106 matches
-
ce s-a remarcat și la Bacovia (un enciclopedist, Quatre-mère de Quincy, afirma: Ideea de baroc atrage după sine pe aceea a ridicolului împins la exces"). Alurei trufașe, podoabelor, atitudinilor de singularizare dominatoare, euforiei luxului le răspund modestia, sobrietatea, decepția, abulia. Exuberanța personală se dizolvă în îndoială, slăbiciune, risipă, deplețiune, nu fără o notă de autoironie ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
Prin intermediul tuturor mijloacelor/ de informare în masă/ și, în special, cu ajutorul/ televiziunii,/ trebuie să-l învățăm pe cetățean,/ întocmai ca în țările/ cu regim democratic,/ să iasă din manipulare,/ manipulîndu-l" (Principalul obiectiv al partidelor politice românești). Plecată pe mizeria generală, abulia capătă o ironică justificare: "Am citit tot felul de horoscoape./ De nicăieri nu rezultă/ că aș fi o persoană/ care știe ce-i de făcut./ Înțelepții spun/ că există o lege morală/ care guvernează lumea./ Binele și adevărul./ Două cuvinte
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
care se ajunge la căsnicii durabile, penibilă lecție de conformism și de manipulare voluntară, așa cum Simțul ridicolului este o dureros de autentică transcriere a tragicei nesimultaneități dintre gând și faptă, a contrastului dintre acceptarea mincinoasă, mimată și afectivitatea stearpă, a abuliei personajului masculin ce acceptă involuntar și penibil jocul erotic neasumat, căci scrisul lui Teodor Mazilu luminează "exact acele zone profunde, marcate de prejudecăți, care nu sunt altceva decât frica de a fi tu însuți". Cea de-a doua ipostază a
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
vrea să fii aici,/ Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie./ Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici/ După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie"). Cea de a doua strofă accentuează atmosfera de lâncezeală, de abulie senzorială de care se lasă marcați eroii lirici. Cuvintele, gesturile și mișcările au o lentoare extremă, dinamismul este minim, iar rezonanța afectelor se înscrie și ea într-o astfel de poetică a semitonului, a nuanței afective infinitezimale ("}i-aș spune
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
-l doream încă mai aburește/ geamurile dormitorului/ o vreme ți-a crescut burta cât dumnezeu". Problema lui T.S. Khasis este că el strânge prea rar - și la figurat vorbind - pumnul în aceste versuri ce compun un unic și lung discurs. Abulia personajului (tânărul din Lipova părăsit de iubita plecată la mai bine, în Austria, împreună cu un perfid proprietar de Mercedes) și "lenea" creativă a poetului ajung să facă una. Identitățile lor tind să se confunde, lumea de hârtie fiind inundată de
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
Sfîrșitul lumii e sfîrșitul iluziilor sau, mai rău, al speranțelor. E blancul absolut sau întunericul. Extremele care te fac să te înșurubezi steril în tine și să nu mai vrei, să nu mai poți, să nu te mai intereseze. Totală abulie. Divine apathia, divine athambia, divine aphasia... Fandacsia-i gata. Totuși încă n-am ajuns acolo fiindcă mai avem cultură. Mă întreb doar cîți și dacă. O lume se termină atunci cînd nu mai înțelege valorile aceleia aflate pe locul penultim într-
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
vieții - simple dar deloc banale - a unei familii trecute prin principalele vămi istorice ale epocii oferă și o cheie pentru a înțelege ceea ce s-a petrecut. Înțelegînd deci jocul la care e forțat să participe, Martin îl joacă cu aparentă abulie pentru a putea ieși din cursă (accepta prezenta fostului prieten devenit securist, nu protestează împotriva șicanelor, lasă să i se radă barbă); dar și ultima lui iluzie nu supraviețuiește: află că Madeleine se "sinucisese", fusese omorîta, probabil de agenții care
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
dincolo de ziduri era filtrat de maeștri sunetiști, capabili să furnizeze acestui președinte ce fugea de propriul trecut exclusiv muzica duioasă a lingușelii și sicofantismului. Doar căderea bubuitoare în preferințele electoratului a reușit, cu intermitențe, să-l scoată din starea de abulie postelectorală și să pună mâna pe coarnele plugului împotmolit în brazda cleioasă a unei țări ruinate. Dar puseurile de bărbăție s-au dovedit lipsite de credibilitate, pentru că președintele n-a fost capabil să urmărească punerea în practică a ideilor pe
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
a geniului. André Chastel subliniază faptul că lui Marsilio Ficino îi datorăm cristalizarea conceptului de geniu, așa cum a fost cultivat de romantici, în speță de cei germani, adică un ins "inegal, categoric, pradă acceselor șubițe de entuziasm ce-i tulbură abulia". Prin urmare, "geniul cunoaște alternante de inspirație și de disperare, vizitat de furor și apoi abandonat forței sale lăuntrice, nu intră în nici un tip admis; el interesează prin intensitatea dramatică a aventurii sale". Mircea Eliade socotea că geniul, aidoma sfîntului
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
cu totul. De abia anul trecut, în cartea dlui Sorin Alexandrescu, Paradoxul român, în ultimul capitol aflăm cîteva observații menite să surprindă, obiectiv, asupra unor trăsături psihologice negative precum aceea a refuzului acțiunii și a asumării responsabilității înalte, o anume abulie, catastrofală totuși, pentru un om politic de primă mărime. E ceea ce reiese și din cartea de convorbiri a dlui Adrian Niculescu cu regretatul Emil Ghilezan, care a rămas neplăcut surprins de faptul că imediat după 23 august 1944 prim-ministru
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
au mai fost încercări de resuscitare a liniei „muncitorești“, promovate de elemente proletare readuse în poziții active de Elena Ceaușescu și grupul ei de influență, ba chiar și de fostul promotor al spiritului înnoitor din anii 1965-1975, N.C., căzut în abulie politică, dar ele n-au mai găsit teren propice, fiind repudiate de societate. Prăbușirea sistemului comunist n-a mai surprins la noi improvizațiile staliniste ale raporturilor societate - om, colectivitate - individ. Acele experimente nu mai existau decât în amintirea vârstnicilor, a
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Explicația imaginii sale tot mai estompate o putem găsi nu doar în comentariile exclusiv binevoitoare (deși nu adulatoare) pe care le-a emis, "șterse" prin marea lor luminozitate, ci și în personajul pe care l-a construit, discret pînă la abulie, totalmente dezarmat, am putea zice oblomovian. Un personaj opus emulilor săi steliști, în primul rînd redundanței lui A.E. Baconski, mult diferit însă și de diplomația locvace a lui Aurel Rău, ca și de retractilitatea ironică, nu lipsită de-o
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
cît e cu putință. Are loc o competiție între factorii încrederii și cei ai neîncrederii lăuntrice. "Oblomovismul" meu - căci am, neîndoios, o coastă a celebrului personaj al lui Goncearov! - nu e acceptat pînă la capăt, pînă la consecințele lui de abulie, torpoare, disoluție a personalității active, ci biciuit, silit a se renega. Lenea, urîtul, plictisul, aceste vicii baudelairiene nu ne sînt deloc străine, dar ne străduim a le întoarce pe partea pozitivă, a le preschimba în rîvnă, interes, plăcere, grație actului
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
zidul casei mele" (ibidem). Drept martori ai acestei condiții insolite, greu suportabile, sînt invocate - nu se putea altminteri - lucrurile din preajmă, invitate, duios persiflator, la o însuflețire și la un șir de activități ce ar sublinia prin contrast devitalizarea și abulia făpturii auctoriale care-și plînge de milă la tonalitatea înaltă la care lacrima se preschimbă în metaforă. Seduse astfel, obiectele compun o veritabilă societate ce-o înlocuiește pe cea umană, o societate sensibilă, comprehensivă, compasională. Bacovia, Cesar Vallejo, Paul Celan
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
obțină o asemenea notorietate rapidă aveau la dispoziție toate pârghiile necesare: ziare și reviste (care se nășteau într-o clipă și mureau într-o clipă), edituri, tipografii, cititori. Într-un cuvânt, disponibilitate. O disponibilitate, poate, bas étage, dar neîndoielnic superioară abuliei culturale. Cu atât mai surprinzătoare este izbucnirea lui Bacalbașa cu cât el însuși a fost om de presă (studiul introductiv, datorat lui Tiberiu Avramescu, oferă o utilă panoramare a gazetelor cu care, încă din tinerețe, acesta a cochetat). Beneficiar direct
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
aici. Criticul cu recunoscute calități analitice era un timid, sau un romantic cu opțiuni idealizante. Cu autorul basarabean pare a fi altceva. El „se defulează” în jurnalul atribuit Profesorului, cu „întâmplări minunate” trăite la o vârstă ce nu mai acceptă abulia proprie bărbaților din „veacul de mijloc”, sau a romanticilor care au preluat de la vechii „truveri” (trubaduri) modelul donna angelicata (femeia-înger). Eroul lui P.H.L este un patetic reținut, un spirit analitic care își controlează greu pornirile erotice când se află
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
faptă. Dependențele de orice fel sînt exemple de compulsie irezistibilă. Ele sînt cu atît mai dureroase cu cît sînt însoțite de conștiința clară a neputinței de a li te opune. Tot în această categorie intră cazurile de lipsă a voinței, abulia definitivă și apatie iremediabilă. Toate sînt forme de eșecuri ale inteligenței umane, adică forme de irosire a capacităților pe care le are un om. José Antonio Marina scrie clar și alert, dovedind condeiul unui eseist de bună calitate. De aici
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
deloc semne că vor să piardă războiul. Altfel spus, oricît de pierzători ar fi acești perdanți, ei deocamdată cîștigă teren în fața unor creștini debusolați și parcă paralizați de neputința de a depăși sloganurile umaniste și pacifiste. Și astfel, asistăm la abulia gravă a unor oameni care, tocmai pentru că par să fi înțeles totul, nu mai simt nevoia să acționeze. Sunt atît de înțelepți că vor fi înghiți cu înțelegerea lor cu tot.
Perdantul învingător by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9303_a_10628]
-
sau alta parcă voind s-o dezmorțească. E așa de deprimant, să știi că îmbătrânești, murmura ea și aștepta cu pleoapele plecate, cu mâinile pe genunchi, să fie contrazisă... Într-o seară, tatăl lui Ovidiu, parcă trezit din veșnica lui abulie, le vorbi tinerilor despre importanța momentului în care se aflau, cu un fel de emoție, ce semăna mai mult a surescitare. Acesta-i un eveniment ce merită sărbătorit, a declarat el, terminând stocul de cuvinte frumoase și s-a repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acribie aproape arheologică, ci în ochiul cu care o privește April. Constiinfa mediocrității și implicit a ratării este ceea ce paradoxal scoate personajul din mediocritate, 11 plasează pe un alt nivel energetic. Până la un punct, criza scoate cuplul din conformismul și abulia unei existente monotone, constituie un tonifiant. Planul de a pleca la Paris produce un reviriment al cuplului, reviriment care dă rezultate pentru amândoi. Abia în momentul în care această perspectivă se include radical, criza revine cu o furie devastatoate. Un
Madame Bovary de Connecticut by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7604_a_8929]
-
pe care îl fac, aici, naratorul și personajul. Relația e aproape paternă. (Intensificată, desigur, și de amănuntul că Saproșkinov e un fiu natural, un copil al războiului al doilea.) Toate păcatele îi sunt, dacă nu iertate, măcar ascunse sub covor. Abulia, alcoolismul, pornirile incestuoase. La unele din indulgențe mai pune umărul și Partidul. Văzându-l cam moale, un tovarăș grijuliu îl fericește cu o nevastă. Nu-i mare lucru de capul ei. Ba aceasta mai vine și la pachet cu o
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
în decor, îi mai sacrifică pe câțiva și mai adaugă câțiva noi. În partea a doua a filmului lui Soderberg, Guerilla, nu se întâmplă mai nimic, vitalitatea campaniei de odinioară, nici ea spectaculoasă, dar victorioasă, cedând locul unei soi de abulii, iar revoluționarul Che străduindu-se să facă față tot mai greu dificultăților de a organiza un mic grup revoluționar în mijlocul dezinteresului manifest al țăranilor de a se înrola într-o armată fantomă. Che însuși nu mai este decât o umbră
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
nopții aprinse de incendiul unei explozii soldații devin umbre de grafit, inconsistențe proiectate pe fundalul de flamă. La prima vedere, The Hurt Locker nu are nimic spectaculos, serialele făcute în jurul războiului din Irak conțin tot atâtea scene de absurd și abulie, însă la intrarea în scenă a genistului William James (Jeremy Renner) alături de echipa formată din sergentul Sanborn (Anthony Mackie) și specialistul Eldridge (Brian Geraghty) simți că ceva se întâmplă ca și cum un al șasele simț și-ar fi deschis ochiul profund
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
același timp, avantajată de experiența ce-i oferă un rol deosebit în armonizarea vieții sociale. Sub aparența unei ipotetice idiotizări remarcabile, care ar putea să confirme degradarea speciei umane, Agamiță - cel patronat de Cornișteanu, Mălăele și Delakeza! - dă dovadă, prin abulia sa somnambulică de o vie înțelegere intelectuală, morală și emoțională a diminuării inteligenței omenești, prin implementarea sa în politică! Apariția primelor unelte, agricultura, vânătoarea le-au permis genelor strămoșilor noștri să intervină mai dihai în adecvarea scoarței cerebrale la presiunile
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
reduce inventarul la un singur, ultim, personaj): băiatul care vinde flori (p. 148). Ce posedă totuși autorul Amorțirii este un bun dozaj al sugestiei: în virtutea lui, cum observam mai sus, Evghenie și Valeria ajung să consune, ca două personaje complementare. Abulia lui și boala ei își transmit întotdeauna, uneori la multe pagini distanță, semnale de recunoaștere. Dacă el se visează, într-un rând, călător prin locurile în care somonii se întorc ca să moară (e cunoscută această caracteristică a lor), doamna Stoican
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]