paul Valéry, a definit și el Poezia Pură, identificând-o - e drept în felul lui - când a spus în versuri definitive: ŤE un nu știu ce și-un nu știu cum/ în taina farmecelor saleť." Specificul național se leagă în
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
unul al Cuvîntului, rugîndu-se "ca oricare privitor al tablourilor". Deci, cum ar veni, o rugăciune translată într-alta, în poezia ca rugăciune, după cum ar fi apreciat-o cu satisfacție, dacă i-ar fi fost dat a cunoaște scrisul contemporanului nostru, abatele Brémond. Să ne rostim deschis: primejdia unei asemenea operații celebratoare ar fi putut fi o suspendare a idiomului liric, o topire a poeziei, ca o lumînare de ceară, în orbitoarea luminozitate liturgică, așa cum se întîmplă nu o dată în versurile care
între pămînt și cer by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10597_a_11922]