1,420 matches
-
răpi. Ca, de altfel, și credința - unica posibilitate autentică de a lua în posesie propriul destin. Amândouă sunt arme rare, de o nesfârșită precizie, cu care Ștefan Niculescu a dobândit știința învingătorului fără învins, a cuceritorului fără pradă, ce se adapă din tradiția unui spațiu imens, pentru a îmbogăți un timp eroic. Cândva, în studenția mea, Ștefan Niculescu mi-a recomandat să citesc Manualul lui Epictet. Acolo am aflat că înțeleptul este "cel care se împacă în chip desăvârșit cu necesitatea
Muzica cea de toate zilele: Maestrul la 75 de ani by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14733_a_16058]
-
picto-politicii a noi nuanțe ale negrului. Năstase a pus nasul în piept, acceptând fără crâcnire aspra corecție a mai-marelui națiunii. Nu mai vrea nici anticipate, nici remaniere, nici demisie. Umilit, a învârtit-o ca la Ploiești: că n-o să-și adape avionul guvernamental de la pășunistele fântâni naționale, ci o să-l alimenteze - auzi! - din zbor. Haide-da! Care zbor, domn' Năstase? Zborul pe burtă în care vă exersați de când ați pus mâna pe putere? Zborul razant deasupra cuibului de corupți ce și-au
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
de altfel, în finalul romanului, sfârșește sărind din ce în ce mai sus, sub ochii fiului său Asmaan, nume sugerând cerurile, as-saman. Viața e furie, care ne mână spre înălțimi și adâncuri - iată cât de modern era pe vremuri ironizatul, de către elevii noștri, Coșbuc, adăpat și el la înțelepciunea indiană, cu "o luptă-i viața"!) Dar pulsul pe care Rushdie vrea să-l salveze dintr-o posibilă bruscă uitare (posibilă bruscă și finală pace) e chiar vârful, tensiunea Americii: ritm tot mai accelerat, cu dezlănțuirile
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
arătați. Nu vă lipsește inteligența și nici gustul pentru lucrul binișor făcut din prima, dar vă rămâne de muncit, la rece, cu detașare, la eliminarea balastului. Luând cele mai bune două versuri din a dvs. Scrisoare din nori, anume: "mă adăp din sete/ mă hrănesc cu foame", ideea a fost de-a lungul vremii sub condeiul mai multora. Iar găselnițe de tipul "în sertarul gâtlejului meu umed" "suflet în umbra rimelului" sau "în singurătatea nărilor tale parfumate" sunt evident neinspirate și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14184_a_15509]
-
într-una lemne o zi, o noapte, încă o zi și o noapte fără să-și dea seama, scuipând din ce în ce mai des în palme, până ce îl apucă o sete cumplită... Începând o aversă, se întinde cu gura în sus și se adapă de la ploaia de vară puternică... Aducându-și în fine aminte de el, ceilalți frați călugări îl caută și îl găsesc, în dimineața celei de a treia zi de la dispariție tăind lemne în mijlocul unei redute de butuci despicați... Îi dau să
Exerciții de proză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13619_a_14944]
-
ar îndestula înverșunatele fiare dacă ce-i înăuntru ar ieși afară dacă ce-i afară ar intra înăuntru. Ploaie la țară Sprijinite neajutoratele plante de fulgere cum de araci și te uiți cum plouă cum Ochiul din înalturi se lichefiază adapă cu milostenie vegetația oarbă umil prefăcîndu-se și El în orbire. Sfîrșit de an Margine strîmbă de an și-o zăpadă ușoară dintr-odată-nghițită de flacăra lumînării cum o pastilă de-un om gripat. Oboseala Sporește oboseala între crestăturile gerului testate fără
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4033_a_5358]
-
zero) numărul Unu s-a prăbușit în zero mărturisește-i substanța! Prefer-o! acolo-n întunericul umed se zămislește nucleul meu muced (10 mai 2008) Ritual (târziu) mă umplu cu spirit precum lutul cu apă pe-amândoi același Logos ne-adapă eu sunt mai sărac cu trei spice albina-n zadar încearcă să mă ridice dar e prea târziu cerul îmbătrânește mi se învârte inelul morții pe dește cele trei spice ritualic le tund și-n sănătatea pământului mă scufund (28
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]
-
Dumitru Hurubă Ce vremuri erau când miorițele lăi-bucălăi se adăpau din izvoare cristalin-murmurânde în timp ce rumenii ciobănași cântau din fluiere de os!; când Vitoria Lipan, în calitate de Penelopă autohtonă, cumula funcțiile de ministru al justiției și de criminalist - cu succese mult mai notabile decât... Pardon? Mă scuzați: mi s-a părut că
Din basmele românilor by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13373_a_14698]
-
are o personalitate" - dar o exploatează folosind o găselniță interesantă, chiar originală pentru un film biografic. Actorul principal (Geoffrey Rush) își abandonează din când în când personajul pentru a impersona altele. Astfel sugerează că Sellers, actor gol pe dinăuntru, se adăpa din manierismele oamenilor din viața lui fără a-i cunoaște/ a vrea să-i cunoască realmente. Regizorul Stephen Hopkins mizează corect pe Rush. Chiar mi-e greu să-mi imaginez un alt actor care să poată interpreta cu atâta vitalitate
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
drum mi se desfac prăpăstii,/ Și-n negură se-mbracă zarea,/ Eu în genunchi spre tine caut:/ Părinte, -orînduie-mi cărarea!// în pieptul zbuciumat de doruri/ Eu simt ispitele cum sapă,/ Cum vor să-mi tulbure izvorul/ Din care sufletul s-adapă./ Din valul lumii lor mă smulge/ Și cu povața ta-nțeleaptă,/ în veci spre cei rămași în urmă,/ Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă" (Rugăciune). Tonul patetic trasează imaginile unei dureri ce-și pierde inserția istorică, vărsîndu-se în absolut, durere care
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
celui căzut între tâlhari, slujește la patul bolnavului cu devotament, sfială, prețuire și dragoste, poartă poverile celor mai slabi (Gal. 6, 2), sfătuiește în bine pe cel ce este gata să se prăvălească în noroiul patimilor, satură pe cel flămând, adapă pe cel însetat, îmbracă pe cel gol, cercetează pe cel bolnav (Mt. 25, 35-36) etc. Dragostea apropie suflet de suflet, inimă de inimă și pune pe om în slujba omului. Dragostea face pe cel ce o are și o dezvoltă
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
mai mare parte menirea și statutul, este TVR Cultural. Mai ales de când la conducerea sa se află Doamna Daniela Zeca Buzura - felul de Om, în sfârșit potrivit la locul potrivit. Emisiunile postului respectiv - fie în direct, fie înregistrate - ne mai adapă sufletul și mintea cu bine și frumos: Istorie polemică; Muzică și muzicieni; 75 de minute despre...; Dilemele istoriei; Artă versus artă... Apoi: concerte simfonice, spectacole de operă și/sau de operetă, balet, filme cu adevărat artistice, jurnalele culturale etc. Ca să
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
hălci mușcând! Plutire O, cine noaptea se-nălța din otrava magmei mele, tăind codri de văzduh, ape, bezne, cercuri grele? Mușca din idealul orizont strivit cât ai clipi-ntre pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai umplut fântână pribegiei S-adape lutul sterp în care-mi cresc cuvintele Sa-nece ciutura melancoliei. Doamne! Ai strâns sihăstria pădurii și-a haiducilor vină Si-ai făcut pântec de liniște S-adune-n hârbul de ură chirpic de hodina S-adoarma războaie pe tăcutele flinte. Doamne
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
fluier Din dor și jelanii rămase acasă. ac CIREȘII În cireșii târzii de afară Inflorit-au gânduri de plumb Pe smicelele de-odinioara Ce-ntarcau iubirile strâmb. În cireșii cu poale curtate Albine astrale culeg înțelesuri Cu trompele-n stele-mbaiate Adapă polenul teluric din șesuri. Nuntiți pe vecie cu astrele Își scutur-adesea o glumă Din zaua-nfipta-n braniște Să crească umbră de huma. Și dacă vară mustăcește Sub salul copt de ghidușii Plămada de iubiri le amintește Să-și ningă chitele de
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
naturii pentru crucificarea Domnului. "Iisus murea pe cruce, Sub arșița grozavă/ Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii/ Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinei/ Părea că varsă lavă/ și chiar În clipa morții huliră cărturarii/ Cu fierea oțețită Îi adăpau străjerii./ Râdea În hohot gloata de spasmele durerii/ Și-L ocărau tâlharii .../ Zdrobită, la picioare-i zăcea plângând Maria/ Și-adânc zbugnea durerea din inima-i de mamă/ Alături Magdalena, În lunga ei maramă/ Țipa văzând urgia ..." Preotul basarabean Alexe
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
intense participări la viața dumnezeiască, ceea ce Sfântul Grigorie, după cuvântul psalmistului, simbolizează prin grăsimea casei lui Dumnezeu și râul desfătării (Ps. 35, 8<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum canticorum, P. G. XLIV, col. 989C. footnote>), din care se adapă cei duhovnicești. El arată că precum orice beție produce un extaz (ieșire) al minții, luată în stăpânire de vin, la fel și cea duhovnicească produce o strămutare spre cele mai bune, „spre cele mai dumnezeiești (πρός τά ϑειότερα)”<footnote Ibidem
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
cu care am pus Întrebarea. “s-a lăsat din zbor un albatros Bănuind sub aripi un catarg; Poate se temea de glasul Mării, Poate Îl chema un vis spre larg. ............................................................... l-am privit cu mii de ochi deodată cum Își adăpa-acolo sus sufletul... apoi s-a dus spre zare, dar de ce venise-nu ne-a spus...” (Albatrosul Obosit) Colțul acesta de răi al sufletelor noastre numit România, Își pierde parcă, din ce In ce mai des, reperele. Oare copacii ei unde Își Îndreaptă ramurile? Către
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
și-o poate potoli decât prin înălțarea către Hristos, Care o satură, umplându-o și mai mult de dorul după iubirea Lui. De aceea a fost trimis Duhul Sfânt în lume, pentru a ne dărui apa înnoirii duhovnicești, pentru ca noi, adăpându-ne prin Duhul, (să primim și să) iubim pe Hristos<footnote Sf. Atanasie cel Mare, Epistola I către Serapion, P.G., XXVI, col. 576. footnote>, iar prin Hristos, pe Tatăl. Parafrazându-l pe Sfântul Nicolae Cabasila, putem spune că, dacă ochiul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
și-o poate potoli decât prin înălțarea către Hristos, Care o satură, umplându-o și mai mult de dorul după iubirea Lui. De aceea a fost trimis Duhul Sfânt în lume, pentru a ne dărui apa înnoirii duhovnicești, pentru ca noi, adăpându-ne prin Duhul, (să primim și să) iubim pe Hristos<footnote Sf. Atanasie cel Mare, Epistola I către Serapion, P.G., XXVI, col. 576. footnote>, iar prin Hristos, pe Tatăl. Parafrazându-l pe Sfântul Nicolae Cabasila, putem spune că, dacă ochiul
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
toate mădularele trupului, multe fiind, sunt un trup, așa și Hristos. Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toți, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, și toți la un Duh ne-am adăpat. Căci și trupul nu este un mădular, ci multe” (I Corinteni XII, 12-14). Motivul pentru care putem spune acestea este mărturisirea aceleiași credințe, „căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus. Căci, cîți în Hristos v-
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
branziliencelor ăstora care țipă ca-n orgasm cînd marcă un punct, du-mă Doamne, într-o insulă pustie, și-ți jur că n-o să le fut, nu, ci o să le antrenez, o să le miros sudorile încinse de joc, o să le adăp și-o să le pun în iesle numai crini! N-am citit nici toate cărțile, carnea e încă veselă! Dar cînd voi ajunge la vorba franțuzului, ce naiba o să fac? Acum, sînt sigur că niciodată nu voi citi chiar toate cărțile, dar
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
viitoare. Rostirea lui mă tulbură. Simțeam că mă încărcase cu o obligație, a cărei înfăptuire se prefigura într-o activitate continuă la care visasem în adîncul ființei mele, de cînd începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
de abnegație amoroasă... mda... fraza se lățea fără sens, degeba mai încercam să scriu...trebuia să termin povestea... sau să o tîrîi... la cheremul... la pofta cui? Pe urmă , brusc, au năvălit ștrumpfii, s-au dat peste cap, s-au adăpat din linguri, au desfăcut papiotele multicolore din sertărașul mașinii de cusut și s-au înfășurat vioi în ațe, au deschis televizorul, frigiderul, mașina de spălat, calculatorul, radioul, dulapurile, ce hoardă, Dumnezeule!... au încercat pixurile la culoare... fîșșșșșșșșș...pe coli vernil
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
rugăciunii Până în sămânță ultimă a vieții, Până când vine învierea. 2 Ce lumi de zelul singurătății pline, Și noaptea purtătoare de cuvinte diforme, Laudă de moarte dezgolindu-mă vine Din văzutele, nevăzutele forme. Cine am fost, în genunchi și vasal Ce adapă a cuvântului cosmogonie Sau praful stelei focului letal, Cel care precum somn și vis învie? Am fost divinul unei alte limbi moarte, Mă sărbătoresc lacrimi de idoli dispăruți. Zeu beat al vremii din urmă să mă poarte Precum tu în
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]