100 matches
-
sau fără activare metabolică, pot fi folosite diverse sușe haploide și diploide ale drojdiei Saccharomyces cerevisiae. Au fost utilizate metode de producere a mutațiilor directe în tulpini haploide, cum ar fi măsurarea transformării din mutanți roșii, care au nevoie de adenină (ade-1, ade-2), în mutanți albi cu nevoi duble de adenină, și metode selective precum inducerea rezistenței la canavnaină și cicloheximidă. Cel mai folosit sistem de reversie validat presupune folosirea sușei haploide XV185-14C, care conține mutații de codon non-sens ade 2-1
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
și diploide ale drojdiei Saccharomyces cerevisiae. Au fost utilizate metode de producere a mutațiilor directe în tulpini haploide, cum ar fi măsurarea transformării din mutanți roșii, care au nevoie de adenină (ade-1, ade-2), în mutanți albi cu nevoi duble de adenină, și metode selective precum inducerea rezistenței la canavnaină și cicloheximidă. Cel mai folosit sistem de reversie validat presupune folosirea sușei haploide XV185-14C, care conține mutații de codon non-sens ade 2-1, arg 4-17, lys 1-1 și trp 5-48, reversibile prin acțiunea
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
conținut rezidual de gudron de cel mult 0,23 % în greutate Acrilamidă 3-hidroxi-2'-metoxi-2-naftanilidă 3-hidroxi-2-naftanilidă 3-hidroxi-2'-metil-2-naftanilidă 2'-etoxi-3-hidroxi-2-naftanilidă 4'-cloro-3-hidroxi-2',5'-dimetoxi-2-naftanilidă Clorhidrat de aminoacetonitril 2-bromo-2(bromometil)pentandinitril 1,3:2,4-bis-O-(3,4-dimetilbenziliden)-D-glucitol Carbofuran (ISO) 3-metil-1-p-tolil-5-pirazolonă 2-cloropiridină Adenină 2,6-diclorchinoxalină Sesquisulfat monohidrat de N-[2-(4-amino-N-etil-m-toluidino)-etil]metansulfonamidă Lacuri aluminice preparate din coloranți, destinate fabricării pigmenților utilizați în industria farmaceutică(1) Amestec care conține, în greutate: - 30-45 % rășină poliamidică; - 2-10 % diazonaftochinonă; - 50-65 % γ-butirolactonă Amestec tensioactiv de săruri disodice
32005R0989-ro () [Corola-website/Law/294219_a_295548]
-
transport Conservarea unității adult de sânge total se face în spații frigorifice, la temperatură controlată cuprinsă între +2°C și +6°C. Durata maximă de conservare depinde de soluția anticoagulantă/de conservare utilizată. Pentru soluția anticoagulantă/de conservare CPD-A (Adenina) durata maximă de conservare este de 35 de zile. În caz de transport, în interiorul containerului nu se va depăși temperatura de +10°C mai mult de 24 de ore. Înaintea distribuției și înaintea transfuziei se verifică vizual fiecare unitate pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/189586_a_190915]
-
transport Conservarea unității adult de sânge total se face în spații frigorifice, la temperatură controlată cuprinsă între +2°C și +6°C. Durata maximă de conservare depinde de soluția anticoagulantă/de conservare utilizată. Pentru soluția anticoagulantă/de conservare CPD-A (Adenina) durata maximă de conservare este de 35 de zile. În caz de transport, în interiorul containerului nu se va depăși temperatura de +10°C mai mult de 24 de ore. Înaintea distribuției și înaintea transfuziei se verifică vizual fiecare unitate pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/189585_a_190914]
-
5-trifluorofenil)butil-2-amoniu, monohidrat 2,4-diamino-6-cloropirimidină Monoclorhidrat monohidrat de 2,5-diamino-4,6-dihidroxipirimidină Mepanipirim (ISO) Guanină Bis(tetrafluoroborat) de 1-clorometil-4-fluoro-1,4-diazoniabiciclo[2.2.2]octan 2,6-dicloro-4,8-dipiperidinopirimido[5,4- d]pirimidină N-(4-etil-2,3-dioxopiperazin-1-ilcarbonil)-D-2-fenilglicină N-(4-etil-2,3-dioxopiperazin-1-ilcarbonil)-D-2-(4-hidroxifenil)glicină Adenină 1,3,5-tris[(3,5-di-terț-butil-4-hidroxifenil)metil]-1,3,5-triazină= -2,4,6 (1H,3H,5H )-trionă Cianazină (ISO) 1,3,5-tris(2,3-dibromopropil)-1,3,5-triazinan-2,4,6-trionă Hexazinonă (ISO) Tris(2-hidroxietil)-1,3,5-triazintrionă Ezetimib (DCI) Azepan, utilizat la
32006R0300-ro () [Corola-website/Law/295164_a_296493]
-
TRIMETAZIDINUM 378. TRIMIPRAMINUM 379. TROPICAMIDUM 380. TROXERUTINUM 381. TYETILPERAZINUM 382. VACCINURI 383. VANCOMYCINI HYDROCHLORIDUM 384. VASOPRESSINUM 385. VERAPAMILUM 386. VINCAMINUM 387. VINCRISTINUM 388. VINPOCETINUM 389. XANTHINOLI NICOTINAS 390. ZUCLOPENTHIXOLUM B. - fără contribuție personală 1. ACIDUM RETINOICUM 2. ACIDUM VALPROICUM 3. ADENINA 4. ALPRAZOLAMUM 5. AMANTADINUM 6. AMFASTINUM 7. AMINOGLUTETHIMIDUM 8. AMITRIPTYLINUM 9. ASPARAGINAZUM 10. AZATHIOPRINUM 11. BACLOFENUM 12. BIPERIDENUM 13. BLEOMYCINUM SULFAS 14. BROMAZEPAMUM 15. BROMOCRIPTINUM 16. BUFORMINUM 17. BUSPIRONUM 18. BUSULFANUM 19. CĂLCII FOLINAS 20. CARBAMAZEPINUM 21. CARBOPLATINUM 22. CARDIOXANUM
EUR-Lex () [Corola-website/Law/120236_a_121565]
-
populația are accesul variabil la o nutriție bună și la controlul sănătății, înălțimea are eritabilitatea de doar 62%. Baza moleculară pentru gene este acidul dezoxiribonucleic (ADN). ADN-ul este compus dintr-un lanț de nucleotide, dintre care există patru tipuri: adenina (A), citozina (C),guanina (G) și timina (Ț). Informația genetică există în secvențele acestor nucleotide, iar genele sunt întinderi vaste ale acestor secvențe de-a lungul ADN-ului. Virușii sunt singurele abateri de la această regulă - câteodată virușii folosesc moleculă de
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
decât pe cea a ADN-ului ca material genetic. În mod normal, ADN-ul este o moleculă dublu-catenară, răsucita într-o formă dublu-spiralată. Fiecare nucleotid din moleculă de ADN se leagă de preferință cu un nucleotid partenet din catena opusă: adenina se leaga cu timina și citozina se leaga cu guanina. Astfel, în forma sa dublu-catenară, fiecare catena conține efectiv toată informația necesară, redundant cu catena partenera. Această structură a ADN-ului este baza fizică pentru transmiterea caracterelor: replicarea ADN-ului
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
premiul Nobel. Acizii sunt macromolecule formate din unități mai mici numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotata, o moleculă glucidică (o pentoza) și un radical fosforic. Bazele azotate, în funcție de structura lor, se împart în: "purinice" (A, Adenina, G Guanina) și "pirimidinice" (Ț, Timina, C, Citozina, U, Uracilul). În structura ADN-ului intra perechi de baze alcătuite din adenina, guanina, timina și citozina, în timp ce, la ARN, timina este înlocuită de uracil. Gruparea glucidică este desemnată de riboza la
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
o moleculă glucidică (o pentoza) și un radical fosforic. Bazele azotate, în funcție de structura lor, se împart în: "purinice" (A, Adenina, G Guanina) și "pirimidinice" (Ț, Timina, C, Citozina, U, Uracilul). În structura ADN-ului intra perechi de baze alcătuite din adenina, guanina, timina și citozina, în timp ce, la ARN, timina este înlocuită de uracil. Gruparea glucidică este desemnată de riboza la ARN sau dezoxiriboză la ADN. ADN-ul este format din două lanțuri de polinucleotide, iar ARN-ul este format dintr-un
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
de zece nucleotide. Cele două lanțuri care formează dublă spirală sunt legate prin legături de hidrogen între o bază purinica și una pirimidinică : A = Ț, Ț = A, C =G, G = C. Cele două lanțuri sunt antiparalele și sunt complementare (totdeauna adenina se leagă de timina, timina de adenina, citozina de guanina și guanina de citozina). Structura secundară a ADN-ului poate fi de tipul B (structura descrisă de Watson și Crick, cu un pas de zece nucleotide), de tipul A (cu
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
formează dublă spirală sunt legate prin legături de hidrogen între o bază purinica și una pirimidinică : A = Ț, Ț = A, C =G, G = C. Cele două lanțuri sunt antiparalele și sunt complementare (totdeauna adenina se leagă de timina, timina de adenina, citozina de guanina și guanina de citozina). Structura secundară a ADN-ului poate fi de tipul B (structura descrisă de Watson și Crick, cu un pas de zece nucleotide), de tipul A (cu un pas de unsprezece nucleotide) sau de
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
Acidul ribonucleic (ARN) este, ca și ADN-ul, un polinucleotid format prin copolimerizarea ribonucleotidelor. Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un fosfat. În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina. Molecula de ARN este monocatenară (este alcătuită dintr-un singur lanț polinucleotidic). Este un complex macromolecular similar, structural și
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
alcătuită dintr-un singur lanț polinucleotidic). Este un complex macromolecular similar, structural și funcțional, în multe privințe ADN-ului. ARN-ul rezultă din copolimerizarea ribonucleotidelor, care determină formarea unor lanțuri lungi, monocatenare. Un ribonucleotid este format dintr-o bază azotată (adenină A, guanină G, uracil U și citozină C), o pentoză (D-2-dezoxiriboză) și un fosfat. În molecula de ARN uracilul înlocuiește timina). Polimerizarea ribonucleotidelor se realizează prin legături fosfodiesterice în pozițiile 3’- 5’. Compoziția nucleotidică (sau secvența, ordinea nucleotidelor în moleculă
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
complementar. Catena de ADN care funcționează ca matriță pentru sinteza ARN-ului se numește catenă sens. Sinteza ARN-ului (transcripția) se realizează pe baza complementarității bazelor azotate ca și în cazul replicării moleculei de ADN cu o singură excepție: în dreptul adeninei de pe catena matriță a ADN-ului se va atașa uracilul în catena nou sintetizată de ARN. Polimerizarea ribonucleotidelor în transcripție se desfășoară în același sens ca reacția de polimerizare a dezoxiribonucleotidelor din cadrul replicării ADN-ului și anume de la 5' spre
Acid ribonucleic () [Corola-website/Science/304511_a_305840]
-
acizi și resturilor de ester). Oxigenul de asemenea se găsește în grupele fosfat () care fac parte dintr-o moleculele foarte importante din punct de vedere energetic, numite adenozintrifosfat (sau "ATP") și adenozindifosfat (sau "ADP"), din bazele azotate purinice (excepție face adenina) și pirimidinice ale ARN-ului și ADN-ului, și în oase sun formă de fosfat de calciu și hidroxilapatit. Oxigenul este cel mai abundent element chimic, după masă, în biosfera, atmosfera, hidrosfera și litosfera Pământului. Oxigenul este al treilea cel
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
în reglarea apoptozei. Într-adevăr, în faza efectoare a apoptozei se deschid porii de tranziție a permeabilității mitocondriilor. Acești pori sunt canale oligo-proteice constituite la nivelul membranei externe de către VDAC ("Voltage Dependent Anion Channel"), iar la membrana internă de către ANT ("Adenine Nucleotid Translocator"). În urma deschiderii acestor pori se eliberează moleculele pro-apoptoice, ca citocromul C, caspazele 2, 3 și 9 precum și "factorul de inducere a apoptozei" ("Apoptosis Inducing Factor" - AIF). AIF este una din moleculele pro-apoptoice liberate de mitocondrii, localizat în spațiul
Apoptoză () [Corola-website/Science/316037_a_317366]
-
două cicluri de tratament . Cum acționează Evoltra ? Substanța activă din Evoltra , clofarabina , este un citotoxic ( un medicament care distruge celulele care se divid , cum sunt cele canceroase ) . Aparține unei clase de medicamente anticanceroase numite „ antimetaboliți ” . Clofarabina este un „ analog ” de adenină , care este o componentă a materialului genetic fundamental al celulelor ( ADN și ARN ) . Aceasta înseamnă că , în organism , clofarabina ia locul adeninei și interferează cu enzimele implicate în producerea de material genetic , numite „ ADN - polimeraze ” și „ ARN- reductaze ” . 7 Westferry
Ro_326 () [Corola-website/Science/291085_a_292414]
-
divid , cum sunt cele canceroase ) . Aparține unei clase de medicamente anticanceroase numite „ antimetaboliți ” . Clofarabina este un „ analog ” de adenină , care este o componentă a materialului genetic fundamental al celulelor ( ADN și ARN ) . Aceasta înseamnă că , în organism , clofarabina ia locul adeninei și interferează cu enzimele implicate în producerea de material genetic , numite „ ADN - polimeraze ” și „ ARN- reductaze ” . 7 Westferry Circus , Canary Wharf , London E14 4HB , UK Tel . ( 44- 20 ) 74 18 84 00 Fax ( 44- 20 ) 74 18 84 16 E-
Ro_326 () [Corola-website/Science/291085_a_292414]
-
sunt formate dintr-un radical fosforic, o pentoză și o bază azotată. În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente (în cadrul nucleotidelor între bazele azotate și pentoze) și legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite, de ex.: între adenină și timină/uracil sau între citozină și guanină). ADN-ul este cel mai complex și mai cunoscut dintre cei doi acizi nucleici. Spre deosebire de ARN, care este monocatenar, alcătuit dintr-o singură ,panglică”, ADN-ul este policatenar, alcătuit din două catene
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
cu cinci atomi de carbon denumită "pentoză", un rest de acid fosforic, denumit și "grup fosfat" și o "bază azotată". Pentoza specifică ADN-ului este dezoxiriboza. Bazele azotate sunt de două feluri: "purinice" și "pirimidinice". Cele două baze purinice sunt "adenina" și "guanina", iar bazele pirimidinice sunt "citozina" și "timina". Pentozele și grupările fosfat alcătuiesc "catenele", iar bazele azotate unesc cele două catene. Structura ADN poate fi comparată cu o scară, bazele azotate reprezintând treptele, iar pentozele și grupările fosfat reprezintând
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
timina". Pentozele și grupările fosfat alcătuiesc "catenele", iar bazele azotate unesc cele două catene. Structura ADN poate fi comparată cu o scară, bazele azotate reprezintând treptele, iar pentozele și grupările fosfat reprezintând balustradele. Bazele azotate se unesc în modul următor: adenina cu timina, iar guanina cu citozina. Ordinea în care sunt așezate bazele azotate contribuie la codificarea informației genetice. "Tipuri de ARN"
Acid nucleic () [Corola-website/Science/304526_a_305855]
-
aceleași vitamine ca și oamenii. O excepție importantă este vitamina D; majoritatea mamiferelor o poate sintetiza. Cu cât o specie este mai puțin înrudită cu mamiferele, cu atât cerințele organismului devin mai diferite. De exemplu, unele bacterii au nevoie de adenină. Quinona pirroloquinolina (PQQ), care se găsește în iaurt, a fost descoperită ca vitamină pentru șoareci în 2003. Pisicile de casă au nevoie de nutrientul taurină; aceasta este o vitamină pentru ele, dar nu și pentru oameni, pentru că ei și-o
Vitamină () [Corola-website/Science/298442_a_299771]
-
Devine din ce in ce mai clar pentru oricine că ceaiul verde are un spectru foarte larg de prevenire a bolilor. Uleiuri esențiale, teina, cafeină, tannini catechici, flavonoide (cuercetină, quercitrina), aminoacizi, vitamina C, teaflavina, tearubigina, proteine, calciu, fier, fluor, alcaloidi (teobromina, teofilina, dimetilxantina, xantina, adenina) și componența principala epigallocatechina gallata( EGCG), cea mai importantă componentă a fracțiunii polifenolice a ceaiului verde. Activitatea ceaiului se datorează în primul rând conținutului de teina, de tanini și de compuși polifenolici.Polifenolii și catechinele combat radicalii liberi produși de
Ceai verde () [Corola-website/Science/302319_a_303648]