14,789 matches
-
să‑și croiască un alt viitor. Când a văzut‑o pe Amalia prima oară, cu o tavă încărcată printre mese, i‑a plăcut prezența ei de spirit și a privit‑o mai atent. A descoperit pe fața ei o tristețe adâncă, dar și o femeie cu trăsături frumoase și corp în linii aproa-pe perfecte. Nu a stat prea mult pe gânduri. A dorit să o cunoască. Când i‑a adus cafeaua, a intrat cu ea în vorbă și i‑a propus
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
lăsat‑o să doarmă până după prânz, cu riscul că va întârzia la serviciu. Nu știa în ce tură va lucra ea. A dormit și el, neîntors. S‑a trezit la prânz, obosit, insuficient refăcut. Noaptea albă și supărarea lăsaseră urme adânci pe fața lui. Au mâncat târziu, în timp ce priviri furișe se strecurau de la unul la altul, fără a cunoaște ce motiv are fiecare să tacă. - Ți‑ai dat demisia de la restaurant? a întrebat el după ce a înghițit cu greu ultimele îmbucături
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_1_.html [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
pe lângă inspirație și un strop de îndrăzneală, efort continuu, chiar și un strop de umilință care să îngăduie exigenței puterea de a anula multe rânduri în favoarea limpezimii și luminii. El îți cere strădania continuă să dezlegi câte ceva din sensurile mai adânci, ori din imperfecțiile rânduielilor omenești, să descoperi mereu unghiuri noi din care să privești lumea, să dezlegi noi înțelesuri, să surprinzi esența, nota particulară. Scrisul îți cere să proiectezi lumini în colțurile obscure ale sufletului, să surprinzi fapte de tot
NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_niciodata_nu_e_prea_tar_elena_buica_1343815559.html [Corola-blog/BlogPost/360068_a_361397]
-
folcloric) să depoziteze fructul de grâu, bob după bob. Una dintre apreciatele artiste moldovence, parte a acestui trup și acestui suflet ce fac front comun cu iubitorii lor, poartă un nume căruia-i revine incontestabil un înalt merit în alinarea adâncă a zilelor vieții noastre, păstrând astfel distanță de posomorâre, această atât de statornică măcinare adâncă a omului. Numele e Vasilica Tătaru! Cu această artistă viața e mai lungă, mai strălucitoare, mai surâzătoare, iar pe toate cărările ei te bucuri de
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
a acestui trup și acestui suflet ce fac front comun cu iubitorii lor, poartă un nume căruia-i revine incontestabil un înalt merit în alinarea adâncă a zilelor vieții noastre, păstrând astfel distanță de posomorâre, această atât de statornică măcinare adâncă a omului. Numele e Vasilica Tătaru! Cu această artistă viața e mai lungă, mai strălucitoare, mai surâzătoare, iar pe toate cărările ei te bucuri de întâlnirea cu frumosul și voioșia. Dacă nu ar fi frumoasă ca o vinovată a suspinelor
VASILICA TĂTARU. CÂNTECELE, O SĂRUTARE PE GÂND de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1470221130.html [Corola-blog/BlogPost/370616_a_371945]
-
Chiar dacă știm că noi suntem prietenii lui (Ioan 15, 14) și că ”nu există dragoste mai mare decât ca cineva să-și dea viața pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13), totuși, în mintea noastră stăruie întrebarea psalmistului în cel mai adânc sens al acesteia: Ce este omul că-Ți amintești de el, sau fiul omului că-l cercetezi?” (Psalm 8, 4), în timp ce conștientizăm distanța dintre Creator și creatură, în principiu, iar în fapt distanța dintre cine este Dumnezeu și cine sunt
ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI APARTENENŢA NOASTRĂ de THEODOR DAMIAN în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 by http://confluente.ro/theodor_damian_1462284384.html [Corola-blog/BlogPost/379294_a_380623]
-
Strofe > Introspectie > TALPA ȚĂRII Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Talpa țării Printre stânci date uitării De preocupări nebune, Se zărește talpa țării, Pe cărările străbune! Urma i-a rămas adâncă Pe pământul strămoșesc! Florile de colț din stâncă, Veșnicia îi slăvesc! De pieri-vor alte urme Sub viscol și vreme rea, Talpa țării-n veci rămâne. Toți, ne sprijinim pe ea! Referință Bibliografică: Talpa țării / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare
TALPA ȚĂRII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1422717536.html [Corola-blog/BlogPost/377031_a_378360]
-
luna tresaltă dens Când îmi vorbești cu ochii fără să mă vezi ... Fluturii își ascund aripile între castele În razele lunii că într-un paradis , Și-n zborul lor haotic către stele Sclipesc în noapte că într-un vis ... În adâncă tăcere sub lampă de stele Mă joc pe clapele unui pian , Șuvițele de păr îmi flutură și ele Când cu aripi ucise iubirea nu o mai am ... Stelele îmi cheamă ființă între umbre Sunt aici dar mă simt de parcă n-
IN NOAPTEA CU LUNA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1474227381.html [Corola-blog/BlogPost/373906_a_375235]
-
pe o floare... Încă, încă puțin... Din fereastră, luna, ca ochiul unui sfinx o țintuia în tăcere și sub privirea sa hipnotică, respirația îi deveni din ce în ce mai ușoară, până când, desprinzându-se lin ca într-un zbor, se cufundă într-un somn adânc, lăsând dilema fără răspuns. Tania Nicolescu Referință Bibliografică: Dilema / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443456784.html [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
oare o întâmplare că gr. kanon „regulă“ are același etimon kan- „a săpa“ din iraniană? E probabil ca regula latină să fie și ea în relație cu brazda la arat sau cu repetarea de multe ori până rămâne o dâră adâncă, un „șanț“ . De la arâg, arig, arrug - la rigola nu e departe: o simplă afereză cf. araki-raki „rachiu“. Tot în legătură cu „a săpa, a scobi“ și deci cu canalul era văzută fata la iranieni kanya sau femeia: kona la suedezi, coană al
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1438755091.html [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
America de Sud), kin în armeană, în udmurtă ken „noră“ etc., femeia fiind văzută ca o brazdă (loc arat) în toate vechile mitologii. Ar fi multe de scris despre magh. arok - se vede legătura cu arik, arâk, arig -, cu sl. rov „șanț adânc, groapă“, poate și cu lat. rivus, rus. reka etc. Dacă cineva se mai îndoiește de relația lui canalis cu „a săpa, a scobi“ iată o frumoasă explicație dată în NDE, Paris, 1913, p. 158: canal, „râu săpat de om: rivière
CANAL de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1438755091.html [Corola-blog/BlogPost/369861_a_371190]
-
2013 Toate Articolele Autorului cu cățeii pămîntului m-am împrietenit mai la apus mai spre strigarea liniștii atinsă de întuneric nu vorbeam cu ei despre cum e să dormi în somnul pământului ei erau somn permanent în inima celei mai adânci netrezirii nu încercam să ating frunza sub care își socoteau patratul înghesuit al neluminii ei toți se născuseră pe șoapta nespusă a surdului răsărit mă amuza să știu că eu sunt ei fără să râd de nimic de nimic de
STRIGĂT ÎN SILABE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Strigat_in_silabe_george_adrian_popescu_1370374076.html [Corola-blog/BlogPost/346234_a_347563]
-
vorbele înțelepte ale personajului deloc mut și surd al lui Maxim Gorki - Satin: „O-mul! Ce minunăție! Ce mândru sună acest cuvânt! O-mul! Trebuie să ai respect față de om!” ... Ei, dar cum să te mai raportezi la asemenea vorbe adânci, când au fost aruncate de ceva vreme în cazanul cu smoală al infernului teluric cuvinte (cândva, pline de sens) precum morala, omenia, cinstea, demnitatea, respectul, puritatea, valoarea intrinsec-umană etc.!... Ce nevoie mai este azi de așa ceva, când se statuează, iată
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A NEMUNCII ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_ziua_interna_magdalena_albu_1368836919.html [Corola-blog/BlogPost/354885_a_356214]
-
Fugind din calea ei? Imposibil. A fugi din calea istoriei înseamnă a colabora cu ea. Scriind?! Curgi odată cu timpul. Clădești ruine. Te-aduni într-o oglindă care se sparge în realitate. Dar dacă te reculegi într-o tăcere atât de adâncă și grea încât în jurul tău istoria se face liniște? Tăcerea nu se știrbește, nu trebuie tradusă, nu-i trebuie note de subsol și nici ediție critică. Doar un autor onest. Istoria, o clipită. Lupta, o respirație. Mircea Vulcănescu - scriitorul a
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 by http://confluente.ro/Stelian_gombos_1402470546.html [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > REVERIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Crește prețul la legume, praz Ce să faci cu-atâta penurie Între agonie și extaz, La ora mesei, în bucătărie? ---------- Adâncă pace, dulce miez De care rar avurăm parte E toată viața doar o carte Deschisă printr-un fa diez Și se va lumina de ziuă În jumătăți de oră două Lumea e un fel de zoo, Cum spunea și Cassius
REVERIE de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Reverie_0_0.html [Corola-blog/BlogPost/359457_a_360786]
-
forța brută a naturii sau conflictul dintre cultură și haosul necivilizat joacă aici un rol cât se poate de secundar. Detalii precum atinsul taurului, înmuiatul batistei în sânge sau tăierea cozii și înmânarea ei învingătorului au o semnificație mult mai adâncă, ducând cu gândul la unele ritualuri arhaice și la obiceiuri perpetuate din antichitate. Taurul a fost animalul totemic al multor popoare din bazinul mediteranean. Hitiții și arameii îl divinizau, pe post de simbol al fecundității mitice, al puterii supranaturale a
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1375529678.html [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
șansă, încununată mai apoi de o renaștere aparent miraculoasă sunt câteva dintre elementele care creează emoțiile cele mai puternice. Nu doar jocul cu viața și moartea sunt tipice pentru spanioli, ci însăși respectul și importanța pe care o acordă sentimentelor adânci, acelor emociones fuertes care conferă existenței un sens profund. „Rigiditatea și incapacitatea de a simți emoție constituie pentru spanioli nenorocirea cea mai groaznică ce poate paște un om”, scria cândva Gerald Brenan în The Face of Spain. Spania îi regizează
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1375529678.html [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
de făclie actoricească, teatrală. Iar teatrul dintotdeauna mi l-am imaginat, ca pe un locaș sfânt. Așa și este, așa și a fost, așa și va fi. Ca spectator, am trăit, cu toată firea, clipele de mare fericire și de adânci emoții.Talentul și dăruirea actorilor emană peste popor, dar și în lume, razele neprihănite ale virtuții omenești, sfințenie și reverberația iubirii neconceput de imense. GÂNDURI DESPRE TEATRU Această poveste, pe care doresc să V-o spun, începe în anii copilăriei
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1469213993.html [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
Autorului PARFUM ALBASTRU de Nicolaie DINCĂ Gustam parfumul toamnei - albastru, ozonat -, Pe cer pluteau iluzii - fantazme vii de fum... Atunci ți-ai strâns iubirea-ntr-un zâmbet minunat Și ai stârnit vulcanul, ce-l simt în piept și-acum. Ochii, adânci și sinceri, mă-nvăluiau, fierbinți, Și răsădeau în mine semințele de dor Iar zâne mici, din harfe, îmi susurau cuminți Baladele iubirii, purtându-mă pe-un nor. De-atunci nici frig, nici frică, n-am mai simțit nicicum Iar inima
PARFUM ALBASTRU de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1444889199.html [Corola-blog/BlogPost/372595_a_373924]
-
corturilor din tabăra păgână, ascunzându-se de mai multe ori printre scaieți și boscheți de măceși. Ce va face însă mai departe? Foarte aproape se vedeau corturile mari și întunecate. Mai încolo, spre dreapta, exista, i se păru, o viroagă adâncă, o râpă cu malurile lutoase, săpate demult, de pe vremea inundațiilor. Se gândi să încerce mai întâi să ajungă acolo, că la adăpostul malurilor, pe care și le amintea ca fiind înalte, ar fi fost mai în siguranță. Se îndreptă, așadar
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
ploile care căzuseră necontenit câteva zile la rând rupseseră brutal din malurile deja zimțuite halde de grohotiș, înnămolise prundișul gârlei, căpițele de fân fleșcăite și mucegăite de pe costișe alunecau în ritmul năvalnic al torenților învolburați, negri ca mâzga cea mai adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
apărea prăpastia La un hotel din Berlin Cocoșat ca semn de întrebare Creat de coroziunile din stâncă Îmi apărea disperat Mă desfigurează părăsirea Plecarea ta mă fărâmițează Ca mâna barbară o statuie Camera și reproducerile pe ziduri Erau în comă adâncă Numai perdelele se clătinau Ca și când se-nfiripa prin ele cineva Ca să îți dea un avertisment Referință Bibliografică: Poezie albaneză Milazim Krasniqi ( În traducerea lui Baki Ymeri) / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1270, Anul IV, 23 iunie 2014
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Baki_ymeri_1403519324.html [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
au existat câteva sute pe care le-am fumat din dependență. Prima dată când am luat hotărârea fermă să renunț la fumat, eram în Grecia, pe plaja Egremni din insula Lefkada. Era o vreme ideală, iar eu înotam în apa adâncă și turcoaz cu valuri mari doar cât să simți un pic puterea mării, fără să fii în pericol. M-am gândit că am nimerit într-un punct perfect al spațiului și al timpului în care nu mai am nimic altceva
Confesiunea unui fumător: pentru fiecare țigară pe care am fumat-o din plăcere, au existat câteva sute pe care le-am fumat din dependență by https://republica.ro/confesiunea-unui-fumator-pentru-fiecare-tigara-pe-care-am-fumat-o-din-placere-au-existat-cateva-sute-pe [Corola-blog/BlogPost/338508_a_339837]
-
n-au apus. În care melancolia Nu prea este de ajuns. Mi te caut pe oriunde Ai văzut sau tu ai vrut. Aș putea chiară și tunde Clipele de conținut. Tot te strig mereu în noapte Până când am răgușit. Țipete adânci ! ... Nu șoapte ! Dară tu mai părăsit. Vino iară să-ntregim Tot ce-am dărâmat odat’. Dar noi să nu ne mințim Că acum ne-am împăcat. Oricât ai fi de departe Nimic nu stă între noi. Iar de viața ne
DORUL DE TINE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1465795162.html [Corola-blog/BlogPost/348497_a_349826]
-
evocă e sincer și fără echivoc. Cartea se citește cu plăcere și curiozitate pentru ce a fost atunci, în anii cincizeci - șaptezeci ai secolului trecut care au lăsat, în sufletul lui Constantin Mateescu și al întregii lui generații, o urmă adâncă. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Constantin Mateescu: Altfel de proză*. Cronică, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/constantin-mateescu-altfel-de-proza-cronica-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339365_a_340694]