874 matches
-
și va purta cu sine tot ceea ce e bun și ceea ce e rău în această lume". Dramaturgia românească postbelică, dar și producțiile ei post-decembriste, merită o recitire, din perspectiva exigențelor noastre de azi, fără ca noxele de atunci să ne mai aburească lentilele critice. Deocamdată ceea ce avem sînt recapitulări a ceea ce s-a zis deja. Romulus Diaconescu - Condiția umană în dramaturgia postbelică. Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu, D. R. Popescu, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2001, 292 pag.
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
în Ziua literară exprimînd firești îndoieli redacționale asupra autenticității sale. Cred însă că a făcut bine publicîndu-l chiar dacă e vorba, așa cum bănuiesc, de un text apocrif. Istoria dactilogramei pe care Darie Novăceanu a încredințat-o celor de la Ziua literară e aburită rău. O persoană care a murit între timp a fost pusă să copieze la Ministerul Justiției toate manuscrisele lui Marin Preda, ridicate din biroul său de la Cartea Românească imediat după moartea scriitorului. Copistului, despre care Darie Novăceanu ne asigură că
Note la un jurnal foarte intim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14915_a_16240]
-
mințise și acum toate erau puse în lumina crudului adevăr: el nu mai era de multă vreme acel amant veșnic în care bărbăția se învolbura ca un fluviu care niciodată nu seacă. în patul nostru îngust, iubitul meu dormea încă, aburind erotic. Pielea lui era vie din cauza drumului vesel al sângelui care curgea în el. Pe diversele părți ale corpului părul semăna cu un puf auriu amintind copilul, băiatul. Dar pe brațe, pe picioare și pe piept, părul era la fel de dur
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
M-am dus la mare și în trei luni am scris Îngerul de gips") * La Focșani apare, din ianuarie, un nou mensual de cultură și civilizație: Oglinda literară. Salutînd-o cordial și urîndu-i ani mulți și o față neaburită de ce se aburesc deobicei revistele de la noi. Cronicarul își declară cu sinceritate și cu sentiment de invidie: pentru titlul rubricii dlui Virgil Panait: O scrisoare pierdută. Bănuim despre ce va fi vorba în ea. Deocamdată, dl. Panait îi aduce lui Caragiale, în introducerea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15440_a_16765]
-
și pe acela al vechii cârciumi vestite a lui Tache Paranghilopulos unde se petrecuse teribila istorie a unui bandit din vechime pre numele său Ostafie cel negru, teroarea orașului. Totul povestit ca dealtminteri și în celelalte narațiuni, pe un ton aburit de ironie, de umor. Remarcabilă este bucata În mijlocul verii. Aici proza poetică și alegorică, amintind cumva de Vasile Voiculescu cel din ultimile sale proze, are în prim-plan o legendă foarte veche dintr-un sat unde frumoasa fată a unui
Între real și fantastic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/13379_a_14704]
-
ele ne aduc sub ochi scene de viață rurală și personaje la fel de tipice precum cele din lirica poetului. Dacă vrem să prindem într-o formulă tematica acestor narațiuni, realiste mai cu seamă în detalii și în vorbirea oamenilor, doar superficial aburite de nostalgii sămănătoriste, în latura baladescă, aceasta este dureri înăbușite. Adică, nu întîmplător, titlul volumului lui Sadoveanu din 1904. Cel mai important monografist al lui Agârbiceanu a susținut ideea admirației pe care scriitorul ardelean ar fi purtat-o moldoveanului. Însă
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
vine greu să credem că toți cărturarii noștri de marcă au fost implicați în vreo conspirație ocultă... Desigur, cu excepția reprezentanților Școlii Ardelene, agenți clari ai papistașilor, cumpărați de Vatican, pentru a debusola și a șterge creierelor românilor, pentru a-i aburi cu falsul istoric în conformitate cu care ,,de la Râm ne tragem”. Enorma rană istorică este generată de aparența (realitatea?!?) că acest învățat, Carlo Troya, a rămas ,,complet necunoscut mediilor istorice și academice din România. Nici un istoric român, mare sau mic, NU-l
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
Azi-noapte am ieșit din nou în oraș În clipa asta n-a mai murit nimeni-mi-am spus Apoi am strigat din răsputeri, dar ce folos Nu s-a-ntors nimeni, de parcă Ar fi străbătut drumul desculți, pe jos.... Din asfalt ieșeau aburi. Oamenii dormeau ca și cum Nimic nu s-a-ntâmplat, nici nu urma să fie În clipa asta n-a mai murit nimic-mi-am spus Aproape cu teamă, cu vinovăție... Nu s-a-ntors nimeni de departe-napoi Traversându-și vârsta-pentru a câta
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
Adrian Alui Gheorghe Doamne, vreau să te întreb, cine e bărbatul matur pe care îl bărbieresc în fiecare dimineață folosește pasta mea de bărbierit, îmi folosește lamele, își șterge ochelarii aburiți cu prosopul meu și numele aud cum mi-l folosește cînd este chemat la telefon mă ascund zi și noapte într-un sine plin de igrasie, în care nu a mai intrat aer curat de multă vreme și mă gîndesc
Lama by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3730_a_5055]
-
-n mii de felii zborul sângele ei cald pătează albimea pădurii de mesteceni spirale de lumină îmbălsămează răbufnirile tale de lavă lacrima ta înger grijă a preapuținul suflet copt în iubire clipele zilei nuiele-mpletite în gard ochi deschiși de trădare aburește ochiul deschiderea involuntară a încifratelor tale bâjbâieli fals sângele morii de vânt poate salva zgomotul numărând printre dinți buzele tale arogante ca soarta atletică zbatere a ochiului stâng vestește venirea celor cu trupuri nevăzute răcorii îi simt respirația coapselor tale
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
recunoscător și-mi spunea, în felul lui, soră, rareori simțeam că în aceeași mișcare putea să mă devore am aflat mai mult din poveste de la străini altă dată. Da, am dansat în labirint lungi zile și nopți, respirația Minotaurului mă aburea, eram asemenea ulciorului cu apă abia scoasă din fântâna noastră cea mai adâncă. Dacă trebuia să mă odihnesc mă întindeam pe spatele lui, a fratelui vitreg, astfel am putut vedea cum mă schimbam și eu după anotimpuri. Pe umerii lui
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3855_a_5180]
-
de care te lepezi o imagine ce-ți stârnește privirea stoluri de gânduri îmbracă veșmintele vechi împletite cu nodul tăcerii în urma lor esențe de tuberoze târzii undeva o lumină de veghe aprinde steaua cea neagră din ceruri Firimiturile zilei Sorbi aburi din firimiturile unei zile prea lungi te îndrăgostești de umbrele serii ele capătă o culoare de sunet se prefac apoi în ființe cu chipuri și brațe incerte smerite te învăluie ca o lentă împăcare cu sine din atingerea lor ai
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/3943_a_5268]
-
și-a lui Dumnezeu Ce te-a împodobit, ți-a dat miresme, Spre a ne fi iubirea și mai lesne... Mi-e sufletul curat ca un pahar Mi-e sufletul curat ca un pahar Nemurdărit de buze. Cînd respiri Se aburește fin de amintiri De care tu, acum, nici n-ai habar. Oh, ele te vor face să roșești: Căci vei afla ce șolduri tandre ai ( Dacă te uiți la hergheliile de cai!) Și-ncerci cu mine să le-obișnuiești Să
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
elegant, se legăna din șolduri toți câinii se încăierau adulmecând-o. Mai târziu, când eu eram prin clasa a șasea, am citit o carte în care era vorba despre o contesă grozav de frumoasă. Avea pielea albă și sticlea și aburea, purta un colan negru încrustat cu păianjen de aur, fuma țigări lungi de Smyrna, bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Atunci l-am întrebat pe taică-meu de ce a dat numele Contesa la o cățea, și el a
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
taică-meu de ce a dat numele Contesa la o cățea, și el a spus: Când eram prin clasa a șasea am citit o carte în care era vorba despre o contesă grozav de frumoasă. Avea pielea albă și sticlea și aburea, purta un colan negru încrustat cu păianjen de aur, fuma țigări lungi de Smyrna, bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Zece bărbați au murit în duel pentru ea. De netăcere Tot mai rar trece Dunărea prin oraș tot
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea... Era un înger ce mă dojenea. Aureola i se aburise Și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența frîntă-n catifea...
Întîmplare… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/5691_a_7016]
-
cu tăblii îmbrăcat în dantelă, Lumea vie a vieților mele (în lumina multiplă a spartei oglinzi) Inima mea în penumbra odăii: O roșie jucărie de tîrg. Si pare fierbinte Sub razele reci. Mîna îmi îngheață. Cînd o cuprind Mi se aburește răsuflarea. Stalactite la marginea cîmpiei Valuri de gheață Ghețari Si eu implorînd Piatra fierbinte în razele reci ale lunii Cu chiciura în gene Cu gura lipită de cenușiul înghețat. Semne Umbroase, genele tale bat aripi Peste obrajii mei Laolaltă - semnele
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
ca și cum le-ai privi pentru prima sau pentru ultima oară În baie deasupra chiuvetei să-ți arunci în față câțiva pumni de apă înghețată să-ți zărești chipul hilar sau să te privească chipul pe tine din ovalul oglinzii brusc aburite de toți morții familiei Încet cu gesturi lejere dar ferme să îmbraci una câte una haine sportive - de sezon - să înșfaci din mers de pe colțul mesei un măr superb roșu - mărul Albei ca Zăpada - (îți va sluji de foame și
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea? Era un înger ce mă dojenea. Aoreola i se aburise și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența-mi frîntă-n catifea?...
Întîmplare... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7803_a_9128]
-
are ce imensă putere are frumusețea ei de parcă viitorul orb îmi pipăie fața căutându-și ochelarii Îndrăgostirea morților la plimbarea nocturnă acest mare oraș pare pustiu doar de la nesfârșitele geamuri flama televizoarelor încă unele baruri sunt deschise văd prin vitrinele aburite chipuri aplecate discutând febril le văd sufletul un deal râde cu narcise o biserică sângerează în timp ce se joacă degete cu ceașca o rugăciune disperată apoi iar vin gânduri-întrebări îmi aprind încă o țigară pot oare două vieți fi simultane măcar
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
cu verișorii Ștefan Dimitriu Porumbelul vestitor sau de ce iubim America lor, Pompilian și Maura, fie acasă la ei, fie „în deplasare“, într-o localitate din împrejurimi unde se stabilise Danusia. Îmi adusese fotografii de la to(i. Privindu-le, mi se aburiseră puțin ochii, dar n-am lăsat să se vadă. Domnul Guta înțelesese emoția mea și, o vreme, luase pe contul său conversația. - Dragul meu - îi spusese el - suntem foarte bucuroși de vizita dumitale, ca oaspete venit din cea mai puternică
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
acea recuzită (melo)dramatică a lui homo patiens, rămîne statornică năzuința către divorțul de materie. Năzuință potențată (oarecum sensibilizată, umanizată) în urma armistițiului cu lumea fenomenală. Irealizarea începe cu propria alcătuire somatică a făpturii auctoriale: „Prin anotimp străin, la ceasul/ cînd aburi ca sudoarea curg pe zidurile lumii,/ vîrtej țîșnit sub pasul meu de frunze/ asurzitor învăluindu-mă./ Cu ochii închiși, oprit în spaima tandră/ eu am rămas cu haita-n răsucire:/ limbi roșii, boturi în ocol, și rug/ suind pe căi
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
dau nas în nas cu cîte un vagabond care se adăpostea acolo peste noapte. Ce spaimă trăgeam amîndoi!" În fine, unul din comisionari, care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o privire aspră, apoi se apleca asupra catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit și pătruns de
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
pe care le purta. Nimeni nu părea să jinduiască la haina roșie de motocros a lui Gitanas sau la blugii lui Jonas. În schimb, "polițiștii" cu cagule se strînseră în jurul lui, pipăindu-i pielea fină a pantalonilor și jachetei. Scoțînd aburi prin găurile rotunde pentru gură, cu buzele acelea straniu decontextualizate, îi încercară gradul de flexibilitate al tălpii de la cizma stîngă. Un strigăt se ridică în clipa în care, din cizmă, căzu un teanc de dolari americani. }eava puștii se lipi
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
Simona Vasilache Sînt cărți care par făcute din rotocoale pufnite de samovar. Scrise anume ca să aburească felioarele de sticlă prinse în rama unui pince-nez. Ori lucrate, precum picturile sfumato, de partea cealaltă a ceții. Iar impresia asta nici măcar nu ține de lectură. Ți-o dă, aș spune, felul lor de politețe puțin desuetă, însă îmbietoare, cînd
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]