3,167 matches
-
pale, Pe ultimul tărâm. Deplângem fără vină Căderea-n noaptea firii, Fără a ști vreodată, Că umbra e-a luminii. Din ziua muribundă Lumina stă să curgă, Prin geana ei plăpândă, Un suflet să o plângă. Și-n drumul spre abisuri Prin bezna ispășirii, Ridică din mormânturi, Speranța mântuirii. Referință Bibliografică: ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2055, Anul VI, 16 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ULTIMA GEANĂ DE LUMINĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1471379548.html [Corola-blog/BlogPost/366264_a_367593]
-
cel fermecat, încărcat de atâtea amintiri și nostalgii! Acolo am cunoscut-o pe Katy și am fost cei mai fericiți. Iată, departe, pe munții aceia, plouă. Vântul poartă cu repeziciune norii întunecați care se răspândesc pretutindeni, cotropind crestele munților și abisurile văilor. Pare o vreme de sfârșit de lume! Și totuși, mai sunt pe Terra. Terra cea blândă, ca o mamă cu copiii ei. Oare așa va fi și pe Perla-22 când va ajunge Katy acolo? Katy, îngerul meu, la ce
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Flori_pe_planeta_perla_22_pa_viorel_darie_1389835505.html [Corola-blog/BlogPost/342107_a_343436]
-
și o fată. Totu-i gheață împrejur, Sufletul îl simt pustiu. Mai vreau doar o zi, vă jur... Lângă ea ca să mai fiu. Gânduri reci, idei mai sumbre Încolțesc din vis în vis... Dar asemeni unor umbre, Se afundă în abis. Clipele de altădată, Ca și soarele-au apus. Azi, când ceasul stă să bată, Mă gândesc la ce ne-am spus. Aș întoarce timpu-n loc, Aș da tot ce-aș putea da. Căci de-al inimii jar, foc, Orice-aș
CLIPE DE ZĂPADĂ DE FLAVIUS SIMIONESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 by http://confluente.ro/_clipe_de_zapada_de_flavius_corina_lucia_costea_1387730962.html [Corola-blog/BlogPost/363595_a_364924]
-
urechile oamenilor și a lui Dumnezeu ca în poemele: Dar, mai ales, învață-mă ce să uit Spre a putea păși înainte. Mi-e frică, Doamne, de hăul din mine. Te rog, pune crucea Ta punte Să pot schimba acest abis În pajiști pline se surâs. (Învață-mă, Doamne!) Ajută-mă, azi, Doamne, încă un ceas Să stau cu Tine în grădina cu crini! (Ajută-mă, Doamne) Îți mulțumesc, Isuse, că am putut să plâng, Că am putut să-Ți cânt
E(C)LIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALĂRII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1436451453.html [Corola-blog/BlogPost/384482_a_385811]
-
Acolo aprind lumânări, tămâiază mormintele și își jelesc morții cum se cuvine, cu glas răsunător, acoperind satul, povestindu-le printre lacrimi ultimile evenimente petrecute în viața lor, căci pentru oamenii satelor, granița dintre viață și moarte nu este chiar un abis. Acasă nimeni nu se atinge de bucate până nu dau mai întâi pomană pentru cinstirea morților. Începe forfota între vecine cu străchinile cu bunătăți, ouă roșii, cozonac, pasca, vin roșu păstrat anume din via lor din vara trecută și lumânarea
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_buica_1395752071.html [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
ațintită la culoarea norilor și la adâncul oceanelor sfinte Iar cosițele tale să nu se despletească-n zadar pentru frunze căzute demult De te vei uita la stele cu ochii prea mici pe sub sprâncenele albe Să nu te miri că abisul e la un loc cu sublimul adunate împreună Au spus-o și poeții odată pe la colț de stradă uitată Dar parcă nimeni n-a auzit sau poate că n-au înțeles încă? Ce poți spune când lacrimile se preling în
COLIND HIERATIC X-COLIND DE SFÂRŞIT DE LUME NEBUNĂ. NEBUNĂ.. NEBUNĂ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1451243327.html [Corola-blog/BlogPost/378611_a_379940]
-
Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului În mine se'ntâmplă cuvinte, Trăiri netrăite mereu, Îndemnuri spre luare aminte La ce e, sau nu, Dumnezeu. Nu-s nașteri căznite sau vrute, Sau de artizan zămisliri! Lumini din abisuri crescute, Propriului eu dezrobiri. E'aici un ceva ce nu minte, Frumos ce se naște din glod. În mine se'ntâmplă cuvinte Pe care în versuri le'nnod. *** Din volumul "Era să fiu poet" propus pentru tipar în Iulie 2017
ÎN MINE SE'NTÂMPLĂ CUVINTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1489387921.html [Corola-blog/BlogPost/362579_a_363908]
-
la casa părintească, mai fac un drum, mai greu, la cimitir. Mămica îți aprinde candela acasă; eu o aprind în cimitir, la capul tău. Lângă mormânt, mirosul de tămâie, față-n față cu eternitatea suspinând, Durerea mea, ascunsă-i în abisuri, născută din adâncuri nepătrunse. Te las acum, tăticul meu! În ochii stinși ți-a înghețat iubirea, doar lumânarea, ce arde pe mormânt, mă mai petrece răscolindu-mi amintirea. Acasă, când ajung, mămica stă în prag. I-s ochii înecați în
ÎNCĂ, TE CAUT... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1463145940.html [Corola-blog/BlogPost/384927_a_386256]
-
victorie, Un om pe marginea prăpastiei râzând. E nebun! E nebun! țipă vulturii negri E sigur nebun! spun ei deschizându-și portierele negre în zbor și lăsând să cadă spre el sfere mari de oțel. Iar el râzând pe molariii abisului sare și strigă sunt EU, sunt EU! Muntele e al meu! Nu îi spun ei, te afli într-o rezervație, REZERVAȚIE, răspunde ecoul, E interzis, interzis, interzis, spun vulturii, cu mitraliere în loc de picioare, dar omul dansând își continuă râsul abrupt
REZERVAŢIE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1420918391.html [Corola-blog/BlogPost/350077_a_351406]
-
să o dețină el însuși și să o practice, devenind astfel un model pentru „ucenicii“ săi... (Fragment dintr-un discurs al Patriarhului Daniel al BOR). Știm cu toții că omul, copilul, este un univers deschis, limitele acestui univers fiind aceleași dintotdeauna: abisurile tenebroase ale căderii, ale păcatului și ale patimilor și înălțimile sau piscurile senine ale virtuților. Păcatele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violente și grosiere ale energiilor și resurselor umane, și virtuțile, care constituie adevărata vocație și lucrare a omului
Profesorul de Religie, un model de conduită pentru „ucenicii“ săi şi un mediator în şcoala în care îşi desfăşoară activitatea… by http://uzp.org.ro/profesorul-de-religie-un-model-de-conduita-pentru-ucenicii-sai-si-un-mediator-in-scoala-in-care-isi-desfasoara-activitatea/ [Corola-blog/BlogPost/94310_a_95602]
-
poetică, determinată ontologic! Asimilând „eterna reîntoarcere“, desprinsă din focalizarea lentilelor eliadești,poeta simulează glasul destinului, încărcat de linii sintactice bogate în volute. Desfășurarea polivalenței semantice în care trăiește succesiv, poemul „De câte ori te-ai întors?“ (poem înrudit în subsidiar cu mistica abisului) consacră pluritatea neîndoielnică a unei amprente inconfundabile a umanității universale: „Ai băut din izvorul uitării /și ai crezut că ai să scapi de tainele/ și tainițele memoriei,/ fără să-ți pese de vârtejul destinului / ce-ți conduce / eterna întoarcere, / naștere
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 by http://confluente.ro/Autoritatea_gnoseologica_a_cuvantului_viorela_codreanu_tiron.html [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
fără nicio prevestire. Eram deja disperat. Nu mai aveam nicio șansă să ajung la mal, deoarece barcă plutea cu viteză printre valuri, spre largul întunecat al mării. Valurile erau largi și de peste doi metri înălțime. Când dispăream între ele spre abisurile înfiorătoare, când eram ca o jucărie în voia naturii pe vârful valurilor. Mă treceau fiori de traspirație ce îngheta pe spatele meu, văzându-mă în adâncurile tenebroase ale mării. Eram o simplă jucărie în mâna destinului și a naturii dezlănțuite
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Batranul_si_marea_stan_virgil_1380392197.html [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
mare revărsată Sau în oceanul mândru,timida undă curge Și-n dorul de origini,zbătându-se în valuri Cu lacrime în spume,soarta cea crudă-și plânge! O altă viață-nvață,cu fauna marină, Cu floră adecvată,cu vizite-n abis Și-o frumusețe crudă acceptă fără vină Doar pe moment,iar altfel,având un singur vis ... Un demiurgic Soare,se hotărăște,iată Și încălzindu-i stropii,în nori de abur fin, Din închisoarea-mare îi fură dintr-o dată Și ajutat de
PÂRÂUL(CICLIC) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 by http://confluente.ro/dan_mitrache_1407843155.html [Corola-blog/BlogPost/360130_a_361459]
-
verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Referință Bibliografică: Speranța / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016
SPERANȚA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_negrea_1472906478.html [Corola-blog/BlogPost/375764_a_377093]
-
aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă nu se mai termina parâma de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă. Numai când mă gândeam că am
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre două valuri de peste doi metri. Valurile erau largi și periculoase. Era suficient să te prindă travers ca să-ți umple întreaga barcă cu apă. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Invingerea_stihiilor.html [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului e vremea colindelor Doamne, intrăm în zodia sărbătorilor când se frământă colacii și când nuntim nașterea Fiului Tău în ieslea cu paie; curge timpul și abisul, steaua curge către această minune care a înviorat lumea și-a lepădat-o de păcatul original... trag clopotele și Cineva se naște în preacurată liturghie, cineva fără nume , căruia mulțimile i-au zis Isus Hristos. Și acolo în noaptea aceea a
E VREMEA COLINDELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1450597892.html [Corola-blog/BlogPost/362376_a_363705]
-
urechile oamenilor și a lui Dumnezeu ca în poemele: „Dar, mai ales, învață-mă ce să uit/ Spre a putea păși înainte./ Mi-e frică, Doamne, de hăul din mine./ Te rog, pune crucea Ta punte/ Să pot schimba acest abis/ În pajiști pline se surâs/.” (Învață-mă, Doamne!) Ajută-mă, azi, Doamne, încă un ceas/ Să stau cu Tine în grădina cu crini!/” (Ajută-mă, Doamne) Îți mulțumesc, Isuse, că am putut să plâng,/ Că am putut să-Ți cânt
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1437476363.html [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
ne face mai puri.Asa cum aurul își află strălucirea doar prin foc, biciuit... XXI. ZBOR ÎNTRERUPT, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2079 din 09 septembrie 2016. ZBOR ÎNTRERUPT Viața mea, român nescris, Se va scurge în abis Suflet gol înfrigurat Condamnat pentru păcat. Inima însângerata... Oare ai iubit vreodată ?? Ochi frumoși înlăcrimați Pentru cine plansu-v-ati ? Buze calde, fruct oprit De când nu ați mai șoptit Vorbe dulci de dragoste ? Voi urechi, străjeri ai minții, armele vi le-ați
LAURA ISABELLE NICOLAE by http://confluente.ro/articole/laura_isabelle_nicolae/canal [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DESPRE TOAMNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului toamna ceremonie de galben eșarfă la glezna codrului deasupra abisului, culoarea zăvoaielor, frunze-amurgind în lințolii de platină peste plopii triști ai toamnei, arpegii de greieri sub bolțile albastre ale cerului cântând pe scripeții de fulger ai lunii; iarba a intrat în nesomn de brumele reci ce înveninează văzduhul; ce frumos
DESPRE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1443158441.html [Corola-blog/BlogPost/372166_a_373495]
-
micul lui castel Da scânteie-n noapte,în clipa de iubire... Sufletul meu,o poartă spre neștire! Se naște că și rodul iubirii pământene Adună atâta zâmbet în primii ani de viață Soare,luna ,stele-câmpii de flori fără privire Desăvârșind abisul,copilării pe arene Se-ntoarce răsăritul din pură dimineață În valurile vieții,se pierde fără știre... Sufletul meu ,o poartă spre neștire! Iubirea bate-n poartă și trupul e vulcan Furtuni și ploi de vară se întețesc pe cer Cresc
SUFLETUL MEU ,O POARTĂ SPRE NEȘTIRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucian_tatar_1491419058.html [Corola-blog/BlogPost/359002_a_360331]
-
Acasa > Poezie > Imagini > NOCTURNĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2047 din 08 august 2016 Toate Articolele Autorului NOCTURNĂ Pasul neauzit... se mai leagănă doar umbra bătranului ulm purtând în coroană înțepenit condurul lunii... CLIPĂ Între hăul trecutului și abisul viitorului planează cuprins de curburile aripilor în zborul prezentului nimicul. NEGRU ȘI ALB Petalele negrului trandafir legănate lasciv se răsfrâgeau peste întunecatul bor al pălăriei sub care alb surâzător chipul de văduvă-nflorea. . PARASTAS Stăruind să-nghită viii printre dumicați
NOCTURNĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1470676853.html [Corola-blog/BlogPost/353397_a_354726]
-
Imagini > DOAR AMINTIRE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe potecile vieții lunecoase ca un amănunt vom găsi reazăm și steaua de la azimut? Setea nu se poate potoli în vis, scris, abis, nu se poate cumpăra decât de vrea. Dragostea! Nu există un punct absolut, nu există înțeles cauza frumosului zace în vers sau în acest tablou, în care omul e om, atomul atom, o cauzalitate ce schimbă lumea din oglindă. Trăim
DOAR AMINTIRE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 by http://confluente.ro/petru_jipa_1444318042.html [Corola-blog/BlogPost/381775_a_383104]
-
2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Sunt om așezat ș-un înger mutat De-acolo din stele acuma în viață. Actorul dorit din filmul cel slut Cu lacrimi șiroie căzute pe față. Sunt pom ce se pierde-n abisuri de zare Cu crengile rupte se-agață de ceruri. Dar viața nu-i visul stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să
SUNT UN OM de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1474613814.html [Corola-blog/BlogPost/374183_a_375512]
-
Cine ar fi trebuit să ne spună atunci de partea cui este ADEVĂRUL? Într-o dragoste curată, EL nu stă nici la unul nici la celălalt, ci la mijloc, căci acolo este locul LUI dintotdeauna? Uneori sufletul omului este ca abisul unui ocean: când te așepți mai puțin, din el se ridică valurile uriașe ucigătoare. Ziua aceea, care decursese atât de frumos, poate cel mai frumos din tot acel întreg lanț de zile ale prieteniei noastre, se terminase tragic, punând punct
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]