7,886 matches
-
cât de importante sunt aceste prime momente. Mi-e ciuda că un travaliu, care a început atât de frumos, a continuat atât de urât. Mi-e ciuda că m-am simțit atât de neputincioasa și singura, într-un decor de abator, într-unul dintre cele mai importante momente din viața mea. Mi-e ciuda că m-au făcut să mă simt vinovată, că s-au luat decizii în locul meu, că nimeni nu îi spunea lui Mihai ce se-ntâmplă, ca doctorii
Cum se naşte în România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82808_a_84133]
-
ei că nu trebuie să-l contrazică niciodată pe omul acela mătăhălos, blînd dar dominator, așa încît bea zi de zi lichidul albăstrui, cu miros înțepător, pe care-l detesta. Și după ce nenorocitele de capre spaniole au fost duse la abator, săptămîni de zile nu s-a mai mîncat în casă decît carne de capră. Hellen Poe nu era o bucătăreasă prea înzestrată și micuța Nissy ajunsese direct să se teamă de mese, din pricina zîmbetului încîntat pe care trebuia să-l
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
el cît cuprinde, alături de A.C. Cuza" - p. 56) a produs mari remușcări printre "inocenții" mișcării. Mai mult, Theodor Cazaban neagă - e drept fără a oferi prea multe argumente că evreii uciși în timpul rebeliunii legionare și agățați, ulterior, în căngi la abator ar fi fost, de fapt, victimele unor echipe formate din scursorile Bucureștiului, aflate sub comanda celebrului comisar Eugen Cristescu (vezi p. 66). Chiar dacă Theodor Cazaban își asumă cu plăcere identitatea de "legionar cochet" aprecierile făcute la adresa mișcării legionare nu au
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
în colinde maramureșene: "Dumnezeu e oglinda în care/ toate faptele se petrec încă o dată" (Nici o compoziție); sau: "... o hartă topografică e viața ta pieritoare/ după care i se orientează viata veșnică" (Murmură sângele Domnului); sau "... când ziua e-un gingaș abator/ în care florile plâng în oglinzi/ cu lacrimi de sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva din arta suprarealistă a unui Magritte sau Dali, unde abisalul ia forme reificate și stranietatea juxtapunerilor comunică
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
Zilele de la Solothurn - au căpătat o nouă identitate vizuală (vizibilă, mai ales, noaptea datorită afișajelor și marcajelor luminoase), și-au sporit locurile de desfășurare (un fost manej a devenit o sală de cinema de 900 de locuri, clădirea unui vechi abator a fost amenajată ca sală de întruniri și recepții, iar localnicii au fost încurajați să practice sistemul de "zimmer-vermietung". Dar, pentru cineaștii, cinefilii & ziariștii prezenți în acest orășel medieval helvet pentru a vedea filme și, mai ales, pentru a discuta
Imagini din țara lui Heidi by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15330_a_16655]
-
petrece În țara natală, consider că În primul rând autoritățile trebuiesc pedepsite, deoarece aduc o mare ofensa muritorilor nevinovați. Vreau să mă Întorc acasă, dar tabloul este sumbru: vagoane deraiate, un foc pustiitor/ Că un blestem ne-apasă spre vastul abator./ La geam se tot perinda farsori cu gușa mare/ Făgăduind belșugul din viața următoare. Pentru final este potrivit un fragment din piesă interpretată, cândva de neuitatul meu prieten, Gil Dobrică, celibatarul convins, care, răpus de boală să reîntors În Craiova
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
grația jocului său se retrage îngrozită în fața unor orori fără seamăn. Interzicînd mirajul copilăriei, cîrmuirea totalitară interzice dreptul umanității de-a fi egală cu ea însăși, o alterează din capul locului. Imaginea istoriei contemporane, propusă de poetă, e cea de abator, cu înțelesul că făpturile măcelărite nu sînt doar animalele, ci și oamenii, pradă unor vampiri politici: Se frîngea secolul la jumătate. La marginea cîmpului vitele bufnind de spaimă lipite laolaltă, cum le mînau la abator. Dădea glas făptura împinsă la
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
de poetă, e cea de abator, cu înțelesul că făpturile măcelărite nu sînt doar animalele, ci și oamenii, pradă unor vampiri politici: Se frîngea secolul la jumătate. La marginea cîmpului vitele bufnind de spaimă lipite laolaltă, cum le mînau la abator. Dădea glas făptura împinsă la pieire - răcnet rostogolit peste cîmpuri, ghemuit în munți.// Jumătăți uriașe atîrnau de cîte un picior în cîrlige de nichel zidite printre faianțe:/ chipul simplificat acum din interior./ Sîngele și toată murdăria pe jgheaburi de ciment
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
nu recunoaștem nici o teorie. Ne-am săturat de academiile cubiste și futuriste, laboratoare de idei despre formă. [...] Să răcnească fiecare, avem înaintea noastră mult de distrus, de negat. Măturați, curățați!»1) Hans Arp mergea și mai departe spunînd că, în mijlocul «abatoarelor create de războiul mondial, noi căutam o artă elementară, care trebuia să-i salveze pe oameni de marea nebunie a acelor vremuri». La operațiunea de dinamitare au aderat și niște fanatici ca Johanes Baader. Cu aerul său de călugăr militar
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
ați călătorit, și nu oricum, ci, lărgind pasul vreme îndelungată și în nobile companii, prin atrăgătoare metropole precum Viena, Nürenberg, Londra, Copenhaga și chiar mai la nord, când nici lumea lectorilor universitari, nici aceea a saltimbancilor sau a ciuntitorilor din abatoare nu v-ar fi străină, pe un palier de filosofie a vieții, atunci, în lectura nuvelelor lui Stelian Tăbăraș v-ați recunoaște, neobosiți investigatori într-un multicolor iarmaroc existențial și de aromitoare oglindire în sine. Iar dacă veți lua cunoștință
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
nume, în reviste de modă, jurnale. Da, a noastră e muzica asta sălbatecă, vastă: băutorii de bere-n cutii, mîncătorii de imagini TV, funcționarii, drogații, cerșetorii și geniile sînt ai noștri, ei toți cîntă în cor. Ale noastre sînt betonierele, abatoarele și uzinele, gările, aeroporturile și sateliții intercontinentali, ele sînt instrumentele noastre de suflat, de corzi și percuție, împreună interpretăm aceeași bucată simfonică pentru urechi siderale, fiecare cum poate, cu creierul, cu picioarele, unii în păduri, alții în vizuina de bloc
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
emoție, când regăsește firul ce duce în grădinile lui Adam!) 5. La San Apollinare In Classe am mai trăit astă-vară o secundă mirată de eternitate în absida aurită, când păstorul își ducea turmele de mioare la păscut, sau poate la abatoare, iar ea stătea îngenuncheată, cu mâinile împreunate în golul ce se deschidea sub cupola de smoală; am mai auzit undeva mările risipind oglinzile sparte, am mai înnoptat în orașul de piatră, m-am temut îndelung că se va naște atunci
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
naști, aprins și stins cu predicat și cu scuipat de rîndunea, un nene-Hamlet atît de galben că se împarte la doi cu o plăcere care-l decapitează ca pe un cocoș cu salbă trăsnetul căzut în silă în curtea unui abator și-i face să țîșnească sufletul direct prin sîni. Doi sîni și nici o viață, o femeie care nu va naște niciodată trupuri doar nebunia de a avea mereu dreptate. Ofelia - tristețea ei ne spală de păcate și de jegul lumii
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
-ndepărtat, foarte departe lemnul agonic au ajuns sus se aud horcăind, li s-au spart venele, au spume la gură, în pumnii de cremene strălucesc cuțitele lungi. ei nu au iubit niciodată nu au chip, temniceri le sunt frații, în abatoare, altceva nu știu, meseria lor este moartea acum au mâinile roșii acum cămășile lor sunt roșii coboară versantul pe fiecare umăr au câte un miel alb o armată cu nenumărate picioare roșii istorie... cuie cuțite - religie de ce tocmai celor inocenți
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
se pregătesc să dea lovitura finală. O lovitură în stilul filmelor lui John Woo (perioada Hong-Kong), cu mult sânge și nevroză turnate în capul spectatorilor-actori. Și tot ca în acele filme, victoria nu e decât numele de circumstanță al unui abator după o zi în care-au fost sacrificate mii de animale. Dacă amuțirea televiziunilor a fost o operație mai ales între ”gulerele albe” — prinși cu fofârlica financiară, patronii canalelor tv au bătut palma cu puterea pentru a-și salva gâtul
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
și a sadismului dezlănțuit. Spuneam, la începutul acestor rânduri, că imaginea unui animal mort poate să țină de regimul firescului. Dar mi se pare cu totul nefiresc peisajul a zeci și zeci de mistreți așezați în linie, ca într-un abator sub cetina de brazi. Unde e, aici, sportul? Când ai în dotare o carabină ultraperfecționată, cu lunetă și sisteme de corectare a imaginii, e ușor să te dai sportiv. În fapt, ești doar o brută fără scrupule, care nu dă
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
de pe capră, Năstase și ai săi alergă bezmetici în urma căruței, cu părul vâlvoi, hainele în dezordine și privirile îngrozite că vor scăpa dintre fălci oasele grase ale guvernării. Dinafară, spectacolul e amuzant-respingător. Dinăuntru, presupun că seamănă cu grozăviile dintr-un abator în care măcelarii și animalele de sacrificiu se înjunghie reciproc. Ce mize or fi în joc, ce sume și ce grade de paranoia - doar ei știu... Adrian Năstase a provocat spectacolul declasării partidului din disperare, dar și din instinct. Ca
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
plătești de te îndoi asigurările medicale nimeni nu se uită la tine dacă nu întinzi plicul cu euroi! Ăsta da management! În loc să se laude că va aduce sponsorizări, că va accesa programe europene și mondiale, că va elimina atmosfera de abator din spitalele românești, musiu Brădișteanu promite că la viitoare operație trebuie să aducem nu doar scalpelul, ci și urna în care să ni se depună cenușa! Cum altfel să înțeleg reducerea costului operațiilor? Deci, nu medicamente mai multe și mai
Hidrologia îneacă România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12507_a_13832]
-
posibilă doar într-un viitor foarte îndepărtat și de care ne despart foarte multe semne de întrebare. Cu adevărat important este cum vor fi sacrificați acești câini care au avut ghinionul să se nască, fără voia lor, pe străzile Bucureștiului. Abatoare există de când lumea și vor mai există încă multă vreme, dar în abatoarele din zilele noastre, care respectă legile Uniunii Europene și ale acestei țări, animalele sunt eutanasiate, nu măcelărite, așa cum se întâmplă până nu de mult. Iar asta, dragi
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
multe semne de întrebare. Cu adevărat important este cum vor fi sacrificați acești câini care au avut ghinionul să se nască, fără voia lor, pe străzile Bucureștiului. Abatoare există de când lumea și vor mai există încă multă vreme, dar în abatoarele din zilele noastre, care respectă legile Uniunii Europene și ale acestei țări, animalele sunt eutanasiate, nu măcelărite, așa cum se întâmplă până nu de mult. Iar asta, dragi iubitori și neiubitori de animale, se cheamă civilizație. Alte animale nu-și pun
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
a înțeles a-a-absolut nimic-nimic din ce a spus omul ăsta acu 2 milenii? Se pare că nu. Barbaria continuă an de an, clipă de clipă. Dacă ar fi sinceri cu ei înșiși și nu ipocriți, ăștia ar trebui să picteze abatoarele că pe Capelă Sixtina, căci astea-s templele lor acum. Neam de creștini (a se citi pupători de icoane) cu obiceiuri păgâne... Nici nu mă mir, având în vedere că la ultimul sondaj de opinie al CCSB, majoritatea crede că
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
și se cred oceanici... niciun trandafir nu crește în calea urgiei inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de varză prăznuiesc sobòlii crivățul nuntește-n barba-mi coaște de orgolii câini scheletici nu mai latră umbre din unghere gloabe
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
țeles blugiștii noștri că de-acum românii în Carpații cei Ștefanici nu mai sunt stăpânii pravoslavnici or să fie rrromi și-americanii iohănnească rugăciune-or înălța curcanii... „munții noștri aur poartă” - zice-un cerșetor: „cristicii Carpați de-acuma vor fi abator”... frunzuliță cu trei flori vulturi se prefac în ciori sihaștrii - în moșieri omănașii - în vieri unde ai plecat - Hristoase de ne lași tot sub baroase? munții intră sub pământ țara s-a făcut mormânt numai vile cu simbrie umilită Românie
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
străine ale legilor europene homosexuale, antinaționale, înrobitoare față de străini... Din 1859 în România sînt stăpîni străinii, nicidecum românii (până în 1859 erau stăpâni „adevărații români” turcizați, grecizați, rusificați!!!). Și în această fermă de dobitoace din care este o singură ieșire spre abator ne cheamă unioniștii să ne integrăm, să ne unim!?” scrie în continuare „savantul”. Desigur, fermele de dobitoace (a se vedea gulagurile siberiene!) construite de Stalin inclusiv pentru sutele de mii de români basarabeni, dintre cei mai buni români, marea majoritate
ISTERIA ANTIUNIONISTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380640_a_381969]
-
vă descriu emoțiile, e ușor de imaginat. Cand mam auzit strigat, mi-am zis în gând. Curaj găină că te tăi! Uitând să-mi mai fac cruce cu limba în cerul gurii, am intrat mai rău ca o vită la abator. Nici nu am văzut cine era în sală-cine mai avea curaj să se uite-? dar știam că era și Șefu și doamna Călinescu. M-am uitat la comisia ce era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]