1,319 matches
-
Rosetti să nu-l provoace la duel chiar pe martorul care probabil i-a salvat viața. Tot în acei ani, același homme du monde, Răducanu Rosetti, l-a provocat la duel pe boierul fanariot Alexandru Mavrocordat, ofițer în Miliție și adjutant al lui Grigore Ghica Vodă. Se duelau astfel ginerele domnitorului cu adjutantul domnitorului. Duelul n-a putut fi evitat, pentru că Mavrocordat "își bătuse joc, la teatru, de ochelarii șlui Rosettiț". Era epoca în care "bonjuriștii" epatau "tombaterele", venind din Occident
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
i-a salvat viața. Tot în acei ani, același homme du monde, Răducanu Rosetti, l-a provocat la duel pe boierul fanariot Alexandru Mavrocordat, ofițer în Miliție și adjutant al lui Grigore Ghica Vodă. Se duelau astfel ginerele domnitorului cu adjutantul domnitorului. Duelul n-a putut fi evitat, pentru că Mavrocordat "își bătuse joc, la teatru, de ochelarii șlui Rosettiț". Era epoca în care "bonjuriștii" epatau "tombaterele", venind din Occident (Rosetti a studiat Filozofia la München) cu "geamu în ochi" (Ghimpele, 1874
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
Tomac, pe Sergentul mitralior Constantinescu, căzuți În luptele aeriene, cât și pe sergentul t.r. Trâmbițaș Împușcat În frunte lângă el În luptele de la sol Împotriva unui comando german. Își mai aminti și de alți aviatori căzuți la datorie, precum adjutantul Theodor Negulici citat prin Ordin de Zi pe Întreaga Aviație și decorat cu Ordinul “Virtutea Aeronautică” clasa “Crucea de Aur cu Spade” pentru conducerea avionului sau de bombardament “Stukas” și aterizarea În bune condiții, deși fusese lovit de un glonț
Destinul unui pilot Sublocotenent aviator Theodor Lisaniuc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1542]
-
sau muzicale, care pe lângă îndatoririle de serviciu militar, construiesc la Timișoara o formație de muzică de paradă modernă. „Putem cânta Mambo nr. 5 sau ritmuri sud-americane cu aceeași ușurință cu care interpretăm partituri de paradă clasice“, ne-a spus plutonier adjutant George Apostolu, dirijorul Muzicii Militare. „Atacăm chiar și muzică electronică“, adaugă acesta. El dorește să pună la punct un program prin care să ofere timișorenilor care nu-și permit să închirieze formația spectacole gratis, cel puțin lunar, în balconul Garnizoanei
Agenda2004-33-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282755_a_284084]
-
după ce s-a bocit cu mine de gât o zi întreagă, a plecat spre a se întoarce acasă, unde numeroasă să familie o aștepta cu dor. Ea, plecând, mi-a lăsat că zestre un băiat de Țigan, din vechii mei adjutanți, format prin practică foarte bun servitor.(...) În Școala de la Sf. Sava ...Nu târziu după plecarea mamei, fiind timpul deschiderii școlilor, unchiul meu stărui și mă înscrise în școala de la Sfanțul Sava. Mă dete pe mâna lui C. Aristia, care-i
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
în nici un fel de prevederile legii (p.16), cu timpul epurarea este acceptată fără probleme întrucât noțiunea de „particular” tinde să dispară, cum reiese din cazurile prezentate: este vorba de biblioteci ale unor personalități decedate (ca scriitorul N.M.Condiescu, fost adjutant regal) sau arestate (turcologul Aurel Decei, de pildă, și în acest caz confiscările de cărți și manuscrise sunt primele acțiuni ale Securității), ori e vorba de biblioteci ale unor școli sau muzee, între care unele vechi și cu mare tradiție
Dincolo și după cenzură by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2488_a_3813]
-
mi apoi, fără plată, pentru a-și căuta fetița. Doar cele aflate de la doi colegi ai Lorenei l-au dumirit cu privire la posibila identitate a răpitorilor și, de aici, „mergând pe fir” a ajuns pe litoral, la Neptun, împreună cu un plutonier adjutant de la Poliția Județeană, singurul care l-a înțeles și l-a ajutat. Primește sprijin necondiționat de la șeful Poliției Județene Constanța, oltean de origine, care dispune efectuarea unor percheziții în urma cărora se reține o persoană, anume „Bozgorul”, unul dintre cei doi
ROMANUL VIEȚII ÎN TRILOGIA ”DESTIN” de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382110_a_383439]
-
mare, Rozina, care-și sărbătorea majoratul, „tati, dacă nu ești la tort și șampanie te ... dezmoștenesc!” Mașina, echipajul și „bagajul” se apropiau de intersecția drumurilor care duc spre Bacău și spre Iași când maiorul spuse rigid și exact: Laserele! Plutonierul adjutant, Ghiță Asoltanei execută o manevră pe un minicomutator, În locul farurilor sclipeau cu intermitență două mici raze laser care anunțau pe cei de la Miliția rutieră că trebuie să salute discret și să nu-i oprească din misiune și În același timp
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Între ei! Până la Rediu au Întâlnit un tractor cu remorcă și două cărucioare trase de niște țigănuși care s-au speriat de moarte crezând că dihania ce venea pe nesimțite Îi va strivi sau Îi va mânca de-a dreptul. Adjutantul i-a ocolit cu grijă, Îi văzuse prin camera cu infraroșii din dotarea mașinii și la fel a procedat și cu cele câteva pâlcuri de puradei teribiliști care nu prea aveau la ce să se grăbească a intra În casele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dreaptă strigând: Ia ieși din mașină să-ți pocesc eu mutra ta de jmecher care vrei să mă sperii! Hai, repede! Cum misiunea le cerea o deplină stăpânire a situației și luarea celor mai eficiente măsuri pentru asigurarea secretului ei, adjutantul Ghiță spuse pe un ton Împăciuitor, În timp ce tare ar fi vrut să-i dea țăranului clonțos câteva șuturi În fund: Hai, bădie, dă căruța mai Încolo că mi-a murit bateria și nu-s jmecher ci s necăjit! Mihai, om
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și Întunecate chiar și În timpul zilei iar În noaptea neagră părea o imensă pată de smoală. Nu se auzea decât fâșâitul roților și abia perceptibil zgomotul surd al motorului. În apropierea celor cinci tei Îngemănați, maiorul Roznoveanu ordonă scut: Patru! Adjutantul Ghiță Asoltanei opri motorul, cei doi Își făcură din cap un semn bine știut și după un minut scrutau Împrejurimile și adâncul râpii prin cele două camere video cu raze infraroșii. Vreme de două minute au stat neclintiți dar toate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
abia atunci maiorul Roznoveanu Începu să coboare În râpă. Ajuns lângă locul curățat se aplecă și descuie cu grijă capacul, Îl deschise larg, aprinse lanterna cu infraroșii și inspectă vreme de o secundă interiorul acelei incinte apoi privindu-l pe adjutant făcu un semn scurt cu capul, un fel de „da” și peste alte cinci minute și zece Înjurături, Ghiță Asoltanei sosi cu „bagajul” și gâfâind Îl depozită În incinta metalică. Apoi Încercând În negrul nopții să distingă ceva pe fața
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
noiembrie 1924, a întărit alegerea. Festivitatea de învestire s-a desfășurat la 9 noiembrie în sala de ceremonii a Palatului Regal și sala Tronului unde s-au aflat: Regele, pe Tron, având în stânga pe Principele Moștenitor, Mareșalul Curții Regale și Adjutanții Regali, generalii armatei, prefectul, iar în dreapta Inaltul Cler, membrii Guvernului, parlamentari, rectorul Universității, decanii facultăților, procurorul general, prim președintele, reprezentanții Academiei Române, directorul general al Cultelor. Patru zile mai târziu, pe 11 noiembrie, când se împlinesc șase ani de la eliberarea Cernăuțiului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în România în perioada interbelică. Venise, mi-a povestit râzând cu lacrimi de propria-i prostie, după o dansatoare pe care o cunoscuse la Paris, o fufă, care, după o relație fulgerător de scurtă cu el, se căsătorise cu un adjutant al mareșalului Antonescu, cu care, după război, fugise înapoi la Paris. Moș Francisco rămăsese în comunism, cântase în orchestra lui Jean Moscopol, făcuse una-alta, trăia dintr-o pensie mizeră și o moștenire uriașă ce îi căzuse în gheare după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și simțea cum i se strînge stomacul ca un arici amușinat de vulpe. Atunci cotea brusc și se-înfunda în cine știe ce uliță, la capătul căreia tot dădea de un gospodar dispus să-și piardă vremea la o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei, el abia atunci a înțeles, a aflat că prințul pleacă. Cînd l-a întrebat pe Bîlbîie dacă el știa de plecarea lui Pangratty acesta i-a răspuns mustăcind, jucau domino în odăița lui de lîngă intrarea în Cramă: " Domnule adjutant, dumneata oricum nu crezi că ai avea vreo șansă să ajungi sublocotenent, după cum merg lucrurile la prefectura din Comana nici nu ai, așa că de ce să te fi zbătut să afli un fleac cum este data plecării prințului." Radul Popianu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pietrele, era gestul care-i plăcea cel mai mult, pietrele sunau muzical și-i dădeau un sentiment de autoritate răsturnîndu-se sub palma lui . "Voiam să știu dacă știai, dom'le! Pentru că eu eram la curent! Oricine din Vladia știe că adjutantul Popianu e la curent cu orice mișcare din tîrg. Nu pentru că vrea să avanseze, ci pentru că Radul Popianu șî-a făcut întotdeauna datoria." Pe măsură ce vorbea, se înfuria. Pe măsură ce cuvintele se făceau auzite de propriile urechi, imaginea sa se desena tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
văgăuna lui, pentru că în Vladia așa ceva era cu neputință. Leonard Bîlbîie în acele secunde nu era altceva decît o fîșie de cer înnorată, care. te putea face să crezi că lumea întreagă este umbrită și întunecată. Se schimbă vremurile, domnule adjutant, Generalul renunță cu totul, și la București vom avea guvern civil, de bărbați politici, nu de militari. De aceea și-a luat zborul prințul nostru, cu avionul, fără oprire, de-a dreptul la Băneasa. Degeaba le-ai ști pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nostru, cu avionul, fără oprire, de-a dreptul la Băneasa. Degeaba le-ai ști pe toate cîte sînt în Vladia dacă nu știi ce se petrece în lume. Și nici pe cele din Vladia nu prea le știi, dom'le adjutant, nu prea le știi! Mai bine scoate o cană cu vin și niște nuci. Și să nu ne zgîrcim, scoate din cel alb, vinul alb se bea la despărțirea de cei dragi. Sau nu ți-a fost deloc pe plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard. E singurul vin alb care se face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei. E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot te simți gîdilat la inimioară dacă ți-ar spune hai să-ți dau o șampanie pentru că meriți! Toți oamenii vor să merite ceva. Tu nu vrei?" Sigur că voia, dar încă nu înțelegea legătura cu prințul. "Prințul, dom'le adjutant, e un nobil, un vin nobil, cum s-ar zice. Desigur nu unul obișnuit, uite că ți-a dat seama că pînă la urmă Mott va cîștiga partida cu șampania ei făcută din tot felul de acrituri. Și el vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a dat seama că pînă la urmă Mott va cîștiga partida cu șampania ei făcută din tot felul de acrituri. Și el vrea să devină șampanie, cum s-ar zice. Să o ia înaintea evenimentelor, să sară peste trepte, domnule adjutant. Cînd șampania va umple lumea unii vor bea Mott, alții, mai de soi, se vor bate și vor plăti din greu pentru Cordon Rouge ori Veuve Clicquot, așa că totul va fi luat de la capăt. Prințul vrea șampanie, dar nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai îndrăznețe, și chiar plantele, cîrceii de viță deveneau mai viguroși, căpătau putere, frunza creștea de la o zi la alta, cărnoasă, iar potăile treceau, cu coada ridicată, în jos și în sus pe uliță, prin fața vilei Katerina! Atunci de unde scosese adjutantul părerea că prințul ar fi cam neputincios? De parcă i-ar fi ghicit nedumerirea, Radul Popianu îi făcu semn să scoată pahare, era doar în casa lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane de muștar spălate bine, încăpătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rău. Un rău îngrozitor, vomînd fără întrerupere, cîteva zeci de minute, simțindu-se întors pe dos și amar pînă în străfundul măruntaielor. Așa l-a găsit Radul Popianu, căzut cu fața în lichidul verzui, scîrbos, gemînd și tresăltînd de spasme. Adjutantul l-a ținut de frunte, l-a spălat, l-a șters cu un prosop aspru de cînepă, frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din nou o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
frecîndu-i pielea pînă cînd a crezut că-i va țîșni sîngele prin pori și i-a dat să bea din nou o singură cană cu șampanie dintr-o sticlă nouă pe care o adusese cu el. Cînd și-a revenit, adjutantul stătea la masă, țuguia buzele și sîsîia un cîntecel. "Ce-ai făcut, Leonaș dragule, te-ai apucat să bei de unul singur, să uiți de tine frățioare?" A bolborosit ceva, că n-o să mai pună în gură băutură, dar Radul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]