2,175 matches
-
cît. 20 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, op. cît. 21 L. Rozenblum, Românul lui F. M. Dostoievski ,,Umiliți și obidiți" (Prefață la Umiliți și obidiți). București, 1957. 22 Boris Riurikov, "Postfața", Crima și pedeapsă, op. cît. 23 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, Timișoara, Facla, 1973. 24 George Călinescu, Realism și parabolă. Secolul 20, 100(4), 1969, p. 21. 25 Valeriu Cristea, Dicționarul personajelor lui Dostoievski, Ed. Cartea Românească, 1983 26 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, Timișoara, Facla, 1973. 24 George Călinescu, Realism și parabolă. Secolul 20, 100(4), 1969, p. 21. 25 Valeriu Cristea, Dicționarul personajelor lui Dostoievski, Ed. Cartea Românească, 1983 26 Alfred Heinrich, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, op. cît. 27 Ileana Mălăncioiu, Vina tragică: tragici greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka, Cartea Românească, București, 1978. Bibliography BLOSHTEYN, M. R., The Making of a Counter-culture Icon: Henry Miller's Dostoevsky, Toronto, University of
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Idiotul" (N. Gane, Trans.), în F. M. Dostoievski (Ed.), Idiotul, București, Cartea Rusă, 1959. GANE, Tamara, Prezentări și comentarii, Opere în 11vol, vol. 1, București, Editura pentru Literatură Universală, 1966. GEORGIU, Grigore, Comunicare interculturală, București, Comunicare.ro, 2010. HEINRICH, Alfred, Tentația absolutului: personaj și compoziție în opera lui Dostoievski, Timișoara, Facla, 1973. IANOȘI, Ion, "Prezentări și comentarii, Dostoievski", Opere, vol. 3, București, Editura pentru Literatură Universală, 1967. IVANOV, G. M., "Lămuriri pentru un recenzet grăbit", Gândirea (Ianuarie), 188-189, 1925. MĂLĂNCIOIU, Ileana, Vina
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu obstinație în contradicție cu rațiunea, cu lumea exterioară reală, esențială, cu absolutul, înțeles drept echilibru dinamic, ființând intru spirit, între individ și societate, între particular și general, subiect și obiect - luându-și propria subiectivitate drept scop ultim 41. Intelectul contrazice deci rațiunea. Dar pentru că " Toate lucrurile sunt în ele însele contradictorii" și
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
așează între oameni și absolut, tot ceea ce este valoros și sfânt pentru om, si fortifica acest edificiu cu toate puterile naturii și ale talentului, amplificându-l la infinit. Poate fi găsită în acest edificiu întreaga totalitate a limitărilor, numai însuși absolutul nu poate fi găsit; pierdut în părți, acesta mâna intelectul spre infinită lui dezvoltare a diversității, intelect care, străduindu-se să se amplifice și să devină absolut, dar, producându-se fără sfârșit numai pe sine însuși, se ia în râs
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în părți, acesta mâna intelectul spre infinită lui dezvoltare a diversității, intelect care, străduindu-se să se amplifice și să devină absolut, dar, producându-se fără sfârșit numai pe sine însuși, se ia în râs pe sine însuși. Rațiunea atinge absolutul numai întrucât ea iese din această colecție de părți diverse. Cu cat edificiul construit de intelect este mai ferm și mai strălucitor, cu atat mai intens devine efortul vieții, împotmolita în intelect ca parte, de a se muta din acestă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
industry... Observ că articolul din Cotidianul se referă la obsesiile de pe blogurile adolescenților. Poate e momentul să le scrii o scrisoare. Replică din Sex and the city, așa-i? tu esti industria?:P :)) next thing u know u’re the Absolut hunk up on a billboard
Punct ochit, punct lovit :) by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82748_a_84073]
-
lui spielberg? e posibil să nu fi prins eu ideea @ criști Principiul junimist Artă pentru artă a fost preluat din prefață cărții Mademoiselle de Maupin a lui Théophile Gautier. Numai bine, @ criști Poetul Tudor Arghezi nu înțelegea că Dumnezeu este Absolutul atunci cand scria - “Vreau să te pipai și să urlu: Este!”. Dificil, într - adevăr, să înțelegi teologia Sfinților Ierarhi Cappadocieni, distincția între esență (ousia) și energie (energeiai), precum și dogmă Sfintei Treimi. Dar nu trebuie să îl blamam pe Tudor Arghezi. Șir
Bine c-a-nviat! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82860_a_84185]
-
fiu de multe ori cenzurat pe forumul EVZ, desi comentariile erau decente dar poate prea acide pentru a ramane necenzurate; formatorii de opinie ai EVZ nu acceptă critici la adresa articolelor scrise de către domniile lor, ei nu pot greși, ei reprezintă absolutul. merge fain tare presă în românia, fapt pentru care am renunțat demult la a mai cîți EVZ Paranoia fuge, nimeni n-o ajunge. Tocmai am migrat blogul la versiunea beta și mi-am spart capul cu șiruri de cod ca să
Generatia reparata by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83029_a_84354]
-
bine făcut". Doar bărbații atipici beneficiază de zboruri în Calea Lactee sau de călătorii în straturile rarefiate ale spiritului. Un "trăsnet" va lovi relația cu Enescu, în 1928: alt mare atipic, Nae Ionescu. Și portretele acestuia ating delirul: Gîndea și trăia absolutul, la așa înălțimi și în așa adîncuri, că te lua adeseori amețeala în preajma lui." sau "El avea aripi întunecate, sumbra și nealterata frumusețe a lui Lucifer, chiar și mîndria aceluia care, după ce l-a adorat pe Dumnezeu se măsoară cu
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
textul poetic își dezvăluie funcția de catharsis prin difuziunea Răului în imaginarul care, fixîndu-l îl dezamorsează... Celălalt protagonist al discursului în chestiune este neîndoielnic Istoria, proiecție epică, multiplicată, a eului ultragiat de context. Atemporalitatea paradisiacă a copilăriei e frîntă brutal, absolutul său se izbește de fortuitul unor împrejurări adverse, grația jocului său se retrage îngrozită în fața unor orori fără seamăn. Interzicînd mirajul copilăriei, cîrmuirea totalitară interzice dreptul umanității de-a fi egală cu ea însăși, o alterează din capul locului. Imaginea
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
poate că această comasare a fost o opțiune neinspirată. De-a lungul timpului am avut cu Horia Patapievici divergențe de ordin politic. Horia are calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
Neliniștită, nesatisfăcută cu sine, empiria se eliberează într-o direcție cogitativă: "Ne zvîrcolim, tîrzii și candizi, iubito,/ cînd pe canapeaua aceasta de purpură,/ desfundată ca un drum de țară primăvara,/ cînd pe gheața covorului de-ub alb calm, victorian/ discutînd marile absoluturi,/ urmărind integrarea noastră ca un fluid în natură./ Ghearele bufniței seamănă cu o mînă făcută pumn/ ori biciușcă, spui,/ și iată cîtă liniște, cîtă ordine instituie moartea/ printre lucruri!" (Dialog final). E cultivat nu o dată un eseism sui generis, care
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
îi resimțim drept esențiali: "Numai după ce îți vei fi dat seama că utopia nu poate fi construită fără teroare și... curînd, teroarea e singurul lucru care mai rămîne, numai atunci te vei elibera cu totul de dorința de a transpune Absolutul (desigur secularizîndu-l, deci întorcîndu-l pe dos) pe orizontala vieții relaționale a omenirii". Întrucît Absolutul "întors pe dos" în utopiile pseudoparadiziace ale totalitarismelor e unul caricatural, o sărmană grimasă a relativului uzurpator.
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
poate fi construită fără teroare și... curînd, teroarea e singurul lucru care mai rămîne, numai atunci te vei elibera cu totul de dorința de a transpune Absolutul (desigur secularizîndu-l, deci întorcîndu-l pe dos) pe orizontala vieții relaționale a omenirii". Întrucît Absolutul "întors pe dos" în utopiile pseudoparadiziace ale totalitarismelor e unul caricatural, o sărmană grimasă a relativului uzurpator.
La antipod, Mihai Șora (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14491_a_15816]
-
pildă, că Ristea Priboi (securistul care "avea în grijă" Europa Liberă) ar fi unul dintre marii bogătași ai țării. Ne putem mira, atunci, de ce n-a apărut și el pe lista multimilionarilor români? (O listă, à propos, de-un comic absolut: cum să așezi oameni care și-au făcut cea mai mare parte a averii în afara României, precum Josif Constantin Drăgan și Ion Tiriac, alături de personaje care-au "operat" după 1990 în interiorul țării? N-o fi asta o subtilă operațiune cosmetică
Infernul ca parc de distracții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14562_a_15887]
-
evanescente după criteriul ideal al dăinuirii?") . Frazele au o muzicalitate aparte, căutată, ceea ce pare exterior trăirii și livresc intră de fapt într-o aventură spirituală cu mult mai profundă. " Tăcerea finalului e întoarcerea minții în alb, oprirea cuvintelor pe muchea absolutului. Fiecare sfîrșit de carte e o izbăvire de semne, dar și o promisiune că dincolo de toate se află imacularea", ca "albul iradiant care însumează toate culorile din spectrul luminii, toate experiențele creatoare și devastatoare ale umanului". Memoria timpurilor incerte Cartea
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
singură excepție: Mosbie, sluga înălțată în grad se folosește de patima ce o inspiră doar pentru a mai urca pe scara socială și intenționează să scape cât mai curând de partenerii la crimă. Marius Stănescu joacă duplicitatea rece a personajului, absolutul ticăloșiei, intențiile macabre considerate adeseori inteligență. E, ca de obicei, precis în interpretare și, datorită reflexivității care îi caracterizează stilul, răul întrupat de el devine inteligibil. Cătălina Mustață joacă apăsat vertijul pasiunii de dincolo de instinctul de conservare, ar vrea să
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
regizorul (el semnează și decorurile), pontonul propriu-zis, concentrează și acțiunea, și misterul - sîntem chiar pe malul mării - dinamizează ritmul succesiunii faptelor. Ideea aceasta de spațiu imprimă alt nerv și altă atmosferă montării, salvînd într-un fel personajele dintr-un derizoriu absolut, din rutină. La malul mării și gîlcevile sînt altfel decît pe o uliță de munte sau de șes. Un element care nu împlinește imaginea spectacolului sînt costumele scenografului Valentin Codoiu. Desenul lor este în spiritul ideii regizorului, nu și texturile
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
care au vrut să-și domine semenii, și osîndiți asemenea despoților, a spiritelor absolutiste", în prezent personalitățile de relief, prin forța lucrurilor directoare ("căpitanii ideologici", îndrumătorii "de tip guru", după cum îi persiflează Adrian Marino), cad în discredit: "Căci, în fond, absolutul manifestat pe tărîm religios, metafizic, juridic, estetic, etic sau politic, prin principii, legi, porunci etc., este la bête noire a enciclopediștilor". Pornire care nu face decît să limiteze enciclopedismul, să acorde iluminismului un statut de iremediabilă relativitate, în cadrele unei
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
Plutind în derivă, departe de certitudini și repere, ne încearcă subit acea groază în fața limbajului care ne aruncă în mutism - moment de năucire, cînd numai poezia ne poate mîngîia de pierderea temporară a certitudinilor și-a îndoielilor. Astfel, ea este absolutul ceasurilor noastre negative, nu al tuturor, ci doar a celor izvorîte din sentimentul de sufocare în universul verbal.(...) Cum trebuie să fie poezia: accesibilă sau ermetică, cu «mesaj» sau gratuită - asta-i o chestiune secundară. Exercițiu sau revelație, totuna. Ceea ce
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]
-
bibliografia ediției critice a operei lui Mihai Eminescu, textul lui Constantin Amăriuței Dorul de veșnicie, ca prim studiu de interpretare existențială a creației eminesciene, precedând cu mai bine de trei decenii tatonările în domeniu ale Svetlanei Paleologu Matta, Eminescu și absolutul ontologic, publicat în Danemarca în 1988.
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
care dă dovadă, cel al lecturii insațiabile, răspunzînd parcă într-un mit borgesian al exhaustivului, pururi urmărit și, firește, niciodată atins. Departe de-a constitui un stigmat al "obtuzității", erudiția e, în astfel de cazuri, o provocare sui generis a absolutului... Cîteva trăsături ale personalității lui Nicolae Balotă transpar cu suficientă claritate din scrierea ce ne-o oferă, precum o ofrandă a existențialului defel părăsit, proiectat pe ecranul stilizator pe care actantul critic însuși devine o entitate literară, un personaj. Beat
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
reflectă poetul nostru nu îngăduie nici o iluzie eliberatoare, neputîndu-se opri la nici o soluție, amestecîndu-le pe toate aidoma cărților de joc, spre a extrage, aleatoriu, cîte una. Atît tenebrele, cît și lumina nu sînt decît relativități, fețe alternative ale hazardului. Măduva absolutului, incognoscibilă, nu se află în ele. Subiectul corespunzător acestei ere tîrzii care succede celei mitice, este eironul, omul ironic, așa cum îl înfățișează, între alții, Northrop Frye, făptură inferioară sub raportul posibilităților de cunoaștere, de ilustrare a omului-tip. În concordanță
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
Satan mai dă semne de viață,/ dă din coate dirijînd coruri de muște./ Apoi scuipă și el plictisit, amețit/ de vara oltenească,/ pe asfaltul încins,/ pe versurile mele” (Craiova. 40 de grade la umbră). Pînă și-n această sferă, șansa absolutului e, în consecință, ratată. Morbul persiflării îneacă disputa celor doi protagoniști ai universului, prelingîndu-se în zona actului scriptic: „Dumnezeu, șăgalnic, în zi de vacanță,/ se joacă leapșa cu Satan./ Dă bobîrnace ciornei unui poet:/ ascultătoare, slugarnică, hîrtia mototolită/ se rostogolește
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]