32 matches
-
transportat în trecut îmbrăcat în simbolică litanie, arie... brutalitatea acordului dintre ea și lumea reală a ruginit frunză de aici și de-afară. Dar întrebarea mă tulbură gesturile mele mă prăvale în gol, cine să-mi răspundă am adormit, mă abhor. Referință Bibliografica: Dar niciodată nu s-a spus nimic / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1349, Anul IV, 10 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DAR NICIODATA NU S-A SPUS NIMIC de PETRU JIPA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 by http://confluente.ro/petru_jipa_1410334915.html [Corola-blog/BlogPost/367685_a_369014]
-
Cuvinte > UN PETEC DE MÂNDRIE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1977 din 30 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nu am gândit despre gândire nu m-am jucat jucând cu mine, și nu am aflat cum de ființa se abhoră de aceea mă găsesc găsit în horă în asfințitul răsărit de dincolo de infinitul ce-i finit. Nu înțelegi? Filosofie în absolut un petec de mândrie... Atât! Referință Bibliografică: Un petec de mândrie / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
UN PETEC DE MÂNDRIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 by http://confluente.ro/petru_jipa_1464590883.html [Corola-blog/BlogPost/378961_a_380290]
-
mai notabili reprezentanți ai săi. Ieșirea din condiția tragică a omului ar fi cu putință prin două atitudini fundamentale: "cea naivă și cea eroică" (în "Pe culmile disperării", 1934). Stabilit din 1937 în Franța, abandonează "trăirismul" cu nuanțe radical mistice, abhorând angajarea în secol și orice acțiune ca pe o nefericire; importantă rămâne doar contemplația lucidă. Reușita, ca și eșecul, reprezintă forme moderne de manifestare a Neantului. Viața nu are nici o valoare, este numai o soluție de necesitate pentru cei ce
Existențialism () [Corola-website/Science/298018_a_299347]
-
situează actul poetic în interstițiile spațiului "prelingvistic", instaurînd viziunea tragică a traversării semnificantului de către o instanță vorbitoare, ce se afirmă nu în discursul încheiat, ci în pulsiunea preverbală". Dacă poezia contează numai ca "fapt scriptural", ca "realitate textuală", sentimental fiind abhorat drept un factor neprielnic acesteia, cum e posibil că "numai Bacovia și Nichita Stănescu reușesc să depășească bariera limbajului"! În ce direcție s-o "depășească"? Speculația vădește și în destule alte locuri un echivoc mascat și nu prea de proliferarea
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
arms, raise tumults, &c. &c. Also I do swear that notwithstanding any sentence of excommunication or deprivation I will bear allegiance and true faith to his Majesty &c. &c. And I do further swear that I do from my heart abhor, detest, and abjure, aș impious and heretical this damnable doctrine and position,that princes which be excommunicated by the pope may be deposed or murdered by their subjects or by any other whatsoever. And I do believe that the pope
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
cele ale trupului, trebuie evitat, căci el antrenează toate păcatele: lăcomia, dorința, răzbunarea, indignarea, mînia, furia, ura116. Maniheeni sînt encratiți. Ei resping căsătoria, a cărei origine se află, după ei, În planurile nutrite de Saklas pentru Adam și Eva117, și abhoră sexualitatea și procreația. Însă aceste reguli nu se referă decît la aleși (electi): Cel care intră În religie trebuie să-și cerceteze sufletul. Dacă va găsi că poate Înfrînge dorințele și poftele, că se poate abține de la carne, de la vin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
praxisului estetic (poiesis-ul și aisthesis-ul i. e. activitatea productivă, respectiv receptivă). Așadar, dacă melodrama exprimă tragicul într-o manieră "omenească, prea omenească", lipsită poate de măreție dar profund autentică, în chipul acelui "comic dureros" al vieții obișnuite, se înțelege de ce Lovinescu abhoră, de pe poziția unei ideologii liberal-democratice, principiile estetice restrictive enunțate în tratatul filozofului grec. După autorul Istoriei civilizației române moderne, literatura (oglindă a realităților sociale) poate produce un efect cathartic numai dacă ignoră arsenalul tradițional de norme anchilozate (tânărul Lovinescu respinge
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trăim într-o bătălie dezlănțuită? Chiar și cu cele mai josnice ispite, lupta se dă mai întâi în gând. Astăzi, vorba lui Edmund Burke, all that is required for evil to triumph is for good men to do nothing... De ce abhor acest potențial je-m’en-fiche-ism? Pentru că știu prea mulți tineri răvășiți de inepțiile epistemologiei relativiste, având suflete cinstite, dar minți necatehizate. Am vorbit cu prea mulți doctoranzi încercând mariajul imposibil între Derrida și mistica dionisiană ori între Levinas și creștinism, pocind
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
etc. Sedentar sînt doar fizic, în preocupări sînt migrator. În stema mea de hîrtie ar trebui să figureze și o „roză a vînturilor”. Caut diversitatea, meridianele îndepărtate, contrastele. Cînd mă scol, nu știu prea bine de ce am să mă apuc. Abhor planificările. Nu rezist tentației de a începe cu ceea ce-mi iese în cale. De aci numeroase amînări și încurcături. Acest gen de imaturitate îmi dă iluzia unei neconsumate tinereți, ca să nu zic adolescențe, și dreptul la un viitor pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație clar negativă. Chiar și cuvântul „elită” este abhorat cu putere, deși „crema” intelectualității parisiene se comportă strict și trainic ca o elită „luptătoare”. Cu unele excepții, dar mediile, editurile sunt încă dominate de l’esprit soixantehuitard, de generația și ideologia acelui „68”, mulți dintre tinerii care s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o pagină întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea elogiul omului și scriitorului - și cu Harry Burns, doi ambasadori ai celor mai influente state occidentale în România, îl intriga și interesa. Goma comentează undeva, în stilul lui abrupt, abhorând orice nuanță sau prudență cât de cât firească, că noi doi „am fost trimiși de securitate să-l vizităm pe Bernard”. Pe mine însă nu m-a trimis nimeni și nici nu putea s-o facă nimeni. O dată ce mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Ă ideologic românesc, care ascundea prost ura față de burghezie, biserică și țăran, deci față de întreaga tradiție veche și modernă a țării, a devenit iute o platoșă, cusută cu grosolănie, a puterii. Și a produs volume în șir în care metafora - abhorată de ideologii realismului de tip bolșevic - apărea în postúri dizgrațioase sau era pur și simplu sufocată de „luminoasele elanuri spre viitor și perfecțiune umană!” 3 După perioada sa de „glorie”, când „îmbrăcase” posturi impresionante în ierarhia stalinistă culturală - director la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
celelalte state mai ales în Ungaria și Polonia. O situație «atipică» a cunoscut România, care, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, după o perioadă reformatoare (1962-1971), s-a plasat pe poziții tot mai rigide și mai conservatoare; Regimul Ceaușescu, atât de abhorat de populație în 1989, s-a născut din convergența a trei factori: modelul stalinist al socialismului, voința liderului și, oricât ar părea de surprinzător, concursul activ sau pasiv al populației; activ prin pătura de nomenclaturiști și pasiv prin acceptarea obedientă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și regret. Apoi viața pauperă de la Paris l-a absorbit, s-a hotărît să scrie numai în franceză și, încheind cu tot trecutul său românesc, debutează, ca filosof francez, în 1949, cu Tratat de descompunere. Opera sa în românește o abhoră (în 1990), reeditînd Schimbarea la față, elimină întreg capitolul patru, în celelalte operînd modificări pînă la desfigurarea cărții) și, totuși, rămîne ca un document esențial, cum spuneam, pentru reconstituirea tabloului înfruntărilor ideologice din anii treizeci, cu deosebire al segmentului ideologiei
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
din textele sale, simțeam nevoia instinctivă să mă spăl imediat pe mîini". Despre același: „Un venin (...) care-mi inspira adesea greață". Mai sunt dați la o parte Bujor Nedelcovici, Livius Ciocârlie, Al. Călinescu, Liviu Petrescu și mulți alții. Implicit e abhorat Blaga, deoarece satul apare, sub condeiul lui Adrian Marino, demonizat, un „blestem" al poporului român. Nu se salvează de la dezastru nici folclorul, decimat alături, încă o dată, de poezia în genere, căci România nu se cade a fi „în nici un caz
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
luau de mînă estetismul și fugeau împreună în atelier și în sala de expoziție ca să nu-i prindă din urmă implicarea în istorie, ideologiile impuse și crampoanele realismului socialist, copiii coboară acum în stradă, se iau de piept cu istoria, abhoră estetismul și muzeul, recuperează militantismul pierdut și ideologiile corespunzătoare. Prin expresiile alternative, de la happening la performance , de la instalație la arta video și de la intervenție în peisaj la body art, ei devin acuzatori, instanțe, activiști sociali, agenți ecologiști, felceri și mamoși
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
cu studiile neîncheiate). Faptul de a fi studiat în Germania va fi hotărîtor nu numai pentru intrarea în Junimea (toți cei cinci fondatori studiaseră în Germania), dar, mai ales, pentru acceptarea ideologiei neuitatei Societăți, care nu punea preț (ba chiar abhora) spiritul revoluționar de sorginte franceză, de care se îmbibaseră toți fruntașii spiritului public românesc, de la pașoptiști încoace. Aceasta a deosebit, din capul locului, Junimea și pe junimiștii reprezentativi de spiritul public românesc. Din această cauză Junimea și junimiștii adoptă un
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
a pretins cu o rea voință patentă (e la mijloc un delir al ,,impersonalizării", al ,,obiectivității", deoarece ne-am putea închipui oare o critică ce s-ar ocupa de altceva decît, în primă sau în ultimă instanță, de productele scriitorilor abhorați în principiu?!), și nici un atentat împotriva teoriei, așa cum s-a susținut cu o falsă panică, deoarece se află în chestiune planuri distincte, care nu s-ar putea anula unul pe celălalt și nici nu s-ar putea rîndui, rezonabil, într-
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
li se permit și mici erezii anti-structuraliste). Dacă există fragmente însuflețite intelectual în această paradigmă pulverizata și agonizanta (ori de-a dreptul decedată) rămîne încă de stabilit. Pentru a lua o asemenea decizie e nevoie, mă tem, de ceea ce unii abhora pur și simplu, iar alții o fac fie cu prea mult spirit critic, fie cu totală complezenta: de o istorie a gîndirii structuraliste, care să îi desfăca mecanismele articulatorii, pîrghiile conceptuale și argumentative, așa cum reduci la piese o imensă mașinărie
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
dat cep cu șuriu’ lui dom’ Bărdacă, și aș zice că mai sunt vreo patruzeci de mușterii de bază în meseria noastră, care acum se tânguie de zor, pentru Dumnezeu, fie-vă milă.” Numele călăului Abhorson trimite la verbul to abhor („a se îngrozi”, „a-i fi silă / scârbă”), dar și la whoreson („fiu de curvă”). Am oscilat între soluțiile Scârbeanu și Aștoarfei și, în cele din urmă, am ales-o pe-a doua. În încheierea acestor însemnări, iată câteva considerații
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în ebuliția căruia se ivesc elemente contradictorii. Chiar "eternitatea" e abhorată și absolvită în același timp: "Neamul nostru rămîne pentru că și el participă, în felul lui, la eternitatea ființei". Preocupat a descrie "coborîrea românească în istorie", Noica alege trei "momente culturale", care însă nu-l slujesc prea bine. Cel dintîi este
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
un punct final al epicului pe care-l abstrag, ale cărui esențe dramatice le figurează în ornament. Aspirația antiepică a poeziei în discuție vizează cele două coordonate ale epicului: mișcarea și memoria. Mișcarea purtătoare de substanță obiectivă ( ori similiobiectivă) e abhorată precum la Baudelaire, înecată într-un eleatism metaforizant care antrenează și o desubstanțiere. Imobilitatea se asociază cu un "conținut" redus: "Ca o salivă săracă sîngele meu va umezi puțin/ piatra nesfîrșită/ sub lumina rece, fără pofte, fără boli" ( Scurtă proză
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
bombardamentul din 4 aprilie 1944. O alta, cu pianul nostru Bösendorfer, cărat pe scări la vale, de niște patrucinci țambalagii, pentru a-l face piesă de taraf. (În paranteză fie spus: vă rog să nu aveți impresia cum că aș abhora țambalul; ceea ce voiam să spun printrasta va fi fost numai un „sic transit gloria mundi”!) L. N.: Aveți clasica poză a copilului: „pe blăniță”? Ș.F.: Nu am, căci mamei i se părea kitsch (cum aveam să aflu, firește, mai
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
ororile celor cincizeci de ani) a condus la crearea unor așteptări profund utopice, alterînd astfel simțul realității. Capitalismul, pentru cineva care privește lumea prin asemenea lentile prea generoase cu detaliile urîte, nu e o soluție acceptabilă. Mulți intelectuali din Est abhoră capitalismul, mai cu seamă în varianta sa americană, receptîndu-l prin grila heideggeriană sau cea a Școlii de la Frankfurt, cum și Havel a procedat, oricît s-ar strădui biograful său să minimizeze influența lui Heidegger în formația sa intelectuală. Pentru criticile
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
în mai mare măsură decît alții. Să notăm însă, cum o face și Andrei Corbea-Hoișie în prefața sa, că ideea în sine - stabilirea unei legături cauzale viață-operă - e o blasfemie sau aberație din perspectiva anumitor școli teoretice. Structuralismul, de pildă, abhoră asimilarea actului creator și a creației în accidentalul existenței, reducerea artei la istorie. Pornind de la premisa unei legături între biografie și interpretare, volumul de față nu mizează totuși pe cartea simplă (și simplistă) a corespondenței autor-individ. Impresia mea, după lectura
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]