377 matches
-
Occident: Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla Măgureanu după o moșioară de danie domnească, fugind de undeva, de prin părțile turcești, ca să scape de ispășirea unui îndoit omor, se aciuase în Valahia și ajunsese armaș mare. O tristă faimă supraviețuise omului pătat de sînge ce nu fusese văzut rîzînd niciodată. La veneticul acesta necunoscut, despre care se zvonea că nu își destăinuia obîrșia că ar fi fost prea joasă, se
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
buletin și fără buletin nu puteai să ocupi nici un loc de muncă. Am avut prieteni care s-au străduit ani de zile pentru a obține un buletin de București și... n-au reușit. Dacă tatăl lui I. Ianoși s-a aciuat la Elöre... înseamnă că a primit și buletin de București". În optica dascălului de marxism-leninism, "ilegaliștii" care se bucurau în realitate de favoruri ("posturi preferențiale în nomenclatură, case în cartierele declarate "zone interzise", magazine speciale în care erau toate produsele
Intelectualul în istorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14377_a_15702]
-
în textele actuale sînt destul de frecvente derivatele, mai vechi sau mai noi, în -ime, cu sens ironic: șefime ("șefimea de la PRO TV", Evenimentul zilei, 1707, 1998, 2; "șefimea de la Prefectura și Consiliul Județului", arhiva Viața liberă, an 2000), funcționărime ("toată funcționărimea aciuată prin birourile din oraș", adevarul.kappa.ro; "funcționărimea arogantă", litterae.net), ștăbime ("toată ștăbimea Clujului se dă mare pe motoscutere vara", greenagenda.org), poețime ("poețimea română de pretutindeni, surprinsă de ineditul provocării", observatorcultural.ro/arhiva) etc. O serie de derivate
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
milion de pîlnii mereu deschise, trase acolo de creionul de tîmplărie al lui Molotov, ca într-un muzeu închis din care ieșeau șoarecii din cizmele soldatului eliberator plecat să se răcorească în Siberia - dar această liniște nu era pe deplin aciuată în noi, mereu între două mîini există un trup însetat, cei un milion de inși care uneori poposesc în el se manifestă zgomotos, cîntă, vor să iubească un milion de femei rumene ca niște castane aburinde în piață, vor să
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
fiecare zi sprijinit de un tei, cu genunchii strânși la piept și cu brațele încolăcite în jurul lor. Își sprijinea bărbia de genunchi și privea, pe sub claia de păr murdar și lățos, lumea trecând pe lângă el. Nimeni nu știa cum se aciuase prin sat, al cui era și de unde venea. Câțiva săteni se opriseră și-l întrebaseră cum îl chema, dar băiatul rămânea în continuare cu privirea ațintită absent în mijlocul drumului. Probabil era surd și mut, bietul băiat, fusese concluzia tuturor și
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
în același alb orbitor. în cea din fund, care, iarna, slujea de bucătărioară - vara se gătea într-o anexă alăturată, acoperită tot cu olanele aproape înnegrite de vreme și care probabil la început fuseseră roșii ca în tablourile pictorilor români aciuați pe aici, ca în sudul Franței, cel mai vestit fiind maestrul Dărăscu - așa dar, în odăița din fund se făcea o scăriță cu cinci trepte de lut, albe și ele, văruite bine cu bidineaua, și care duceau sus la dormitorul
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
își lichidase victima. Cercul de suspecți s-a restrâns la A.I. , care lucrase la un cioban în zonă. Anchetatorii au primit un ajutor nesperat de la polițiștii din Topolovățu Mare. La începutul lunii octombrie 2003, aceștia l-au amprentat pe A.I. , aciuat de mai multe săptămâni prin comună, punându-i în vedere să părăsească localitatea. Amprentele i-au fost descoperite în locuința femeii. Între timp, la urechile anchetatorilor au ajuns mai multe vești despre A.I. De la Postul de Poliție Criciova s-a
Agenda2004-20-04-politie () [Corola-journal/Journalistic/282427_a_283756]
-
instituțional" pentru a desemna simpatica (sau, după gust și împrejurări) terifianta vietate de la colțul blocului. Opțiunea lexicală permite în acest caz și alte speculații ironice: putem observa că adjectivul (uneori substantivizat) comunitar capătă un sens "intern" ("cîinii care s-au aciuat pe lîngă întreprinderi, garaje sau blocuri", EZ, loc. cit.) alături de care circulă, în traduceri cel puțin, și un sens specializat "pentru exterior": referitor la calitatea de membru al Comunității europene. în această ultimă accepție, comunitar este opus lui extracomunitar, cuvînt
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
au rost a fi comentate, proiectul a eșuat la "Nottara", dar și-a găsit finalitatea la "Bulandra". Privind lucid, nu înțeleg foarte limpede contribuția fiecărui co-producător al proiectului său, mai exact, al Teatrului "Bulandra", unde spectacolul pare a se fi aciuat. Trebuie spus că piesa este bine scrisă, cu o construcție teatrală și dramatică de o notabilă subtilitate, cu o atmosferă ciudată, mereu parcă la limita ilegalității cu libertatea. Dramă locuitorilor unei țări din Est - Iugoslavia - prosperă pe vremuri, astăzi o
Sîrbii sînt cu ochii pe Anna by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16454_a_17779]
-
o descătușare torențială de vitalitate, vigoare și frenezie? Alexandru Matei nu este un simplu percuționist, ci un întreg ansamblu. "Game"-ul nu este doar un ansamblu, ci o adevărată orchestră. Pentru această orchestră am compus Luxuria, în care s-au aciuat puzderie de stiluri și atitudini estetice, de procedee și principii componistice. Un dezmăț care, administrat în doze mari, are efectul unei otrăvi, dar care livrată homeopatic se poate comporta aidoma unui vaccin capabil să amelioreze starea noastră de imponderabilitate, întreținută
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
acolo unde naturii i se mai îngăduie să fie ea însăși, fie și în hățișuri uitate de Dumnezeu. Șipotele - locul acțiunii - reprezintă un astfel de loc, un crater cuprinzător și adânc pe mai multe nivele, adăpostind o mulțime omenească aici aciuată de teama năvălitorilor nevăzuți, dar bănuiți a roi prin preajmă - vezi Deșertul tătarilor -, stânjenită de alogeni și, mai cu seamă ducându-și traiul așa cum poftesc dirigenții ei. În realitate, spre a face obiectul unor experimente socio-politice mascând o surdă, acerbă
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
și cu probleme de politică externă, după ce Președintele Scării C (un pitic spilcuit și-al dracu’, însurat cu una mai înaltă ca el, cântăreață sau manechin, n-am înțeles exact) mi-a împachetat și mi-a trimis înapoi toți țiganii aciuați la el pe Scară. Într-o primă instanță, m-am enervat și-am vrut să expulzez și eu câțiva cetățeni de-ai lui, care locuiesc la mine pe scară. Printre ei era însă și unu’, Eram, însurat c-o prezentatoare
Un pitic care nu mai are loc de ţiganii mei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19879_a_21204]
-
Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Marin Ciulei era un om mic de statură, subțire și frumos la față. Ochii săi negri scăpărau scântei, parcă erau ochii unui animal de pradă. Porecla o căpătase bunicul său venit din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și așa le-a mers numele. Cultivau legume pe pământul primit și nu se dădeau în lături de la furtișaguri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
jandarmilor. S-au certat ... Citește mai mult Marin Ciulei era un om mic de statură, subțire și frumos la față. Ochii săi negri scăpărau scântei, parcă erau ochii unui animal de pradă. Porecla o căpătase bunicul său venit din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și așa le-a mers numele. Cultivau legume pe pământul primit și nu se dădeau în lături de la furtișaguri
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de lava lui fierbinte, ca de torentul cel puternic care așa și a rămas numai abia pe jumătate a fost explorat... Dar ce jumătate!!! Să dea Domnul așa ”jumătăți” la mai mulți! „Cântec pentru tine În mine iarăși dorul se aciuă/Te chem să vii, tu, cea, în care cred,/Frumoasă ca un revărsat de ziuă/ Și blândă ca o inimă de ied./ În numele dumbrăvilor pletoase,/Ce-ți scutură flori de tei în păr,/Eu zmulg azi vălul vorbelor frumoase/ Și
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
simțurile ei ascuțite la maximum înseamnă legendele locului - Ťtata hoțilorť, Andrei Mortu, despre care se credea că a murit de tot, a cincea oară, ar fi fost văzut cârpindu-și cămașa într-un copac; Vica, fiica lui, s-ar fi aciuat prin sat, sucindu-le bărbaților mințile, cu dragostea ei păcătoasă. Mai înseamnă apoi un univers gata să se dezintegreze, în care totul se amestecă haotic: ŤPe Condrat și pe diacon îi zări tremurați prin ceața ploii și prin albeața zăpezii
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
în momentul când gloanțele turcești de la 1877 îl ating. O pendulă scumpă, adusă din Germania cu o groază de bani, e montată de Constantin pe peretele cocioabei ca să acopere zgomotul sufocant făcut de carii. În hornul aceluiași adăpost incert se aciuase, fără să ceară voie, un viezure șchiop. Baba Fira, cea mai meșteră dintre vrăjitoarele din Valea Rea și cea mai longevivă dintre colportoarele de zvonuri, nu mai avea dinți deloc, "de-i stăteau obrajii numai ca prin minune". Câinele misteriosului
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
împietrirea trupului meu. Dor de cei morți, aproape de lumea lor". Starea declinantă se manifestă pe un fundal al "succeselor", sub diverse aspecte, de care au parte favoriții puterii, a căror lipsă de scrupule rănește inițiala inocență: "În Gazeta literară sunt aciuați Ťstîngiștiiť Moraru, Șelmaru etc. Dezgheț. Dar viața mea? Nici nu pot lucra sau citi cel puțin. Și copilul din mine care strigă încă după norii și păsările care trec fără să se oprească"... "Anonimatul" rezistentului se plasează în umbra numelor
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
financiar-contabile; știe pe dinafară sporurile și plățile suplimentare ale tuturora, de la director pînă la personalul de pază; se interesează de fiecare clanță, pupitru ori "bun din dotare", aflat "pe inventar"; are grijă pînă și de hrana bulinată evropenește a maidanezilor aciuați pe lîngă instituție, în pofida sfîșiatului repetat și zadarnic reclamat de ciorapi și de pantaloni ai te miri cui (pasămite, ar trebui considerate aceste manifestări patrupedice drept dovezi de tandrețe, dar...). Profesorului-funcționar nu-i punem la îndoială, Doamne ferește, realele calități; dimpotrivă
Despre "omul recent" de la catedră by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/9873_a_11198]
-
lui Ion Creangă și sute de imagini ale protipendadei ieșene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Atelierul său se afla pe locul unde astăzi este Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu". "Într-o margine a maidanului se aciuase într-un timp și baraca faimosului fotograf B. Brand, ce și-a asigurat nemurirea lăsând posterității chipul diaconului Ion Creangă și insistente anunțuri în "Curierul de Iassi", de prin 1874: "B. B. Brand, fotograf. Strada Păcurari, în colțu stradei Carol
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
numai cu ochii în zare. Privea undeva în depărtare, fără țintă. Parcă ar fi căutat sau ar fi așteptat pe cineva tot timpul. Nu vorbea mai cu nimeni. Dacă intra în bodega satului, lua un țoi de rachiu și se aciua la o masă lăturalnică. Lua câte o înghițitură și apoi, mângâind gâtul țoiului, între înghițituri, spunea parcă ceva. Dar cine știe ce? După o vreme pleca la fel cum o venit. Cu privirea rătăcită pe deasupra oamenilor și dus pe gânduri...Muncea de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să se adape boii! Dați-le apoi câte un braț de otavă! Așa ca o gustărică. Masa pentru noi și pentru dobitoace...la Crâșma din drum! a poruncit moș Dumitru. După ce au terminat ce aveau de făcut, oamenii s-au aciuat lângă fântână, sporovăind... Pâcule, știi tu ce îmi umblă mie prin cap de-o vreme încoace? Doar n-or fi gânduri ca la toți oamenii, pentru că ție îți țopăie prin scăfârlie doar sticleți. Unde sunt sticleți nu-i loc pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un alișveriș era un lucru de luat în seamă. Insă Costache era și el unul din cei mai atenți ascultători ai poveștilor ce se spuneau la masa cărăușilor. Avea grijă să-și termine cât mai repede treburile și apoi se aciua pe un scăunel lângă masa lor. Asculta cu evlavie tot ce se spunea, dar era atent și la nevoile mesenilor, în special la acelea ale lui moș Dumitru. In tinerețele lor, fuseseră doar camarazi de cătănie. Bine te-am găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la Hollywood...) Lionel privește lung spre ușa care se închide și se îndreaptă, cocârjat, spre propria garsonieră. E ora 10. Roman, cu o canistră galbenă în mână, se îndreaptă, pe două cărări, spre fostul teren viran pe care s-a aciuat șatra de țigani - e prea beat ca să mai fie politically correct. Aude scârțâitul viorilor, lătratul câinilor și nechezatul cailor, dar nu vede globul strălucitor care să indice rulota. Pe locul pe care se aflase ieri seară, acum e un dreptunghi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-i vorba acu'. Mă uit împrejur și nu mă pot mira îndeajuns: de-atâta amar vreme, de când trăim noi laolaltă, ce-am înjghebat? Căsuța asta, care-i ca vai de lume, și-o șură mare și goală, unde ne-am aciuat boișorii. Și pe urmă? DĂNILĂ (leapădă din mână surcelele adunate): Da' fie, Smarandă, că boi ca ai noștri nu găsești să cutreieri șapte sate: porumbi la păr, nalți la trup, țapoși la coarne, amândoi cudalbi, țintați în frunte, ciolănoși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]